Cazul Pahonțu și cum a fost „spălată” Securitatea în România

Interviu cu Matei Gheboianu, decanul Facultății de Istorie din cadrul Universității București

FOCUS: Moștenirea Securității

Săptămâna trecută am avut dezvăluirile Recorder și Snoop despre trecutul generalului Lucian Pahonțu, șeful SPP și unul dintre cei mai influenți șefi din serviciile secrete românești. Pe scurt, omul care conduce de 20 de ani Serviciul de Protecție și Pază și participă la întâlnirile informale ale președintelui cu politicieni a fost ofițer în trupele de securitate trimise de Ceaușescu pe 21 decembrie 1989 să reprime manifestanții în zona baricadei de la Intercontinental, locul unde la Revoluție au murit 48 de oameni. În plus, timp de 18 ani, Pahonțu nu a depus o declarație de necolaborare cu Securitatea, la care era obligat conform legii, pentru a putea fi cercetat de CNSAS. Întrebat despre subiect, în timp ce se afla la Chișinău, președintele Nicușor Dan i-a luat apărarea șefului SPP, ceea ce a produs o mare dezamăgire exact în acea parte a societății care l-a susținut în alegeri. 

Aseară, la 5 zile de la dezvăluirile Recorder și Snoop, Lucian Pahonțu a respins „cu fermitate” „orice acuzație de implicare în reprimarea violentă a manifestațiilor care au avut loc în zilele de 21 și 22 decembrie 1989 în Piața Universității și în violențele împotriva protestatarilor din Piața Universității, din zilele de 13-14 iunie 1990”.

Dar este oare atât de neobișnuit pentru România ca în 2026 să afle că un șef de serviciu secret vine din fosta Securitate, organul represiv al regimului comunist? Pentru cei care au studiat istoria recentă a României, cu siguranță nu. La podcastul „Rațiunea, înapoi!” din această săptămână l-am avut invitat pe Matei Gheboianu, decanul Facultății de istorie din cadrul Universității București, unul dintre experții care au studiat și au scris despre comunism și postcomunism.  

Mai departe, am selectat cele mai importante idei din discuția cu profesorul. Cei care vor să vizioneze discuția integrală o pot face pe YouTube aici. 

De ce mai avem în funcții de conducere foști lucrători ai Securității

Matei Gheboianu spune că răspunsul se află în „modul în care a apărut statul după 1989”. Deși inițial grupul învingătorilor în frunte cu Ion Iliescu a vorbit despre „vinovații care trebuie trași la răspundere pentru crimele comunismului”, treptat, numărul „vinovaților” s-a redus foarte mult. 

Au existat câteva procese, restrânse, printre care cel mai răsunător a fost cel al liderilor CPEx, dar „în esență grupul lui Iliescu a păstrat cea mai mare parte din eșalonul 2, din servicii, armată, instituțiile de forță și din partid. Pe această bază, spune profesorul, s-a construit ideea că „nu contează trecutul, contează ce facem de acum înainte”. 

Mai departe, după 2000, a existat o ofensivă mediatică, care continuă și azi și care promovează ideea că Securitatea a fost, mai degrabă, un serviciu de intelligence. „Acest lucru se face prin scoaterea în evidență a componentei de spionaj extern și băgarea sub preș a supravegherii populației și celelalte lucruri pe care le-a făcut Securitatea”, explică Gheboianu. Astăzi există și o asociație a foștilor ofițeri care au lucrat în Securitate, dar și în SRI după 1990,  și care scoate inclusiv o revistă.

Cât de mulți sunt cei din fosta Securitate care lucrează în actualele servicii

Matei Gheboianu spune că știe personal și alte cazuri de militari în rezervă din fosta Securitate care încă mai colaborează cu anumite servicii din România, chiar dacă sunt trecuți în rezervă. 

Cum s-au format serviciile secrete după 1990

SPP, condus în ultimii 20 de ani de Lucian Pahonțu, este fosta Direcție a 5-a a Securității, de pază și protocol, spune Gheboianu. Apoi, o parte din Trupele de Securitate au trecut la Jandarmeria română, o instituție din interbelic, reinventată după 1990. 

SRI a apărut după momentul martie 1990, când a fost conflictul interetnic de la Târgu Mureș, ca să prevină „alte acțiuni de dezintegrare a statului”. Șeful SRI a fost Virgil Măgureanu, un apropiat al lui Ion Iliescu, mai amintește Matei Gheboianu. În paralel, s-a creat și Serviciul de Informații Externe, din fosta DIE a Securității, iar primul șef al acestei structuri a fost Mihai Caraman, un spion faimos, care în anii 60 a reușit să penetreze NATO.  

Un alt serviciu creat după 90 a fost așa-numitul „Doi ș-un sfert”, serviciul secret al Ministerului de Interne. „Hotărârea de înființare a acestui serviciu în 1990 este în continuare secretă”, spune profesorul, deși au trecut 35 de ani de atunci. Această structură a fost creată de Gelu Voican Voiculescu, care a folosit-o pentru a-și urmări adversarii politici și în care au fost recrutați agenți din diferite servicii ale Securității. 

„Sunt multe povești despre cum „Doi ș-un sfert” i-a urmărit pe Ion Rațiu și pe Corneliu Coposu, și cum, de la Hotelul Intercontinental, Gelu Voican Voiculescu urmărea tot ce se întâmplă în timpul protestelor din Piața Universității. Abia după 2000, serviciul se reformează și devine oficial ce ar trebui să fie un serviciu intern, care să țină sub supraveghere și să controleze cazuri de corupție sau alte infracțiuni din poliția română”, spune profesorul. 

De ce au rămas secrete multe din dosarele fostei Securități

Una dintre probleme a fost și aceea că accesul la dosarele fostei Securități a fost îngrădit complet în anii 90, acestea fiind folosite, mai degrabă, pentru șantajarea sau compromiterea unor dușmani politici, explică Matei Gheboianu. Un caz celebru este cel de la Berevoiești. Profesorul remarcă faptul că în dosarele Securității s-au căutat mai degrabă informatorii decât ofițerii de securitate care țineau legătura cu acei informatori.  

După apariția CNSAS, în decembrie 1999, în primii ani au fost foarte puține dosare predate acestei instituții, amintește profesorul. Procesul s-a accelerat după 2006, în mandatul lui Traian Băsescu. 

De la ce instituții au venit dosarele la CNSAS? Cu precădere de la SRI, spune Gheboianu. În schimb, SIE a predat foarte puține dosare. În ceea ce privește Ministerul de Interne, profesorul spune că arhiva Miliției nu a fost aproape deloc predată instituției, deși „și Miliția a pus umărul la represiunea comunistă”.

De ce nu funcționează bine CNSAS? Colegiul acestei instituții, adică oamenii care votează dacă o persoană a făcut sau nu poliție politică, este format din oameni numiți politic, iar mulți dintre ei nu au nici pregătire juridică, nici istorică. „Pentru mulți este o sinecură politică”, explică Gheboianu, care mai enumeră printre motivele de ineficiență și subfinanțarea instituției. 

Ce au făcut alte țări din estul Europei

Există conceptul de „justiție de tranziție”, apărut după cel de-al doilea război mondial și dezvoltat de o cercetătoare româno-canadiană, Lavinia Stan. Acesta presupune că nu trebuie așteptată judecata istoriei în cazul celor care au făcut crime, ci trebuie să se întâmple într-un interval rezonabil de timp, explică profesorul. În cazul comunismului, țări precum Germania sau Cehia au aplicat legi dure ale lustrației. De exemplu, Cehia a decis în 1995 ca cei care au avut un anumit rang în timpul comunismului să nu mai poată ocupa funcții politice, universitare și așa mai departe, o perioadă de timp, spune profesorul. 

În Polonia, a existat un alt tip de lustrație care se baza pe declarația pe proprie răspundere. În România, legea lustrației a fost declarată neconstituțională în 2010 și 2012. Deci nu s-a aplicat niciodată. 

Cât de influenți sunt în continuare foștii securiști pe lângă politicieni 

Deși există legislație și instituții de control, în România nu există o cultură în domeniul serviciilor, spune Gheboianu. Și în ceea ce privește cutumele și în acest caz există o moștenire din trecut. De exemplu, Direcția Securității Statului era parte din Ministerul de Interne, dar nu răspundea ministrului de Interne, ci direct lui Nicolae Ceaușescu. „Zona aceasta nu a fost pusă niciodată sub o supraveghere civilă”, explică Gheboianu. 

„După 1990, chiar dacă serviciile sunt puse sub controlul Parlamentului nu există această obișnuință a fi transparente față de comisiile parlamentare. Mai degrabă s-a ajuns ca serviciile să sprijine politicieni care să ajungă în astfel de comisii și astfel să nu le verifice cu adevărat.

Ultimul caz major este legat de alegerile din noiembrie 2024, când nu am avut nicio comisie care să cerceteze, să găsească pe cineva vinovat”, mai precizează profesorul. 

Gheboianu spune că reflexul în România este ca șefii serviciilor să discute cu „șeful cel mare”, adică cu președintele, „nu să respecte niște norme”: „De aceea, Parlamentul nu are forța de a controla cu adevărat serviciile”. 

Despre influența serviciilor asupra politicienilor recomand și interviul realizat în 2019 de jurnalista Sabina Fati cu fostul șef al SIE, Silviu Predoiu. 

Mai este interesată societatea românească de dezvăluiri despre foștii securiști?

România nu are nici măcar un sediu pentru Muzeul Ororilor Comunismului, deși în urmă cu șase ani s-a votat o lege în Parlament pentru a se crea o astfel de instituție în subordinea Ministerului Culturii, mai spune profesorul. În aceste condiții, societatea românească nu mai este foarte interesată de acest subiect, crede expertul: „Este consecința a ceea ce s-a întâmplat după 1990”.

Tot interviul poate fi urmărit la podcastul „Rațiunea, înapoi!”

Campanie HotNews: În septembrie, pentru fiecare abonament anual HotNews Premium cumpărat, un profesor primește acces gratuit 12 luni 

Abonamentele gratuite pe 12 luni sunt oferite de HotNews, dar selecția dascălilor nu e realizată de HotNews, ci de inițiativa neguvernamentală MERITO, care are o expertiză dobândită după ani de zile de când investește în educație. Cititorii care au deja un abonament anual la HotNews Premium pot contribui suplimentar: fiecare abonament anual în plus, achiziționat sau oferit cadou în septembrie, înseamnă acces gratuit pentru încă un profesor. Cititorii cu abonament lunar care vor să contribuie pentru profesori își pot upgrada abonamentul la anual. Puteți deveni membri HotNews Premium aici. 

Rubrica PUZZLE este accesibilă doar membrilor HotNews Premium.