Dl. Ionescu și complicatele (dez)echilibre din economie. De ce ar putea ajunge șomajul aproape de 6% în acest an

Când dl. Ionescu s-a întors de la muncă din Italia în România, a crezut că a dat de Eden. Firmele mari trăgeau de el și îi promiteau salarii mai bune decât lua în Sicilia, unde lucrase vreo 7 ani.

Iar dl. Ionescu știa să-și vândă aptitudinile pe care le avea ca instalator. În Italia nu se mai făceau bani foarte buni- piața era invadată de est-europeni, iar traiul nu era deloc ușor. Inflația era ridicată- la începutul anului era de circa 10%, chiar dacă ulterior a mai scăzut.

În România, firmele trăgeau de el să se angajeze. Și nu i-a fost greu să obțină un loc de muncă cu un salariu mai bun decât avea în sudul Italiei.

În România, salariile reale au devenit pozitive (au depășit inflația) în primăvara acestui an pe fondul creșterilor puternice ale salariilor din sectorul privat, arată un raport publicat acum două zile de divizia de cercetare a BCR.

În sectorul public creșterea salariilor a rămas sub inflația pe care BNR o are sub control. ”Dacă ne uităm la creșterea netă a salariului și comparăm 23 martie cu 23 octombrie (pentru a elimina efectele bonusurilor, al celui de-al 13-lea salariu și așa mai departe) creșterea în sectorul privat este de 15,2%, în timp ce în sectorul public este cu doar 7,7% – sub inflație”, arată raportul citat.

Salariile au crescut pe fondul unei inflații „neobișnuit de ridicate care alimentează cu un decalaj de două trimestre negocierile salariale”, mai spun cercetătorii BCR.

Teoria economică spune că perioadele de inflație ridicată sunt însoțite de șomaj scăzut și viceversa; șomajul ridicat e însoțit de inflație scăzută- e ceea ce postulează curba Phillips.

Mai simplu spus, cu cât sunt mai mulți oameni care au un job, cu atât mai mulți bani sunt în sistem. Bani mai mulți în sistem ar trebui să însemne o rată mai mare a inflației.

Dar, la sfârșitul anilor 1960, laureatul Nobel Milton Friedman a arătat că băncile centrale nu se pot baza pe compromisul dintre salarii și prețuri – injectând inflație pentru a scădea șomajul – pentru că salariații vor observa asta și vor cere salarii mai bune.

În cele din urmă, susținea el, creșterea inflației va depăși creșterea numărului de locuri de muncă nou create, lucru care a și avut loc în SUA anilor ’70. Mai mult, curba Phillips nu explică situațiile în care atât inflația, cât și șomajul sunt scăzute, cum a fost în prima parte a anului pandemic 2020.

Intră în scenă NAIRU

Revenind la raportul cercetătorilor BCR, aceștia au mai estimat un indicator foarte important: media NAIRU (Non-accelerating inflation rate of unemployment) pentru România. Acest NAIRU este acel nivel al ratei șomajului care nu generează presiuni inflaționiste (și care aproximează foarte bine șomajul structural din economie).

Potrivit raportului citat, media NAIRU pentru Românie este estimată la 6,1% (pentru trimestrul al doilea din 2023), peste rata medie a șomajului BIM de 5,5%.

Când rata șomajului e mai mare decât NAIRU, vor exista presiuni de scădere a inflației. Și invers, când somajul e mai mic decât NAIRU, apar presiuni de creștere a inflației.

Rezultatul la care au ajuns economiștii BCR arată că economia turează peste potențial și că există presiuni de creștere a inflației.

Potrivit economiștilor din BCR, o creștere de 1 pp a PIB-ului real ar trebui să crească nivelul ocupării forței de muncă, cu aproximativ 0,43 pp.

Rata șomajului va crește ușor în acest an la 5,8%

Rata șomajului va crește ușor în acest an la 5,8% din cauza încetinirii economiei și a înrăutățirii condițiilor economice. Dar, tendința se va inversa anul viitor, iar șomajul ar putea coborî la finele lui 2024 la 5,6%.

De asemenea, analiza lor arată că dacă PIB-ul crește cu 1 pp, șomajul scade cu 0,12 pp.

Pe baza ipotezelor noastre de creștere a PIB-ului real (2,1% a/a în 2023 și 4,2% a/a în 2024), modelul nostru indică faptul că rata șomajului va crește ușor în acest an la 5,8% din cauza încetinirii economiei și a înrăutățirii condițiilor economice. Dar, tendința se va inversa anul viitor, iar șomajul ar putea coborî la finele lui 2024 la 5,6%.

Considerăm că BNR ar trebui să rămână precaută atunci când decide cu privire la prima reducere a dobânzii, fiind în urma băncilor centrale similare din ECE. Vedem prima reducere a ratei cheie la jumătatea anului 2024, se mai arată în raport.