Câte sarmale mâncăm la masa de Crăciun, înainte să devină prea multe? Istoria gândirii economice ne oferă câteva perspective interesante
Pentru mulți e greu să ne imaginăm Crăciunul fără tradiționalele sarmale, salata de boeuf, ouăle umplute și alte lucruri nu neapărat culinare care s-au insinuat ceva mai recent în mentalul colectiv românesc. Însă când ar fi momentul să spunem „stop, e de ajuns”?
De câțiva ani încoace, cu precădere de când rețelele de socializare au ajuns să fie adoptate pe scară largă, perioada Crăciunului vine cu anumite postări moralizatoare care ne trag de ureche că am uitat de semnificația originală a sărbătorii și ne dedulcim la tot felul de practici care nu au nicio legătură cu ea.
La țintă sunt luate deopotrivă masa de Crăciun excesiv de încărcată, moșii de ciocolată despre care suntem avertizați că nu au nicio legătură cu originile creștine ale Crăciunului, petrecutul de prea mult timp în malluri pentru a cumpăra cadouri, precum și alte obiceiuri văzute ca fiind de factură consumeristă și considerate de unii alogene atât față de semnificația inițială a sărbătorii, cât și de etosul românesc.
Însă indiferent de măsura în care ne regăsim sau nu în astfel de mesaje, subiectul consumului în exces sau a ceea ce, extrapolând pentru vremurile moderne, am descrie drept consumerism a fost unul de interes pentru unii dintre cei mai mari economiști sau filosofi ai economiei din ultimele secole, după cum amintește The Conversation.
Părintele economiei ar fi probabil oripilat de obiceiurile de consum ale românilor de Crăciun
De exemplu, inclusiv economistul scoțian Adam Smith (1723-1790), considerat „părintele” capitalismului și al liberalismului economic, ar fi probabil consternat de mania modernă a cumpărării de cadouri, mâncare și decorațiuni de Crăciun. E destul de sigur că el ar fi considerat unele dintre lucrurile cu care noi ne răsfățăm în această perioadă ca fiind excesive, „frivole și inutile”, după cum scria în „Avuția Națiunilor”, cartea sa de căpătâi.
Asta se datorează faptului că Smith nu a fost tocmai impresionat de consumul care nu servește satisfacerii unor nevoi fizice, ca de exemplu cele legate de apă sau căldură. Iar unul dintre cele mai importante concepte din teoria economică, dacă nu chiar cel mai important, este cel al utilității, că printre altele Adam Smith mai este considerat și părintele economiei ca știință.
În funcție de diferitele sale interpretări, utilitatea poate fi privită ca un lucru important pentru fericire, satisfacție sau acel concept de „wellbeing”, nelipsit din discursurile de l a orice eveniment corporatist.
Însă pentru Smith utilitatea era intrisec legată de satisfacerea unor nevoi reale. Altfel spus, în viziunea sa filosofică numărul sarmalelor pe care le mâncăm de Crăciun este acela care ne satură și satisface nevoia de foame.
Pentru a obține o validare a consumului dincolo de acest punct, de Crăciun sau în general, ar trebui să ne aplecăm asupra scrierilor filosofului britanic John Stuart Mill (1806-1873). Acesta a adoptat un concept mai hedonist vizavi de utilitate, unul despre care se crede că a fost inspirat de un alt filosof britanic, Jeremy Bentham (1748-1832), care s-a întâmplat să fie și nașul lui Mill.
Ideea principală a celor doi a fost că utilitatea provine de asemenea și din plăcerea pe care ne-o oferă consumul. Altfel spus, la o primă vedere cel puțin, primim liber la sarmale.
Însă dacă Mill și Bentham ar fi avut ocazia să își discute ideile cu Adam Smith, cei 3 s-ar fi pus probabil de acord că utilitatea derivată din consum crește pentru majoritatea oamenilor doar când nevoile fundamentale lor au fost satisfăcute. Acest lucru a fost interpretat de unii ca însemnând că nivelurile superioare de utilitate pot fi atinse de cei foarte bogați, care au mijloacele de a obține tot ce își doresc.
Însă aici teoria economică intră oarecum în conflict cu acea latură a filosofiei care ne încurajează să obținem satisfație din bucuriile mici ale vieții.
Sigur, și ce înseamnă micile bucurii ale vieții poate fi interpretabil (FOTO: © Lenutaidi | Dreamstime.com)
Consumul excesiv de sarmale se lovește de problema utilității marginale
Economistul american Thorstein Veblen (1857-1929), un critic al capitalismului, a fost preocupat de o altă formă de utilitate legată tocmai de discuția noastră despre excesele de Crăciun. Veblen i-a spus „consum ostentativ”.
Pentru el brazii cât mai mari de Crăciun, decorațiunile extravagante și cadourile scumpe pot face toate parte dintr-un tip de utilitate menit să îi impresioneze pe alții și afișeze propriul statut social. Consumul în exces și oferirea aceleiași posibilități pentru musafirii noștri ar fi văzute de Veblen drept o dovadă a generozității și averii gazdelor.
Însă acest lucru nu se limitează doar la musafirii primiți în casă. De exemplu, luminițele de Crăciun ostentative montate pot fi văzute și de către trecători, afișând astfel prosperitatea proprietarului pentru întregul cartier.
Revenind însă la masa de Crăciun propriu-zisă, ea ilustrează o altă concepție cu privire la utilitate care ar putea suna cunoscută. Pe măsură ce mâncăm și bem (poate mai mult decât am face-o de obicei) s-ar putea să devenim victime ale utilității marginale în scădere.
Explicată cât mai simplu, această teorie ne spune că fiecare unitate suplimentară dintr-un lucru pe care îl consumăm adaugă tot mai puțin la senzația generală de satisfacție. Asta înseamnă că la masa de Crăciun plăcerea pe care o oferă prima sarma nu e niciodată la fel de mare precum cea pe care ne-o dă a doua, a cincea sau a douăzecea.
Pe măsură ce devenim tot mai sătui papilele noastre gustative nu mai sunt atât de stimulate, astfel că plăcerea oferită de fiecare fel suplimentar scade și ea. Sigur, în cazul sarmalelor unii aleg să compenseze acest lucru prin adăugarea smântânii sau a unor ardei iuți în farfurie.
Această idee a utilității marginale în scădere nu a prins rădăcini în teoria economică ortodoxă până în a doua jumătate a secolului XIX însă astăzi ea influențează totul de la prețurile din retail (cumpără un produs și îl primești pe al doilea la jumătate de preț, fiindcă al doilea este mai puțin util) până la modul în care guvernele decid asupra ratei de impozitare a venitului (în multe țări mai mare pentru bogați, fiindcă nu îi afectează atât de tare).
Deși Bentham și mulți alți economiști au avut dificultăți în a compara valoarea utilității între diferite forme și indivizi, un lucru care le pune probleme economiștilor și astăzi, există puține voci care să conteste valoarea comparării utilităților marginale.
În foi de varză sau în foi de viță? Eterna dilemă (FOTO: © Viorel Margineanu | Dreamstime.com)
La fel ca în investiții, diversificarea poate fi cheia și de Crăciun (și nu numai)
Deci, cum ar trebui să ne propunem să ne maximizăm utilitatea sau satisfacția la masa de Crăciun și în general în această perioadă? Ar trebui să mâncăm ca hedoniștii și să investim în decorațiuni și alte lucruri care să impresioneze?
Sau ar trebui să ne reapropiem mai mult de originile creștine ale sărbătorii și poate să facem voluntariat să îi ajutăm pe cei mai puțin norocoși decât noi, cum de altfel fac mulți în Occidentul hulit de unii compatrioți ai noștri?
Economistul german Hermann Gossen (1810-1858) ar putea sugera ca, pentru a maximiza utilitatea, ar trebui să diversificăm și să facem toate aceste lucruri. Însă în același timp el sugerează ca fiecare activitate să dureze până când ne oferă o anumită cantitate de satisfacție.
Deși o astfel de abordare e greu de măsurat obiectiv, ea ar însemna de exemplu să ne oprim din mâncat sarmale în acel moment în care ultima îmbucătură ne oferă același grad de plăcere ca deschiderea ultimului cadou. Odată ce un lucru ajunge să ne ofere puțină plăcere, este momentul să trecem la următorul, ca de exemplu desertul.
Acesta ar fi unul dintre modurile prin care ar putea fi evitat consumul în exces. Dacă încercăm să avem în vedere câtă plăcere ne oferă în mod real acea sarma sau acel pahar de pălincă în plus, avem o șansă bună de a ne opri înainte de a avea regrete și nevoie de dicarbocalm.
Sper că ți-a plăcut rubrica Nerd Alert mai altfel prilejuită de Crăciun și nu ai perceput-o drept una moralizatoare, că nu asta a fost intenția. În caz că ești curios să citești și rubrica de săptămâna trecută, tot o ediție specială, o poți găsi aici:
Sau, poate te-ar interesa chiar rubrica Nerd Alert de Crăciunul trecut:
INTERVIURILE HotNews.ro