Concernul german KTG Agrar a intrat in insolventa. Doua firme agricole romanesti, atrase in "mlastina" unor afaceri dubioase cu cereale si biogaz

Cel mai mare concern agricol al Germaniei, KTG Agrar, cotat si la bursa, a inaintat in 5 iulie cerere de insolventa. Seful acestuia, Siegfried Hofreiter, a demisionat din toate functiile detinute. Consiliul de administratie, impreuna cu avocati si juristi, incearca acum sa descalceasca itele unui business care pare sa fi devenit prea mare pentru a fi controlat corect. Sau altele sunt cauzele care au adus firma in stare de insolventa? Intre altele, sunt analizate imprumuturi dubioase, ca si afaceri lipsite de transparenta ale firmei, in Romania. Orgapic si Agro Iulia sunt doua companii iesene, de care actionarii germani si-au legat sperantele unor afaceri profitabile, acum cativa ani.

Principala cauza in impasul financiar al KTG ar fi „scadenta dobanzilor pentru participatia lansata in 2011, KTG Bio Certificat II. Volumul acestei participatii este de 250 de milioane euro si dobanda a fost stabilita la 7,125% pe an. O dobanda atractiva pentru investitori, care insa nu a fost onorata. Suma datorata pentru dobanzi la 6 iunie 2016 este in total 17,8 milioane euro, platile insa nu s-au facut. In iunie 2017 este scadenta plata integrala a participatiei.

Pe scurt, investitorii au ramas momentan fara banii din dobanda promisa, iar KTG fiind in insolventa, nu se stie cat vor mai recupera si din depunerea principala. O alta cauza ar fi imprumuturile lipsite de transparenta intre firmele apartinand de concern ca si investitiile in parte nerentabile, in firmele din Romania. Insa asupra acestora revenim mai tarziu.

Momentan, concernul agrar cu sediul la Hamburg dispune de o suprafata de 45.000 de ha, are cca 1.000 de angajati si o cifra de afaceri de 326 milioane euro (2015). „A fi mare isi are avantajele sale. Insa KTG a fost, pur si simplu, prea mare” considera Tageszeitung din Berlin, la stirea intrarii in insolventa a KTG.

„Nicio firma agrara din Republica Federala nu influenteaza mediul pe o suprafata atat de mare. Niciuna nu produce mai multe cereale bio, ca grau, secara, porumb. Si niciuna nu simbolizeaza mai bine industria agrara, care ii sugruma pe micii agricultori si, in acelasi timp, incaseaza subventii de milioane.” Firma ar fi respins acuzatiile conform carora recolta ar fi fost mai slaba, dar nu a oferit mai multe date concrete. „Asa ca raman dubiile”, concluzioneaza TAZ.

Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) il ia sub lupa si pe seful concernului agrar, Siegfried Hofreiter. „Cand Hofreiter a mers la bursa cu KTG in 2007, tocmai ispasise o condamnare [n.r. pentru tergiversarea insolventei] si o interdictie de cinci ani de a mai conduce o societate cu capital. Agricultorul a dat chix cu mai multe firme, de la o fabrica de biciclete pana la o ferma avicola. O anume obsesie a expansiunii ii este atribuita fiului de taran bavarez care, spre deosebire de fratele sau, nu a fost desemnat mostenitor al plantatiei [n.r. de capsuni, a tatalui sau]”, scrie FAZ citat de Wochenblatt.com.

Itele sunt incurcate la KTG. In cativa ani, patronul bavarez Hofreiter si-a transformat ferma agricola intr-un imperiu agrar european, de 46.000 de hectare teren cultivat. Cumpararea pamantului s-a facut in forta, prin credite bancare si vanzare de participatii.

Acum, 20.000 de posesori de actiuni in valoare de 340 de milioane de euro isi simt investitia in pericol. Avocatii au inaintat plangeri ale clientilor lor, care declara ca ar fi fost sumar informati de companie. Critici sunt aduse si bancilor care au recomandat aceasta investitie.

In noiembrie 2007, publicatia germana Spiegel scria: „Saptamana aceasta, primul agricultor german merge pe bursa. Insa KTG este, in pofida boom-ului agrar, este orice altceva, in afara de o investitie sigura”. Si ziarul „Zeit” il celebra pe „primul bio-agricultor” care se lansa la bursa, desi doar o treime din terenul KTG era cultivat cu cereale bio.

La momentul acela, compania avea 19 ferme agricole, majoritatea in Germania de Est, 125 de angajati si 14.000 de hectare pe care se cultivau cereale si rapita. Din acestea se producea combustibil, cu care erau alimentate cele zece centrale pe bio-gaz.

Insa aceasta nu l-a multumit pe Siegfried Hofreiter, care declara cu emfaza: „Noi suntem o intreprindere in crestere”. El mirosise afaceri mai mari, bazate pe foamea de energie a tarilor europene in curs de dezvoltare, cresterile de pret ale acesteia si sansa incasarii unor consistente subventii europene. In anul 2005, KTG investise deja, in Lituania. Romania urma doi ani mai tarziu. Siegfried Hofreiter „a avut nas” pentru oportunitati de afaceri mult mai mari, create de unificarea Germaniei si de extinderea granitelor UE spre Est.

O istorie a firmei KTG, pe scurt:

• 1994 – startul cultivarii de fructe ecologice in landurile est-germane
• 1999 – intrarea pe piata cultivarii conventionale
• 2000 – fondarea KTG Agrar GmbH
• 2005 – inceperea cultivarii de cereale pentru biomasa / intrarea pe piata lituaniana
• 2006 – construirea a zece centrale proprii pe biogaz
• 2007 – intrarea in functiune a celor zece centrale / lansarea pe bursa a KTG Agrar AG
• 2008 – sporirea suprafetei de cultivare la 25.000 de hectare
• 2009 – intrarea in managementul de ferme si comertul cerealier international

Intre anii 2010 si 2015, cresterea firmei devine foarte rapida. Suprafata cultivata se dubleaza, ridicandu-se la 45.000 ha. Capacitatea de productie energetica a centralelor pe bio-gaz urca de la 7 megawati (MW) la peste 60 MW. Devenita intre timp societate europeana, KTG Agrar SE preia alte firme (Bio-Zentrale Naturprodukte GmbH, C. MACKPRANG jr. GmbH & Co. KG), infiinteaza altele noi (KTG Foods SE) si inregistreaza marci de alimente (ex. Frenzel).

In Romania, KTG isi incepe afacerile in 2007, cand tara a aderat la UE. Sub titlul „Doua firme din Germania fac la Iasi agricultura ecologica pe 7.000 ha luate in arenda”, ecomagazin.ro prezinta, in mai 2012, structura si activitatea firmelor prin care KTG cultiva cereale. Daca acestea sunt vandute ca hrana sau doar ca materie prima pentru bio-gaz ramane un semn de intrebare legitim.

„Orgapic si Agro Iulia au aceiasi proprietari, doi afaceristi germani, si au devenit printre cele mai mari firme din agricultura ieseana. Cu toate ca lucreaza aproape 7.000 de hectare, cele doua firme nu au cumparat nici macar un metru patrat de teren.[…] Ralf Marko Schneider si Klemens Wilhelm Tonnies sunt actionarii Orgapic, in timp ce la Agro Iulia SRL figureaza Ralf Marko Schneider si Maximilian Berndt Tonnies. Orgapic si Agro Iulia au 50 de angajati si administreaza terenuri agricole in Neamt, Iasi si Botosani. La Iasi, a arendat suprafete care pornesc de la Plugari si Deleni si pana la Ion Neculce”, relateaza publicatia citata.

In articolul de luni, 25 iulie, intitulat „Afacerile dubioase ale unui fost star de bursa”, publicatia economica germana Wirtschafts Woche (wiwo.de) scrie despre „idila inselatoare din Romania” si „indicii in mlastina” business-ului KTG Agrar, care „duc, printre altele, in Iasi-ul romanesc”. La o ora de drum se afla ferma agricola Agro Iulia. Reporterii de la Wiwo.de remarca uneltele ruginite sau „depasite de vreme”, „atelierul de reparatii, cladirea administratiei cu cateva birouri si o mica cantina”.

„Agro Iulia are aproape 50 de angajati, care pe cateva mii de hectare cultiva soia, orz si ovaz. Firma apartine in proportie de 60% antreprenorului din domeniul industriei carnii si sef la Schalke-04, Clemens Tonnies din Westfalia. Restul apartine lui KTG Agrar. Mogulul carnii […] a prins gustul angajamentului in Romania acum zece ani de la Rodo Schneider, un fost manager de varf al concernului de carne Moksel. Schneider a iesit din afacerile cu Romania in 2009 si si-a vandut participatiile catre KTG Agrar”, scrie wiwo.de.

In 15 iulie anul trecut, Tonnies a primit de la consultantul fiscal o analiza in care, referitor la Agro Iulia, se mentioneaza ca „societatea a avut in 2014 o puternica scadere a cifrei de afaceri si pierderi in valoare de 1,1 milioane de euro”. Consultantul fiscal recomanda clarificarea „motivelor economice ale situatiei care a dus la pierderi”.

In continuare, acesta specifica: „La 31 decembrie 2014 au fost evidentiate in bilant creante in valoare de cca doua milioane euro. Valoarea reala a acestor creante din bilant trebuie sa fie cercetata in mod critic. Cu un capital propriu negativ echivalent a 6,2 milioane de euro, societatea este, la finele anului 2014, semnificativ indatorata”. In concluzie, consultantul fiscal recomanda „verificarea de catre patronat a prognozei de perpetuare a societatii”.

Intr-un cuvant, daca aceasta sa se inchida, sau nu. Ce s-a intamplat? E greu de spus. Wiwo scrie despre masini agricole si pluguri „nefolosite demult’, care ar fi fost „vandute sau inchiriate de Agro Iulia de la KTG”. Mai scrie despre „recolte livrate grupei KTK, care urma sa preia vanzarea pe piata”.

Aici, un insider din Romania ar fi spus wiwo.de ca „Clemens Tonnies ar fi fost tras in piept” si ca trebuie cercetat „de ce recolta obtinuta in Romania a trebuit expediata in Germania, cine si la ce pret a preluat costurile de transport”. Nici KTG si nici Hofreiter nu ar fi oferit un punct de vedere in acest sens, mai mentioneaza publicatia germana.