Învățăminte de pandemie. Micul mesaj al fiecăruia pentru omenire

– Suntem preponderent egoiști și majoritar insensibili

– Ne imaginăm că mândria este un mijloc de stopare a răspândirii bolii și că buna părere despre sine este un puternic adjuvant al sistemului imunitar personal

– Conformarea voluntară la norme nu ne este confortabilă

– Suntem deficienți la altruism și imuni la compasiune

– Alegem bravura și zeflemeaua în locul responsabilității

– Caracterul și lumea noastră încep și se termină prea des la ieșirea din propriul cămin

– Suntem solidari mai mult cu vorba decât cu fapta

– Nu avem nicio remușcare în a lua de pe raft ultimele produse dintr-o categorie sau ultimele medicamente ori ustensile de protecție

– Îi apreciem interesat și-i răsplătim public cu aplauze pe cei care prin activitatea lor ne aduc nouă sau celor dragi potențiale avantaje (medici, militari, pompieri etc). În privat, îi ocolim pe salvatori percepându-i ca fiind potențiale persoane infectate

– Găsim permanent vinovați, preferăm filantropiei împroșcatul cu venin

– Avem unanim televizoare, telefoane și tablete cu diagonală mare și omenie cu diagonală mică

– Distribuim în exces dar nu dăruim/împărtașim mai nimic

– Ne preocupă salvarea sistemului sanitar doar când se prefigurează postura noastră de pacienți

– Înlocuim blasfemia cotidiană cu rugăciunea rapid și miraculos aducătoare de salvare personală

– Găsim justificări complexe la orice ne profită sau ne păzește

– Nu folosim biocide morale, ne rezumăm la dezinfectarea cu scrupulozitate doar a mâinilor

– Ne abandonăm abisal într-o lume virtuală dominată de prostie, fatalism și dezinformare înfricoșătoare

– Folosind surogatul ieftin al tovărașiei imaginare generate de apăsarea unui buton, înlocuim concepte și noțiuni semisacre cum ar fi prietenia

– Din dorința de a fi protejați uităm total să protejăm

– Privim voluntariatul ca o menire pentru alții iar implicarea ca pe o boală

– Vedem întinderea unei mâini de ajutor exclusiv ca pe o contaminare iminentă

– Evităm privitul în oglindă complăcându-ne în zugrăvirea favorabilă a unor portete imaginare

– Nici prin minte nu ne trece că statul în casă e și un mod de-a îi proteja pe ceilalți, nu e doar despre binele nostru

– Înlocuim din ce în ce mai des distanțarea socială cu distanțarea umană

Citeste intreg articolul si coemnteaza pe Contributors.ro