VIDEO Coronavirusul și Sergiu Ion Ciobotariu. Cum știrea devine un basm cu Făt Frumos. Jurnal ANTI-COVID 19, ziua 13
Sergiu Ion Ciobotariu are 22 de ani. Este om sărac și muncitor. Nevasta Ciobotariului născu al treilea copil. Aflând vestea Sergiu s-a urcat pe cal în satul lui Răducăneni ca să-și vadă fericirea, copilul și femeia care sunt în maternitatea din Iași. Știrea asta bună farmecă, este pansament pentru zilele astea. Depășește regulile, încântă mintea. Are puterea basmului. Este un basm românesc. Basmul cu Făt Frumos și Baba Cloanța-Coronavirus.
“Sergiu Ion Ciobotariu este tânărul de 22 de ani care a făcut orice a putut ca să ajungă la soția lui, care abia născuse un băiețel.” (Reportaj BZI)
Sergiu avea un vis, ca orice Făt Frumos. Și paznicii i-au spus că nu se poate. A stat pe gânduri, a încercat să înțeleagă și să se adapteze regulilor. I s-a spus: „Nu poți cu tramvaiul, că tu nu mergi aproape. Mergi departe. Ori, nu se poate. Acolo, departe, nu ai cum să ajungi. E lumea plină de otravă. Aerul este plin de COVID 19.”
Și a privit spre o mașină. Dar orice ar fi fost mașina vecinului sau taxi, de unde bani? Făt Frumos este sărac. Ciobotariu pe vremea asta e atât de sărac că nici ciobote numai face.
Atunci, privirea i-a picat pe vechiul său tovarăș, calul.
Calul care-l urma în sărăcia lui de muncă, calul care-i călca bălegarul pentru casa sa. Calul, prietenul cu care a împărtășit lacrima de bucurie a nașterii copilului al treilea, dar și lacrima de durere că este toxic aerul lumii ăsteia.
Sergiu și-a pieptănat și curățat calul, i-a dat otavă, i-a dat un ceas de hodină. Și-n dimineața acestei lumi care-și trăgea chiloții pe ea și-și bea cafeaua plină de angst, Sergiu s-a urcat pe calul lui cenușiu și a pornit în împlinirea visului.
Pe unde călca, pustiu, ca-n orice basm.
Aerul îl respira, dar cu teamă. Ochii și-arăta cu sperietură în ei. Peste tot opreliști, granițe, uniforme, căpcăuni, zmei, dictatori.
El spune clar și răspicat cuvântul-parolă: prunc. Și lumea îngheață.
El însă nu se uită în jurul lui. Nu privește în urmă.
Când este strigat iar pe nume, calul sare în lături și el aruncă pieptănul calului pe spate și lumea nu mai suflă. Poate respira aerul curat și merge înaine.
Cine-l întrezărește de la distanță crede că Sergiu e o nălucă.
Că acel cal cenușiu este o hienă, un leopard. Lumea puțină de pe străzi îl crede salvator sau demon. I se închină sau își scuipă în sân.
Dar creierul lui și calul lui de culoarea cenușii înfruntă cenușa din jur.
Văzând temeritatea acestui Făt Frumos sărac paznicul Iașiului a hohotit de toată lumea asta înlemnită de frică și de acest neînfricat cu calul său.
Era un om cu un vis. Nici demon, nici înger. Și paznicul i-a dat drumul. I-a dat drumul să-și vadă copilul. Făt Frumos Sergiu a tras calul de dârlogi și Iașul crispat în dimineața aia a văzut soarele cald în ferestre.
Lumea asta moartă a încercat să-i fure dragostea. Făt Frumos a înțeles că drumul ăsta plin de peripeții este dragostea.
Și uite așa, „am încălecat pe o șa” și v-am spus cea mai frumoasă poveste de viață din vremea asta. Eu atât am putut să povestesc.
Am făcut o poveste dintr-o știre. Pentru că realitatea ne pune în fața unor fapte atât de simple. Când dai semnificație în capul tău unor fapte reale faci o fabulă-o poveste. Și acum este și clar de ce căutăm să ne spunem povești. Pentru a ne alina suferința. Pentru a spera.
În ziua a treisprezecea de Urgență, Sergiu din Răducăneni este Făt Frumosul care alină suferința. Ne face să sperăm. Că dragostea nu piere pe vreme de Coronavirus.
PS: Acest articol este INTERZIS celor care acum cred că pot să umble pe străzi cu cai, pești în pungă, inorogi ca animale de companie în numele nașterilor lor închipuite.
Citește și scrie în Jurnalul ANTI-covid19
Ordonanță militară
Nu fă Nuntă și nu fugi din carantină
INTERVIURILE HotNews.ro