INTERVIU Peisagistul Nicolas Triboi, despre amenajarea spațiilor verzi din București: Să pui panseluțe și gazon așa abuziv, să îți iei bani, este un gest primitiv

În București, amenajarea spațiilor verzi înseamnă să pui jardiniere scumpe, panseluțe și alte flori care trebuie schimbate la câteva săptămâni, gărdulețe, rulouri de gazon, sisteme de irigații. Sunt lucrări scumpe și nesustenabile. Sunt și o afacere profitabilă pentru câteva firme abonate la bani publici. Cam 700 milioane de lei plătesc în medie primăriile pentru asta. Peisagistul Nicolas Triboi, cu o bogată experiență în Franța și România, explică, într-un interviu pentru HotNews.ro, ce înseamnă un spațiu verde contemporan, cum sunt implicați locuitorii în amenajarea acestora, care sunt tendințele în Europa, de ce panseluțele nu mai sunt la modă și cum modestia și dezvoltarea durabilă iau locul opulenței. Bonus, o explicație pentru toaletările barbare din oraș.

Catiusa Ivanov: Primăriile din București cheltuiesc anual circa 700 milioane de lei pentru întreținerea spațiilor verzi. Cum arată orașul din acest punct de vedere raportat la banii investiți?

Nicolas Triboi: Orașul este unul mare, de tip oriental, în care energiile explodează în toate direcțiile. Asta se vede la toate nivelurile: construcții, oameni, drumuri, ce se întâmplă. La nivelul spațiilor verzi este la fel, un consum energetic imens, tradus printr-un consum de bani foarte mare, și de multe ori această frenezie ar putea fi mai bine gestionată. Fiind un oraș oriental, ne place sau nu ne place, o să dureze foarte mult timp până facem din el un oraș așezat din Bavaria. Noi suntem un fel de Istanbul, ne place sau nu, asta este realitatea. În ceea ce privește banii cheltuiți versus aspect, noi tindem spre un oraș oriental.

CI: La noi amenajarea unui spațiu verde înseamnă să pui borduri, jardiniere, gazon și panseluțe sau alte plante care trebuie înlocuite frecvent. Mie îmi lasă senzația că nu sunt sustenabile aceste amenajări. Cum vi se pare?

NT: Răspunsul este evident. Când lucrezi cu plante anuale, este clar că trebuie schimbate. A fost o perioadă în care aceste plante s-au folosit în multe țări din Europa. Dar lumea și-a dat seama că e mai bine să folosești plante durabile sau o soluție care te obligă să nu schimbi în acest ritm, foarte des. Ar putea fi plante perene, în loc de gazon ar putea fi niște zone cu poieni sau alte plante mult mai rezistente, care nu consumă atâta apă. Din păcate, la ora actuală viziunea despre potențialul natural este foarte slabă. Nu este asimilată în politicile publice, la nivelul proiectanților și al clienților. Nici oamenii nu cer, nici proiectanții nu se implică, iar administrația locală este foarte slab pregătită pentru a analiza și a propune idei. Putem să ne uităm la ce s-a făcut în ultimii ani, majoritatea lucrurilor puteau fi făcute mult mai bine.

S-au făcut lucruri, dacă stăm să ne gândim că în București, în 2005, în Piața Universității, se tăia iarba cu coasa. Noi suntem la prima generație care a descoperit un pic grădinăritul ăsta cu utilaje, avem bani, nu prea știm ce să facem cu ei, nu avem experiență și îi cheltuim în toate direcțiile într-un mod rușinos, dacă analizăm. Eu cred că dintre toate elementele acestea rușinoase, trebuie să încercăm să vedem și partea pozitivă și să mergem înainte. Să nu uităm că acum 15 ani nu exista un biciclist în București. Eu când am fost aici, în 2005, eram printre cei 5 care se plimbau cu bicicleta și se uita lumea la mine, acum este plin de biciclete și trotinete. Cred că în 10-15 ani vom reuși să schimbăm încă o dată peisajul orașului.

CI: Ce înseamnă să amenajezi un spațiu verde în stil contemporan? Mai sunt panselele la modă? Jardinierele? Eu am senzația că sunt desprinse din anii 70…

NT: Sunt total depășite, arată lipsa de pregătire și gust pentru natură. Aici este problema, că foarte mulți oameni nu au fost educați, nu au gust pentru natură. Când tu vezi panseluțe într-o jardinieră cumpărată din Turcia, nu poți să zici, uite, ce natură frumoasă. Ăsta este un fel de machiaj superficial, rușinos, pe care toci foarte mulți bani, care nu este durabil. Ar fi momentul să încercăm să inițiem o dezbatere despre rolul naturii în oraș, cum s-a întâmplat cu Delta Văcărești. Mi se pare un exemplu unic la nivel european cum am reușit să sensibilizăm opinia publică, să avem o rezervație naturală în oraș. Din păcate a rămas un caz izolat.

CI: Toată această treabă cu panselele este doar lipsă de educație sau este o afacere profitabilă?

NT: Amândouă. Este lipsa de educație care duce la lipsa de gust pentru natură în oraș și care ne permite să tundem agresiv pomii, să înverzim cu panseluțe, cu rulou de gazon peste tot. Apoi, evident, că în spate sunt și foarte mulți oameni care au și un câștig disproporționat în raport cu traiul din zonă, dar, știm cu toți că zonele verzi au rămas o zonă foarte puțin controlată. Punem copaci-copaci-copaci, dar s-a întrebat cineva cum trebuie plantat un copac? Este important ce se vede, dar mai important este ce se duce în sol, să nu fie 30 de cm de pământ, că îl schimbi în fiecare an. Dacă ne uităm în alte țări, cu anumite standarde, trebuie să ai o groapă de plantare de 9 mc, 6 mc și atunci copacul se dezvoltă altfel. Noi nici nu am ajuns la discuțiile astea.

CI: Cum se amenajează acum spațiile verzi din Europa civilizată? Care este trendul, viziunea, modul de abordare?

NT: Trendul este să se facă ateliere participative, să fie implicată populația, ca să definim cum vrem să arate natura, parcul, strada și discuțiile astea cu oamenii se transformă într-un proiect. Proiectantul devine un fel de mediator între ce vor oamenii și ce trebuie să facă administrația. În București vine specialistul, dar foarte greu există o comunicare cu locuitorii. De multe ori și specialistul se luptă cu administrația și ajunge la zid și așa se blochează proiectele, apare altă cale, într-un mediu foarte întunecos, aici putem analiza licitațiile care au tot apărut, foarte dubioase, pe foarte multe parcuri din oraș. Nu o să intru în detalii, dar știm despre ce este vorba.

CI: Dar la nivel de aspect, care este trendul? De exemplu, la Viena sau la Paris nu am văzut zeci de jardiniere pe un bulevard, flori scumpe…

NT: Implicarea cetățeanului este baza și evident că nu se mai pun jardiniere scumpe peste tot. Se face atelier de urbanism participativ, atelier de grădinărit, în care grădina dintr-un cartier devine locul de interacțiune socială, unde se pregătește o masă în fiecare sâmbătă, locuitorii vin, vorbesc, mănâncă împreună, plantează împreună, iar horticultorul, peisagistul, grădinarul, devin cei care creează legături sociale. Nu încă mai punem jardiniere evident, iar problema este la alt nivel. Mitul cu specialistul de la noi, care numai el știe, este o moștenire din perioada comunistă, în care dacă ești tehnician faci ce vrei, dacă ești cetățean, taci. Asta s-a cam terminat în lumea modernă. Specialistul ajută oamenii să definească ce doresc.

Apoi, partea de ecologie urbană prinde din ce în ce mai multă importantă, adică nu mai facem un grădinărit din ăsta în care alegem trandafiri și panseluțe. Face niște ecosisteme, o pădure urbană, o poiană urbană sau niște amenajări mult mai simple de întreținut, în care nici nu mai intervenim cu produse fitosanitare, limităm insecticidele, pesticidele și găsim echilibrul ecologic cât mai sănătos, nu mai stropim orașul și intoxicăm populația.

CI: O nouă modă în București este ca primăriile să pună gazon în grădinile blocurilor. Este o idee bună? Ce cheltuieli presupune montare, întreținerea?

NT: Gazonul merge la soare. Dacă nu ai soare și apă, gazonul este foarte greu de întreținut, trebuie să ai sisteme de irigații, consumă foarte multă apă, trebuie tuns săptămânal. Dacă se dorește rulouri de gazon între blocuri, eu cred că este total greșit și aș recomanda să se pună ceva mai simplu. Dacă vrem să vorbim despre influențarea microclimatului urban, cum ar putea fi el dezvoltat? Varianta 1, cu gazon, care este greu de întreținut, scump, dar nu are efect asupra temperaturii. Dacă punem un copac, care în timp ajunge la 10- 20 de metri înălțime, copacul la sol ocupă un metru și volumul lui poate atinge 10/10m. Vorbim de zeci de mc de frunze care vin cu un ecosistem, cu păsări și veverițe, deci este mai bine să plantăm copaci.

CI: Primarii spun că pun gazon ca să scape de praf…

NT: Este o explicație prea simplă, poți să acoperi cu iarbă, cu poieni, care au flori, atrag fluturi, ceva mai ușor de întreținut, nu rulou de gazon care este cel mai pretențios. Sub acest strat arboricol, să ne gândim la un strat arbustiv și erbaceu, care să fie rezistent în timp, în condițiile de sol complicat și la umbră.

CI: Ce părere aveți despre toaletarea copacilor din București, care de cele mai multe ori însemnă mutilarea lor?

NT: Nu putem fi pentru aceste toaletări agresive. Aș cita din Vasile Golescu, a fost un silvicultor român care a studiat în Franța, foarte important la începutul secolului XX, iar el zice că cei mai mari dușmani ai grădinilor sunt grădinarii, pentru că oamenii care se ocupă de grădini de multe ori vin și mutilează vegetația, fac un exces de tăieri care devine dăunător. Evident că aceste toaletări sunt făcute în mod exagerat și era bine să avem o viziune mai blândă. Ce explicație am? V-aș întreba câte școli de arboricultori și grădinari avem la ora actuală în București? La Agronomie se face partea de agronomie, de peisagism, unde studenții mai mult desenează. Dar școala tehnică, unde omul este învățat să devină grădinar, învață cum se întrețin plantele, cum se taie copaci, eu aș zice că nu există. Eu cred că aici este problema, la nivel de formare. Dacă te uiți în Franța, Germania, Italia, ai școli de ingineri de 5 ani unde devii grădinar șef, peisagist, dar ai foarte multe cursuri de 1 an/2 ani, care îți permit să ai strictul necesar să lucrezi într-o grădină, ca grădinar. Plus că trebuie valorizată meseria asta. Acum dacă întrebi în București cine vrea să devină grădinar, toată lumea spune că vrea să fie avocat sau bancher.

CI: Ce părere aveți despre acele movile făcute de primăriile de sector în anumite parcuri sau pe spațiile verzi de pe marile bulevarde? Este o modă, s-a umplut orașul…

NT: Este o modă care a câștigat teren, asta înseamnă că soluția a fost apreciată și oglindește cultura noastră. Movilele astea au și un avantaj, izolează fonic, dar este o lucrare complicată și de multe ori arată artificial și exagerat. Eu nu aș face movile, dar dacă lumea nu s-a revoltat însemnă că populația este mulțumită.

CI: Dacă ar fi să definiți spațiile verzi din București în trei cuvinte, care ar fi acelea?

NT: Orașul este un oraș sălbatic. Sălbaticul ăsta și natura sunt două chestii total diferite. Trebuie să fii educat să apreciezi natura. Dacă vrei să ai gust pentru natură, trebuie să ieși din sălbăticie. Noi acum în București trăim în sălbăticie, ca și comportament între oameni, dar și cum plantăm, cum acționăm. Când lăsăm o zonă deteriorată, poluată, suntem sălbatici, dar și când intervenim abuziv, excesiv, arogant, și acesta este un comportament sălbatic. Nu reușim să avem gustul mai cultivat pentru o natură mai armonioasă. Și aceste acțiuni, să pui panseluțe și gazon așa abuziv, să îți iei bani, acesta este un gest sălbatic, primitiv, care s-a mai făcut, dar am depășit acest stadiu de dictatură. Trebuie să încercăm să ne definim într-un context mai european.

Nicolas Triboi este Absolvent al Şcolii Naţionale Superioare pentru Natură şi Peisaj de la Blois (Franţa). Nicolas Triboi trăieşte şi lucrează în România de peste cincisprezece ani. Aici a creat „Atelierul Foaie Verde”, birou specializat de proiectare care încearcă să pună natura în prim-planul amenajărilor de spaţii publice, grădini private, zone naturale, a dezvoltării turistice.