COVID-19 – Imunizarea pasivă, o posibilă soluție de urgență

Astăzi au fost raportate 143 de noi cazuri.(i ) Este un record pînă acum, dar din nefericire va fi rapid depășit. În absența unor măsuri stringente de izolare o persoană infectată transmite boala la cel puțin alți doi oameni (o estimare conservatoare; în realitate în China a fost 2,5, iar acel “0,5″ în plus face o diferență foarte mare).(ii ) Durata între două infecții succesive pe lanțul de transmisie este de circa 6 zile.(iii )Do the mathși vedeți cum o să arate peste o lună sau două. Mortalitatea poate fi de 1% – dacă avem noroc – sau mult mai mare dacă sistemul de sănătate nu face față.(iv ) Iar sistemul nostru sanitar știm cum este…

Posibile tratamente sînt în teste, dar vor deveni disponibile de abia peste cîteva luni; din nou, dacă avem noroc. Vaccinul va veni și el, dar nu mai devreme de un an sau mai mult. Avem nevoie de o soluție de avarie, care să ne ofere timp pînă la sosirea “cavaleriei”, adică a vaccinului.

O posibilă soluție există: imunizarea pasivă. Este o soluție low-tech, pusă la punct acum mai bine de o sută de ani, dar care a fost abandonată cu decenii în urmă datorită apariției unor alternative net superioare. Dar acum, aceste alternative nu ne sînt disponibile!

Principiul imunizării pasive este simplu, iar producția pe scară industrială a fost demonstrată de Institutul Pasteur din Paris încă din 1894.(v ) În urma unei infecții, organismul se apără secretînd substanțe speciale denumite anticorpi. Aceștia se găsesc în cantitate mare în plasma sanguină a convalescenților și pot fi extrași cu tehnici disponibile în orice centru de transfuzii. Plasma cu anticorpi se administrează mai apoi celor bolnavi și le poate salva viața. Este o tehnică bine cunoscută, care a fost folosită pe scară largă pînă prin anii ’50 pentru o multitudine de boli.

Bine înțeles, lucrurile sînt mult mai complexe în practică, dar nu există nici un impediment real. Metoda este în prezent evaluată atît Statele Unite,(vi ) cît și în China.(vii ) În Wuhan a fost deja folosită pe scară largă, iar rezultatele (preliminare și neoficiale încă) sînt extrem de încurajatoare. În timpul marii epidemii de gripă spaniolă de acum 100 de ani, folosirea imunizării pasive cu plasmă obținută de la convalescenți a dus la scădere la jumătate a mortalității.(viii )

Mai mult, din punct de vedere tehnic metoda poate fi ușor implementată și la noi; am verificat acest lucru cu cercetători de la Institutul Cantacuzino și de la Institutul de Biochimie al Academiei. În schimb, principala problemă ridicată de aceștia a fost legată de cadrul legislativ și de accesul la finanțare. Aici intrăm în zona deciziei politice și este rolul Ministerului Sănătății să se implice, dar cred că situația s-ar putea debloca rapid.

Pentru toți cei interesați de o prezentare mai tehnică recomand articolul celor de la Johns Hopkins School of Public Health: https://www.jci.org/articles/view/138003 – vezi si aici

și cel al cercetătorilor de la Bureau of Medicine and Surgery, U.S. Navy cu privire la folosirea acestei opțiuni de tratament în timpul gripei spaniole: https://annals.org/aim/fullarticle/729754/meta-analysis-convalescent-blood-products-spanish-influenza-pneumonia-future-h5n1 – vezi si aici

Cîteva aspecte importante:

• Va funcționa imunizarea pasivă în cazul COVID-19? Probabil că da, dar nu vom ști cu precizie pînă nu vom încerca. Totuși, metoda a fost folosită cu succes într-o gamă foarte largă de afecțiuni, de la gripa spaniolă și rujeolă la ebola și gripa H1N1 din 2009.
• Este metoda sigură? Imunizarea cu plasmă obținută de la convalescenți este mai puțin sigură decît alte metode moderne, dar pentru moment nu avem altă alternativă. Oricum, tehnicile actuale de testare ne permit un nivel de siguranță incomparabil mai ridicat decît în urmă cu 50 de ani. La fel ca în cazul oricărei transfuzii, sîngele recoltat va fi atent analizat pentru a elimina riscul de infectare accidentală cu HIV, hepatită etc. De asemeni, testarea va asigura că donatorul este vindecat complet și nu mai poate transmite virusul SARS-COV-2. Mai există și alte riscuri, dar medicii vor urmări ca beneficiile potențiale să depășească semnificativ eventualele riscuri. Să nu uităm că discutăm de un tratament de urgență folosit doar ca soluție temporară pînă la apariția unor vaccinuri sau antivirale corespunzătoare.
• Cine ar urma să primească tratamentul? Sînt două categorii principale vizate de tratament:
  • cu rol preventiv: personalul medical din prima linie pentru a evita o prăbușire a sistemului sanitar
  • cu rol curativ: pacienții cu risc crescut de evoluție severă (probleme respiratorii, cardiace etc.)
• De cît sînge este nevoie? Greu de spus. În trecut cantitatea necesară a variat între 10-40 cc pentru rujeolă și sute de cc pentru gripă (Casadevall & Pirofski, 2020)
• Va exista suficientă plasmă donată? Eu cred că da. Poate sînt excesiv de optimist, dar nu cred că vreun pacient vindecat va refuza să-i acorde o șansă la viață unui alt om! Un donator poate furniza cîteva sute de cc de plasmă.
• Cine va colecta și prelucra plasma? Colectarea și prelucrarea se pot face de centrele de transfuzie sanguină din toată țara. Chiar și unele spitale private dispun de aparatura necesară.
• De ce să apelăm la o tehnică atît de veche? Nu putem folosi metode mai noi? Avem în țară tehnologia necesară purificării avansate a plasmei, dar echipamentele sînt doar pentru cercetare și nu permit prelucrarea în cantități industriale.
• Cît de repede putem să introducem imunizarea cu plasmă obținută de la convalescenți? Hai să zicem că o săptămînă, căci principala problemă ține de cadrul legislativ care trebuie adaptat astfel încît să permită aplicarea de urgența a acestei metode.
• Cît ar costa? Costurile sînt modeste, similare cu costurile plasmei sanguine folosite curent în operațiile chirurgicale.

  Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro