Ian Buruma: Turma stăpânește astăzi ura. Iar românii o țin una și bună cu nostalgia după Antonescu și Ceaușescu / VIDEOInterviu #cabinetuldeperspektive

Ești cu turma? Bine-ți șade. Stăpânești sentimentul ăla al urii mai bine decât orice. Îți place să urăști. Ești chiar fericit. Mi-a spus-o mie Ian Buruma, scriitor, autorul cărților “Occidentalismul” și “Anul zero”, cărți apărute la Editura Humanitas. Pe Ian l-am întâlnit la One World România și l-am intervievat pentru #cabinetuldeperspektive.

Aici ai VIDEOinterviul în întregime. Ai și traducere, de Nadine Vlădescu. Merită ascultat Ian. Ura vine de oriunde, România trăiește în nostalgiile după Antonescu și Ceaușescu. Speranța: luptătorii, da, rezistența pentru democrație.

Și mi-a vorbit Ian despre ură. Uite ura în cazul Christchurch-Noua Zeelandă. Uite-o cum a omorât oameni. Ura este peste tot. “Când am scris Occidentalii am vrut să spun un lucru care a fost cumva înțeles greșit. Nu este vorba doar despre o ură îndreptată împotriva Vestului, prin Vest înțelegând Europa și Statele Unite ale Americii. Este vorba despre orice ură, ura care poate merge și împotriva musulmanilor sau împotriva Asiei împotriva oricăror state sau oricăror oameni care nu trăiesc în Vest. Deci nu e vorba de ura față de Vestul în sine ci față de o anume idee pe care aceștia și-au făcut-o față de Vest.

Ceea ce s-a întâmplat acum în Noua Zeelandă arată exact acest lucru. Ura poate veni de oriunde nu numai din partea islamiștilor fanatici care îi urăsc pe infideli, dar și din partea celorlalți care pot să ucidă oameni nevinovați care se roagă într o moschee islamică. Deci este vorba de o ură irațională care poate veni de oriunde.“

M-am întrebat cum astăzi în plină epocă fericită (avem de toate: călătorii ieftine, mâncare ieftină, net gratis, îmbrăcăminte ofertă și second hand, sex ieftin, etc.), cum în plină fericire, civilizația rămâne blocată în sălbăticie, în ură.

Și Ian mi l-a dat exemplu pe Trump. Trump, un exemplu major, cumva le dă permisiunea tuturor oamenilor din toată lumea să își dea frâu liber celor mai rele instincte. Trump pledează cauza unei majorități albe împotriva altor populații de altă etnie din America Latină sau din Mexic. Și asta s-a mai văzut în anii 1930-1940 și a dus la ascensiunea lui Hitler, la uciderea evreilor. Nu este un efect nou. Dar acum poartă o nouă semnătură: Trump.

Și mi-am zis nu doar Trump aduce ura în joc. Ci fiecare din noi pe rețelele de socializare. Ne-a lovit amnezia, cum să vrem iar să ne jucăm ca Hitler?

Avem un model de om puternic și o contribuție zilnică. A fiecăruia în turmă. Din nou Ian subliniază: “După catastrofa celui de al Doilea Război Mondial, oamenii și au dat seama atunci că se poate repeta o asemenea tragedie și au încercat să creeze instituții care tocmai să prevină acest lucru. Da, acum ne-a lovit amnesia. Acum suntem cumva conduși în toată lumea de oameni care nu numai că nu au amintiri despre astfel de catastrofe, dar în general nici nu le cunosc.

Istoria se repetă într-un mod nou. Eu mi-am amintit de cartea sa „Anul zero”. Trăim un fel de an zero, având social media la îndemână și crezând că suntem buricul pământului? În cartea lui Ian Buruma era vorba de sfârșitul războiului, de anul 1945, an în care omenirea nu era preocupată de “cum să ne fie mai bine”, ci de concursul” urăsc, exist”.

Într un fel suntem după un război, deși situația nu este la fel ca în 1945 pentru că atunci foarte mulți oameni trăiau vieți foarte grele după război și-și puteau speranța în noi instituții. După 1989, când toată lumea a fost foarte fericită pentru că a căzut comunismul, în țările din Europa de Est, au dispărut modelele. Democrația socială din Occident era ea însăși într-o criză, liberalismul intrase în faza sa feroce, apoi globalizarea a creat derută și mai mare. Niciun proces profund, economic, cultural, nu a avut loc în aceste țări ieșite din comunism. Doar fluturarea unui slogan: “învingătorii iau totul și învinșii nu mai au nimic”. Ce să înțeleagă cei ieșiți din comunism?

Care-i modelul modernității la care să se refere? Astăzi marile Puteri SUA, Rusia, China se urmăresc și se rănesc între ele. Trump și-ar dori o conducere foarte autoritară. Statele Unite nu reprezintă în momentul de față un stat autoritar dar asta ar vrea Trump după modelul Rusiei și după modelul Chinei sau de ce nu după modelul Coreei de Nord care sunt foarte departe de modelul vestic. Rusia nu este o dictatură dar nu este nicio democrație liberală. China este o dictatură iar Statele Unite care ar trebui să fie cel puțin în teorie apărătorul democrației liberale, este într un fel de război civil intern.

Între cei care susțin democrația și susținătorii lui Trump. Deci oricare ar fi situația și orice s ar întâmpla în relațiile dintre Statele Unite și Rusia sau Statele Unite și China toate acestea depind de politica internă a Statelor Unite.

Ce-i cu România? După 1990 am înțeles că există această tendință a simpatiei față de generalul Antonescu. Simpatie care crește. Este o cale dezastruoasă. Antonescu în aceste acte de adulare este însoțit de Ceaușescu. „Democrația de după 1989 nu a făcut câte a făcut Ceaușescu sau Antonescu”-se aude pe net și-n țară. Cred că drumul înainte trebuie să-i evite pe amândoi. Este vorba de frica de nesiguranța socială. Democrația este un sistem deschis în care sunt foarte multe probleme, în care liderii nu sunt întotdeauna impecabili, în care confruntările sunt greu de urmărit. Dar fără democrație unde ajungem? La ură și dictatură. Speranța este revolta împotriva oricărui tip de dictatură.

Întregul spectacol al ideilor lui Ian Buruma e VIDEO. Eu am redat parte din ideile principale. Ca să rămâneți și voi cu ceva. O idee-două într-o frenezie a scrollului.