În seara aceea mi-a plăcut să fiu Ciuma – cronica unei TragiCommedia dell'Arte jucate în Festivalul Teatrelor Dunărene, Giurgiu
Luni seară, cam pe la ora 8 și treisferturi seara pe scena Teatrului Tudor Vianu din Giurgiu a urcat masca Ciumei. Era însoțită de Moarte. O masca ca toate celelalte, vei spune. Dar Ciuma mi-a plăcut pentru că numai ea mătura retorica, prostia, dictatura. Am văzut masca aceasta la Giurgiu, în adaptarea pentru commedia dell arte a „Asediului Veneției” după Camus.Da, luni a început la Giurgiu, Festivalul Teatrelor Dunărene.
Da, nu știu cum, jocul măștii Ciuma dintre toate m-a captivat. M-a prins. Avea ceva sentimental, nu era dur, nu era rău. Hai, zicea Ciuma, eu te iau cu mine, ce-ai vrea să fac? Sunt aici, dar nu puterea mea contează, ci felul tău de a mă vedea. De a te linguși. De a fi un Nimic în fața mea. Masca asta m-a prins. Roșul aprins din obraz parcă era roșul adevărat, ochiul negru al măștii era chiar ochiul actorului. Mișcări ezitante. M-a prins Ciuma, pe scurt. Ciuma cea prea-puternică avea slăbiciuni.
Piesa este despre Veneția și felul în care în 1630 boleșnița lovește cetatea frivolă. Și o lovește în plină dictatură și goală retorică. Și ciuma lovește Veneția în plină bunăstare și orbire.
Și o lovește în plină minciună-prostie a Dogelui și politicii lui.
Discreția Ciumei, doar ea, mi-a dat nesăbuita idee că-ntr-o lume proastă ca a noastră, într-o lume a dictatului, într-o lume a retoricii nesăbuite, într-o amorțeală civică, doar o boală, de ce nu Ciuma cea discretă, ne poate scutura. Atunci Dogele fuge din Cetate, neștiind ce să facă cu el și viața lui în fața Ciumei. Și la fel dispar și Capitano, cel lingușitor și slugă. Puterea incapabilă dispare în fața bolii evidente, morții fără măsură. În fața evidenței, retorica, prostia încă mai dau din coadă, dar n-o pot face la nesfârșit. Discreta Ciumă îi dă în vileag. Politica devine căpitanul unei Cetăți moarte. Cui să comanzi? Pe cine să păcălești? Pe cine să mai conduci? Nu poți dicta Ciumei.
Gata! Cortina s-a tras. Am stat de vorbă după spectacol cu parte din actori. Da, lăsate măștile deoparte, nu i-am recunoscut.
Acum spun mai mult. Ciuma mi-a tăiat răsuflarea prin deliciul discreției. Dar fără Moarte, fără Doge, fără bețiv, fără Capitano, fără Vrăjitoare, fără îndrăgostiții Diego și Victoria, Ciuma bântuia nasoală prin scenă. Un cuvânt bun tuturor.
„Ciuma” este un joc de echipă.
Am stat de vorbă, cum spun, și așa am aflat că măștile au fost făcute pe comandă, după chipul și asemănarea actorului. „Bețivul” chiar mi-a spus că pe el masca l-a ales. Maestrul de măști Stefano Perocco di Meduna a adus mai multe variante spre încercare-probă și dintre toate una s-a potrivit. Tot Bețivul mi-a spus cât de greu este să faci Commedie dell’Arte.
Re-înveți să respiri, să vezi, să simți. Pentru că masca preia controlul. Prin găuri prea mici pentru a fi confortabil, masca te lasă cât vrea ea să respiri, să vezi, să miroși. De aceea poate, după spectacol imediat, Moartea a lăcrimat.
Asediul Veneţiei – o premieră după Camus în viziunea scenică a actorului şi regizorului veneţian de Commedia dell’arte Michele Casarin. Măştile aparţin lui Stefano Perocco di Meduna. În distribuție: Cosmin Crețu, Vlad Bânzoiu, Anca Pascu, Dana Stângă, Vlad Teodorov, Lavinia Cosma, Ana Sivu-Daponte, Robert Poiană. Bravo, tuturor!
INTERVIURILE HotNews.ro