Analiza The Guardian: Explozia furiei indreptatite a romanilor indica o speranta fragila

Tragedia din clubul de noapte bucurestean a dezlantuit valuri de desgust exprimat public fata de coruptia si esecul civic, ducand la demisia primului ministru, Victor Ponta, scrie The Guardian intr-o analiza asupra evenimentelor din ultimele zile din Romania.

Vinerea trecuta, in timpul unui concert rock in clubul de noapte din Bucuresti Colectiv, a izbucnit un puternic incendiu. Clubul, aflat la subsolul unei cladiri, avea o singura iesire, in timp ce alte masuri de siguranta nu au fost luate. Mai tarziu s-a aflat ca autoritatile au acordat permise clubului Colectiv fara a face verificarile aferente. 32 de persoane au murit in acest incident si alte 150 au fost ranite.

Majoritatea victimelor erau tineri, insa una dintre acestea era o mama a 5 copii ce lucra in acea seara la club, fara contract. Multi romani au gasit vinovatii in coruptia foarte extinsa si in proasta functionare a aparatului de stat, iesind in strada. In jur de 25.000 de oameni au marsalui pe strazile Bucurestiului si alte mii prin toate orasele Romaniei. Miercuri, dupa o saptamana de proteste, primul ministru roman, Victor Ponta, a demisionat. Fara a fi convinsi de aceasta masura, romanii au iesit iar pe strazi, numarand 70.000 in intreaga tara.

Explozia de durere si furie de la evenimentele din clubul Colectiv este masiva, dar nu si una brusca. In iulie, Ponta a fost inculpat pentru evaziune fiscala, spalare de bani si conflicte de interese. Luna trecuta, un politist aflat in coloana oficiala a ministrului de interne, Gabriel Oprea, a murit intr-un accident rutier in timpul unei curse ale carei scopuri oficiale sunt puternic chestionate.

Protestatarii au cerut demisia lui Oprea insa acesta a refuzat sa se retraga. Saptamana aceasta, oamenii au cerut din nou demisia lui Oprea, pe langa cea a lui Ponta, pe langa care care au mai cerut-o si pe cea a lui Cristian Piedone, primarul sectorului 4, responsabil pentru acordarea permiselor de functionare pentru clubul Colectiv. Avand in minte alegerile din anul viitor, Ponta probabil a vazut in marsurile din ultima saptamana o ultima lovitura (si sansa pentru o iesire mult mai putin umilitoare). Piedone a demisonat de asemenea.

Si totusi, demisia lui Ponta nu este stirea principala pentru Romania. Ceea ce este important este cum au reusit romanii sa transforme tristetea si frustrarea intr-o masura de solidaritate si responsabilitate. La centrele de donare a sangelui pentru raniti s-au format cozi atat de lungi, incat spitalele au fost nevoite sa trimita din voluntari acasa. Proprietarii cluburilor de muzica au anuntat ca isi vor inchide voluntar afacerile, pentru ca nici acestea nu ar trece testele de siguranta. In timpul demonstratiilor, slogane precum „Ignoranta ucide”, „Am tacut – acum strig” si „Reset Romania”.

Pe paginile de Facebook ale protestatarilor, discutiile privesc modalitatile prin care li se poate asigura pompierilor o mai buna verificare a cladirilor, sau nevoia de a mari bugetul sanatatii astfel incat, pe viitor, sistemul de urgente sa poate face fata numarului mare de raniti grav. Fiecare vorbeste despre cum sa asigure o mai buna canalizare a puterii cetatenesti pentru a schimba sistemul.

Asemenea furiei, nici aceasta idee nu e una noua. Este vorba de un spirit constructiv ce a fost cultivat cu grija de activisti din 2013, cand mobilizarea publica a salvat satul Rosia Montana de la distrugere, transformandu-l in mina de aur. Atunci, protestatarii spuneau ca lupta pentru Rosia Montana era „revolutia generatiei noastre”. O dialectica a sperantei si a activismului a inceput sa se dezvolte, inlocuind cinismul post-socialist generalizat.

Odata ce Rosia Montana a fost salvata, multi activisti au ramas conectati. Au luptat pentru a salva paduri si parcuri, opunandu-se evacuarii saracilor din casele lor si pentru a limita abuzurile politiei. Alte zeci de mii au urmarit aceste eforturi prin intermediul mediei sociale si traditionale.

Criticati pentru ca nu au acoperit subiectul Rosia Montana, canalele TV au cautat sa surprinda mesajele si discursurile activistilor de aceasta data.

In Europa zilelor noastre, furia publica este captata de populistii de dreapta sau de extremistii dreptei. Pe tot continentul, de la Marea Britanie a lui David Cameron, pana la Ungaria lui Viktor Orban, frustrarea fata de dificultatile economice este deseor canalizata intr-o forma de antipatie fata de imigranti. In Polonia, la fiecare 11 noiembrie – ziua nationala a tarii – mii de oameni (dintre care multi sunt tineri marginalizati) participa la marsuri organizate de grupurile de extrema dreapta.

Insa in Romania, eforturile grassroots au reusit sa concentreze frustrarile poporului fata de esecurile statului pentru a-si asuma responsabilitatea in sfera publica. Nu este un lucru unic pentru Romania, insa este extrem de fragil. Insa, chiar si pentru un scurt moment, poate ar trebui sa recunoastem posibilitatea aparitiei unui spirit colectiv pozitiv de pe urma unei teribile tragedii.