Despre stropitori sau ce au votat de fapt alesii nostri

Zilele trecute a circulat pe internet un material video cu privire la respingerea proiectului de lege privind obligativitatea „stropitorilor” ca mijloace de aparare impotriva incendiilor. Din motive lesne de inteles, materialul a ajuns viral. Dincolo de umorul situational si de limbaj de tip balcanic, problema „stropitorilor” este insa cat se poate de serioasa si merita a fi elucidata.

Ce s-a urmarit prin „proiectul stropitorilor”?

Conform expunerii de motive, initiatorii proiectului de lege au intentionat sa impuna obligativitatea montarii si functionarii de instalatii automate de stingere a incendiilor, pe baza de stropitori (sic!), in toate institutiile publice, baruri, restaurante, cluburi si oricare alte unitati economice similare.

„Stropitorile” sunt de fapt, in acest context, sprinklerele sau, mai bine spus, instalatiile (sistemele) automate cu sprinklere (termen tehnic prevazut de normativele aplicabile). Este vorba despre acele instalatii amplasate in plafonul incaperilor, cu duze termosensibile, menite sa stropeasca cu apa automat in situatia unui incendiu. Mall-urile, supermarket-urile, cladirile de birouri, depozitele moderne sunt in marea majoritate a cazurilor dotate cu astfel de instalatii. In unele situatii, conform normativelor tehnice, aceasta dotare este chiar obligatorie.

Prin urmare, ideea introducerii obligatiei legale de montare a unor astfel de instalatii in toate institutiile publice, precum si in toate barurile, restaurantele, cluburile a fost una foarte buna. In situatia unui incendiu, astfel de instalatii se pot dovedi instrumentale pentru stingerea sau limitarea propagarii focului.

Erorile de implementare

Din pacate insa, in forma in care proiectul de lege a fost inaintat spre aprobarea Parlamentului, ideea buna din expunerea de motive nu a ajuns sa fie si implementata. Sau cel putin nu a ajuns sa fie implementata in mod judicios.

Practic, in loc sa se introduca aceasta obligatie clara de montare si functionare a acestor instalatii in cazurile respective, proiectul Pl-x nr. 170/2016 cu privire la modificarea Legii 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor a propus, in principal, modificarea unor articole de lege pre-existente. In aceste articole s-a introdus doar particularitatea „stropitorilor” in ceea ce priveste obligatia generala de dotare cu sisteme de alimentare cu apa. Astfel, in situatia in care proiectul s-ar fi adoptat, obligatia de dotare cu sisteme de alimentare cu apa s-ar fi restrans doar la sistemele cu „stropitori” (adica sprinklere), lasand pe dinafara celelalte tipuri de instalatii de alimentare cu apa de genul hidrantilor exteriori, hidrantilor interiori etc. O parte dintre aceste nereguli au fost semnalate de altfel in mod corespunzator de Avizul Consiliului Legislativ aferent si de Punctul de vedere al Guvernului.

Prin urmare, efectul acestor modificari ar fi dus, in mod paradoxal, la efecte interpretabile si chiar contrare dorintei initiatorilor ce rezulta din expunerea de motive. In conditiile date, respingerea proiectului de lege de catre Parlament apare drept salvatoare.

Privind spre viitor

O lectie buna pe care am putea sa o invatam din aceasta experienta este ca propunerile legislative de modificare a legislatiei in domeniul protectiei si securitatii la incendiu ar trebui sa fie tratate cu o mai mare atentie la detaliu.

Urmare a tragediei din Clubul Colectiv, autoritatile au intervenit masiv, uneori chiar in stil „pompieristic” prin mai multe modificari legislative in acest domeniu. Efectul pe care il vedem astazi este ca legislatia este foarte stufoasa si greu de descifrat uneori chiar si de catre expertii in domeniu. Si autoritatile chemate sa aplice aceasta legislatie au, de multe ori, probleme de aplicare. In plus, nu putine sunt situatiile in care diferitele norme legale aplicabile nu sunt aliniate si ajung astfel sa fie interpretabile. Aceste incoerente nu ajuta la cresterea gradului de protectie si securitate, ci dimpotriva sunt de natura sa atraga tot felul blocaje, erori de comunicare intre autoritati si entitatile obligate sa respecte prevederile legale si, in cele din urma, un mediu in continuare incert din punctul de vedere al sigurantei la incendiu.

Ar fi de asemenea de avut in vedere ca modificarile legislative sa intervina, cand vine vorba despre detalii tehnice, la nivel de legislatie secundara, respectiv normative tehnice, norme de aplicare, metodologii. De exemplu, in situatia de fata, normativele tehnice prevad cazurile in care sunt obligatorii, ca protectie minimala, instalatiile (sistemele) automate cu sprinklere. Pentru inasprirea acestora si extinderea obligatiilor la toate institutiile publice, baruri, restaurante, cluburi si oricare alte unitati economice similare, modificarea legislativa ar trebui sa intervina la nivelul acelei legislatii secundare.

In concluzie, privind spre viitor, ideea introducerii obligativitatii „stropitorilor” in toate institutiile publice, baruri, restaurante, cluburi merita in continuare sa fie explorata.

Cred ca fiecare parinte s-ar simti mai bine sa stie ca scoala frecventata de copilul sau este dotata cu astfel de instalatii si este prin urmare mai sigura in cazul unui eveniment nefericit. Cred, intr-un final, ca si parlamentarii nostri si functionarii publici s-ar simti mai in siguranta daca ar avea parte de astfel de instalatii care sa ii protejeze.

Autor: Gianina Gavanescu, senior associate