Klaus Iohannis, la Universitatea din Bucuresti: Ma angajez sa fiu un aliat al dumneavoastra pentru o mai mare integritate in invatamantul superior romanesc

Universitatile trebuie sa fie „un simbol al respectarii unor principii etice si al preocuparii pentru binele public. Institutia dumneavoastra, Universitatea Bucuresti, si-a asumat cu seriozitate si consecventa acest rol si, pentru toate acestea, va asigur de sprijinul meu in demersurile dumneavoastra viitoare. (…) Ma angajez sa fiu un aliat al dumneavoastra, pentru o mai mare responsabilitate publica si integritate in invatamantul superior”​, a declarat Klaus Iohannis, la Universitatea din Bucuresti, la deschiderea oficiala a anului universitar 2015-2016.

In cadrul aceluiasi eveniment, rectorul Mircea Dumitru a afirmat ca intelectualii au „obligatia morala de a spune adevarul” si, „de aceea, universitatea nu este, nu poate fi si nici nu trebuie sa fie o institutie care actioneaza politic sau care sa fie anexata politicului”. Singurul care a pronuntat cuvantul „plagiat” a fost Vlad Nistor, presedintele senatului universitatii, care a spus ca universitatile „au nevoie vitala de onestitate academica – problema plagiatului e cat se poate de activa si prezenta in societatea romaneasca”.

Universitatea din Bucuresti a organizat astazi, 5 octombrie, deschiderea oficiala a anului universitar 2015-2016. La ceremonie, desfasurata de Ziua Internationala a Educatiei, au participat presedintele Klaus Iohannis, ministrul Educatiei Sorin Cimpeanu, rectorul Universitatii din Bucuresti Mircea Dumitru si presedintele Senatului Universitatii din Bucuresti, Vlad Nistor.

Citeste mai jos cele mai importante declaratii ale presedintelui Klaus Iohannis:

• Inceputul anului universitar ne regaseste pe fiecare dintre noi in ipostaze diferite, dar cu preocupari comune.
• Pentru studenti, fie ca sunt la debutul sau la finele parcursului universitar, incepe un nou an de studiu, descoperire si crestere. Pentru profesori si comunitatea academica, acest moment marcheaza intalnirea cu urmatoarea generatie de tineri, cu noi provocari si experiente.
• Pentru autoritati, ar trebui sa fie un moment de reflectie si analiza asupra sistemului universitar. Iar pentru mine, ca presedinte, dincolo de bucuria de a fi alaturi de dumneavoastra, este ocazia perfecta pentru a aduce din nou in discutie tema educatiei in Romania.
• Este o onoare sa ma aflu cu aceasta ocazie la Universitatea Bucuresti, o institutie emblematica si de traditie a invatamantului superior romanesc, de pe bancile careia au iesit mii de specialisti si profesori, in zeci de domenii.
• Spun ca, in ciuda ipostazelor diferit,e avem preocupari comune, pentru ca, fara doar si poate, fiecare dintre cei de fata recunoastem rolul universitatii pentru dezvoltarea unei societati.
• Oricat de diferite ar fi opiniile noastre despre educatie si reformarea ei, nu ma indoiesc ca, in mod fundamental si principial, ne dorim acelasi lucru: un invatamant superior romanesc performant, care produce elite, care castiga apreciere internationala, care formeaza caractere si promoveaza valori.
• Consultarea pe care am lansat-o recent pe tema educatiei nu se poate desfasura fara contributia, expertiza si autoritatea universitatilor. Dezbaterea asupra educatiei este deopotriva o dezbatere cu si despre mediul universitar, fara, insa, a se limita la acesta. Ea se cuvine inceputa cu cateva intrebari si teme particulare.
• Prima este: Cum punem in valoare, prin intermediul universitatilor, intregul potential al poporului roman si al fiecarui individ, indiferent unde s-a nascut si a crescut, indiferent daca traieste in mediul urban, rural sau in afara granitelor, indiferent cat de bogati sau de saraci sunt parintii sai.
• A doua tema priveste rolul universitatilor in cresterea economica. A gandi pe termen lung un sistem care ofera absolventilor oportunitati de angajare nu este doar o chestiune economica si cu atat mai putin una exclusiv personala, ci tine chiar de securitatea nationala.
• Educatia de calitate, conectata la piata muncii, cresterea economica si dezvoltarea unei societati sunt fatetele aceluiasi intreg si se conditioneaza reciproc.
• Dialogul mediului universitar cu angajatorii romani si straini a incetat sa fie o simpla optiune punctuala si a devenit o necesitate, daca ne dorim o educatie si o economie performante. Specializarea inteligenta, transferul tehnologic, inovarea si antreprenoriatul fac economia de succes si societatea prospera.
• In al treilea rand, trebuie sa ne aplecam asupra dimensiunii sociale a universitatilor si capacitatii acestora de a genera idei si solutii pe teme de interes social.
• Am mari asteptari de la comunitatea academica si stiintifica in a participa activ si creativ la dezbateri publice care pot modela societatea, care pot transforma sistemele publice, care pot reduce inechitatile sociale si care, nu in ultima instanta, pot profila Romania in plan international.
• In fine, o alta intrebare este: cum raspund universitatile provocarilor secolului XXI sub aspectul performantei, cercetarii stiintifice, dar si fluxului international de schimburi academice. Universitatile noastre pot lua ce este mai bun din fenomenul globalizarii, isi pot folosi atuurile pentru a aduce diversitate si excelenta in corpul studentesc si profesoral.
• Sistemul universitar romanesc poate deveni un pol pentru studenti din intreaga lume si isi poate reinnoi forta de atractie. Aceste imperative sunt cu atat mai semnificative cu cat criza demografica ne obliga sa fructificam mai bine intregul potential al Romaniei.
• Reformarea unui sistem se poate face doar prin dialog autentic cu cei interesati si afectati, cu toti cei care au un cuvant de spus. Altfel este condamnata din start la esec.
• O viziune pe termen lung trebuie sa tina cont de realitati si sa anticipeze consecinte. Altfel, ce facem azi desfacem maine, ce construieste un guvern distruge urmatorul, ce aproba un Parlament inainte de alegeri – modifica alt Parlament imediat dupa.
• Am avut de curand o Lege a Educatiei facuta fara un asemenea dialog, iar consecintele se resimt pana astazi. A fost nevoie de modificarea ei ulterioara pentru ca mii de cadre universitare sa nu fie obligate sa paraseasca sistemul.
• Daca vrem o educatie de calitate, va trebui sa-i asiguram o legislatie de calitate, care nu se face in functie de interese personale sau calcule politice, care nu se modifica o data pe saptamana si care nu cade prada populismului.
• Cand discutam despre cum ne dorim sa arate educatia in urmatoarele decenii, trebuie sa pornim de la valorile si principiile dupa care se vor forma si dezvolta generatiile viitoare. Din acest punct de vedere, universitatile sunt un spatiu privilegiat, cu misiunea de desavarsire a potentialului intelectual al tinerilor.
• Iar aceasta nu poate fi indeplinita decat cu integritate si transparenta in lumea academica. Universitatile trebuie sa fie astfel un simbol al respectarii unor principii etice si al preocuparii pentru binele public.
• Institutia dumneavoastra, Universitatea Bucuresti, si-a asumat cu seriozitate si consecventa acest rol si, pentru toate acestea, va asigur de sprijinul meu in demersurile dumneavoastra viitoare.
• De asemenea, cred ca, pentru a-si duce la bun sfarsit misiunea, universitatile romanesti trebuie sa fie sustinute public, rasplatindu-le performanta in educatie si cercetare, in conectarea internationala si implicarea regionala, in fructificarea potentialului uman printr-o pregatire de calitate.
• Ma angajez sa fiu un aliat al dumneavoastra, pentru o mai mare responsabilitate publica si integritate in invatamantul superior romanesc.

Sorin Cimpeanu

Foto: Agerpres

Sorin Cimpeanu, ministrul Educatiei:

• Universitatea din Bucuresti este una dintre cele mai prestigioase universitati din Romania.
• Universitatea din Bucuresti a avut o existenta pe cat de zbuciumata, pe atat de intensa. Dupa greutatile din perioada comunista, Universitatea practic renaste dupa anul 1989, ajungand la un numar de 19 facultati si la aproape 32.000 de studenti. Este in mod clar cea mai mare universitate din Romania, in prezent.
• Dar nu aprecierile cantitative definesc in intregime universitatea, desi au rolul lor. Universitatea din Bucuresti, la nivelul resursei umane, din acele aproape 1.400 de cadre didactice titulare avea acum 5 ani, in ianuarie 2010, 69% dintre cadrele didactice cu titlu de doctor. La nivel national, erau 66%.
• In 2015, la inceputul anului, urmare a obligatiilor generate de legea educatiei de a avea titlul de doctor pentru a activa in invatamantul superior, la nivel national aveam 80% cadre didactice titluare cu titlul de doctor. Universitatea din Bucuresti are 96% acum cadre didactice cu titlul de doctor. Asta arata un nivel foarte buna de pregatire a resursei umane.
• Pe de alta parte, insa, daca ne raportam tot la anul 2010, la nivel national aveam 30% cadre didactice tinere, sub 35 de ani. Cinci ani mai tarziu, avem 15%. Consider ca e o scadere dramatica a resursei umane tinere, in numai. Universitatea din Bucuresti se afla, e drept, la 16%, deci undeva pe la media nationala.
• Este un lucru pe care il consider ingrijorator vizavi de toate obiectivele expuse foarte frumos, foarte coerent de catre domnul rector si domnul presedinte al senatului
• Cercetarea stiintifica, proiectele de amploare gandite si implementate aici, spiritele eminente au facut ca Universitatea din Bucuresti sa patrunda incet dar sigur in topurile universitatilor din toata lumea
• Sper ca pana in anul 2020, poate chiar 2018, o universitate romaneasca – si Universitatea din Bucuresti are poate cele mai mari sanse – sa patrunda in top 200 al universitatilor la nivel mondial
• Am avut o scadere dramatica a numarului studentilor, in ultimii 8 ani, de la peste 1 milion de studenti, la 500.000 de studenti cati am avut in anul universitar ce tocmai s-a incheiat. In acest an universitar avem un plus de aproape 10%. Dar in acelasi timp trebuie sa asiguram cresterea calitatii si a relevantei, consolidarea guvernantei, a finantarii, a monitorizarii si evaluarii, dezvoltarea angajamentelor fata de economie, in special legatura cu piata muncii si inovarea antreprenoriala
• Cred ca impreuna putem atinge aceste obiective
• Vocea critica a universitatii se aude puternic in societate si va asigur ca suntem toti atenti la opiniile, ideile, criticile care pornesc din acest lacas universitar
• Doar prin dezbatere putem sa aducem un plus de valoare, atat de asteptat, invatamantului superior romanesc, iar indreptarea erorilor trebuie facuta privind spre viitor: spre uniformizarea si normalizarea procedurilor, spre realizarea unor standarde de calitate in educatie
  
• Sunt adeptul ideii ca universitatile trebuie sa gestioneze de la A la Z procesul de pregatire doctorala, de la admitere si pana la final, la atribuirea titlului de doctor. Acest lucru – asa cum spunea si domnul rector Dumitru si il aprob, il intaresc – nu poate duce decat la intarirea responsabilitatii universitatilor, care cunosc cel mai bine procesul de pregatire doctorala.
• Oare cum credem ca o comisie de specialitate CNATDCU (Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare) formata din 10-12-15 colegi dintre cei mai buni poate analiza un cumul de 150 sau 200 de teze de doctorat intr-un rastimp de cateva ore, la fel de bine cum o poate face universitatea care gestioneaza procesul de pregatire doctorala vreme 3-4 ani sau chiar mai mult?
• E bine sa lasam Ministerul si Consiliul National sa se ocupe de problemele sistemice si sa lasam universitatile sa se ocupe de ceea ce stiu mai bine

Mircea Dumitru

Foto: Agerpres

Mircea Dumitru, rectorul Universitatii din Bucuresti:

• In cei peste 150 de ani de existenta si de functionare neintrerupte ale Universitatii din Bucuresti, institutia noastra si-a castigat prin munca asidua, prin studiul, cercetarea si perseverenta profesorilor si ale studentilor sai un prestigiu ridicat, fiind socotita astazi drept cea mai importanta institutie de invatamant superior din tara si una dintre cele mai consistente si credibile universitati din aceasta zona a Europei in care traim
• Sunt date si statistici care masoara intr-o maniera obiectiva reusitele noastre, dar care arata si lipsurile si neimplinirile pe care ar trebui sa le putem remedia si indeparta, in anii care vin
• Astfel, pentru ca lucrurile pot fi cunoscute mai bine prin comparatie si prin contrast cu ceea ce am fost noi in trecut, dar si cu aceia care astazi sunt partenerii si competitorii nostri, sa ne reamintim ca in anul universitar 1989-1990 Universitatea din Bucuresti functiona cu 6 facultati, in care erau inmatriculati 7.937 de studenti
• Astazi, in anul universitar 2015-2016, Universitatea are 31.234 de studenti, dintre care 21.500 la licenta, 8.200 la masterat si aproape 1.500 la doctorat, inmatriculati in 19 facultati, care le ofera tinerilor studiosi 93 de programe de licenta, 208 programe de masterat si pregatire doctorala in 18 domenii, sub indrumarea competenta a 465 de conducatori de doctorat
• Prestigiul si puterea de atractie ale Universitatii noastre sunt probate si de numarul ridicat de candidati care an de an intra in competitie pentru unul dintre locurile subventionate de la bugetul de stat. In aceasta vara, 22.000 de candidati s-au luptat pentru 4.500 de locuri bugetate (…)
• Pozitia Universitatii din Bucuresti in rankingurile universitare internationale completeaza aceasta imagine cantitativista si desi sistemul de evaluare din rankinguri nu poate trata toata complexitatea, nuantele si realitatea efectiva ale activitatii universitare, este neindoios ca prin comparare cu alte universitati ale lumii putem afla si noi mai bine unde ne plasam, cat de mult am realizat din ceea ce ne-am propus si cat de subiectiva este propria noastra imagine de sine
• Toate acestea sunt o baza solida si credibila pentru corectii ulterioare necesare, pentru politici institutionale mai eficiente si, in general, pentru o mai buna cunoastere a valorii.
• Universitatea din Bucuresti s-a clasat in mod constant in ultimii ani pe pozitii meritorii in aceste rankinguri. Este de notat totusi ca prin comparatie cu celelalte universitati din Romania, Universitatea din Bucuresti se pozitioneaza in mod consecvent si sistematic pe prima pozitie in aceste rankinguri – repet, pentru a nu fi gresit inteles, comparativ cu celelalte universitati din Romania, fiind in aceeasi grupa valorica cu cateva mari universitati ale tarii, cu care formam de aproape 2 decenii Consortiul Universitaria: in mod deosebit cu Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi si Universitatea de Vest din Timisoara (…)
• In aceste rankinguri, sunt evaluate in jur de 36.000 de entitati cu ranguri universitare si de cercetare, din care aproximativ 18.000 sunt universitati comparabile cu universitatile romanesti, ca structura si functionalitate
• A te plasa pe pozitia 601+ inseamna a fi intre primele 3-4% universitati ale lumii. Acum, comparati va rog bugetele de miliarde de euro sau dolari, literalmente miliarde, pe care le au la dispozitie pentru educatie si cercetare primele 100 sau 200 de universitati ale lumii, care sunt in mod masiv universitati din Statele Unite, doar cateva din Europa si mai recent din ce in ce mai mult cele din Asia – asadar comparati aceste bugete astronomice cu acel „nimic virgula ceva”, cum foarte potrivit se exprima ceva, pe care il primeste anual cercetarea romaneasca, si cu cele 3% din PIB care revin in mod real invatamantului
• Vrem invatamant modern, eficient, competitiv international? Vrem cercetare de varf care sa conteze si care sa plaseze Romania alaturi de tari care au forta si impact in acest domeniu?
• Ei bine, atunci sa luam hotararile politice care sunt cerute de logica acestei probleme, sa manifestam in fapta, si nu doar in vorba angajamentul politic necesar pentru a sustine educatia, formarea, invatamantul si cercetarea. Aceasta reprezinta cheia dezvoltarii durabile a unei tari in epoca contemporana.
• Nu ma numar, totusi, printre rectorii si liderii universitari care considera ca doar datele cantitative reflecta adevaratele noastre realitati institutionale, dupa cum nici nu cred ca doar infuzia de bani ar fi panaceul pentru problemele noastre de sistem si pentru asigurarea calitatii educatiei si a cercetarii. Dimpotriva, cred cu tarie ca o universitate se defineste, mai intai de toate, prin preluarea, continuarea si transmiterea mai departe a unor traditii progresiste, prin valorile pe care le slujeste in mod real, in activitatea sa zilnica, si pe care nu doar le clameaza (…) la adunari festive.
• Care sunt atunci valorile si idealurile care definesc si care au calauzit universitatea noastra, in istoria ei de un secol si jumatate? Universitatea din Bucuresti, ca orice universitate moderna, s-a asezat chiar de la intemeierea ei sub dezideratele valorice si idealurile care au dat coerenta si demnitate modernitatii culturale europene.
• In timp, invatand din reusite, dar si mai ales din greseli si esecuri, am reusit sa cristalizam trasaturile definitorii si determinante ale misiunii si functiilor noastre in viata societatii: anume cautarea adevarului si formarea noilor generatii in spiritul dezvoltarii capacitatii de a cunoaste si de a descoperi lucruri noi, care sa sporeasca intelegerea noastra sau care sa ne ajute sa rezolvam chestiuni sociale presante si importante.
• Ne punem activitatea didactica de predare si de formare sub semnul indemnului: Indrazneste sa cugeti, ai curajul sa gandesti cu mintea ta!, intelegand ca formarea deplina a studentilor nostri ca membri maturi, care participa la viata democratica a societatii, se realizeaza nu numai prin pregatirea lor ca specialisti, care doresc sa cunoasca foarte bine domeniul lor de specialitate, ci si prin dezvoltarea gandirii lor critice si prin atitudinea morala pe care si-o asuma.
• La radacina lucrurilor, stim bine lectia filozifica a modernitatii, valorile adevarului stiintific, ale onestitatii si deontologiei cercetarii sunt indisolubil corelate cu valorile morale ale binelui public si ale corectitudinii atitudinilor, actiunilor si gesturilor umane.
• Adevarul si binele sunt doua fatete ale aceleiasi conditii umane. Adevarul este pentru cunoastere ceea ce binele si corectitudinea sunt pentru actiune. Nu putem ignora adevarul si pretinde, cu toate acestea, ca putem realiza binele social si politic
• Unii ne-au atras atentia si ne-au criticat chiar pentru atitudinea noastra intransigenta din ultimii ani de a spune adevarul in chestiuni care tin de deontologia cercetarii stiintifice in domeniul doctoratelor.
• Raspunzand, ma adresez tuturor acelora care de buna-credinta fiind s-au intrebat daca a spune adevarul in legatura cu titluri academice obtinute in mod incorect din punctul de vedere al deontologiei cercetarii nu tradeaza o anume slabiciune a institutiei noastre. Ei bine, convingerea mea puternica si a multor colegi pe care ii am la Universitatea din Bucuresti este aceea ca a recunoaste propriile slabiciuni si greseli, acolo unde si atunci cand ele pot fi dovedite, nu este catusi de putin un semn de slabiciune, ci dimpotriva unul de tarie. 
• Aceasta este o atitudine morala, si nu una politica sau juridica. Onestitatea in acest caz nu este o valoare politica, ci una etica. Trebuie sa accepti adevarul chiar si atunci cand recunoasterea sa publica nu te pune intr-o lumina favorabila.
• Intelectualii au avut si au obligatia morala de a spune adevarul, mai ales atunci cand acesta nu este confortabil. De aceea, universitatea nu este, nu poate fi si nici nu trebuie sa fie o institutie care actioneaza politic sau care sa fie anexata politicului. Autonomia fata de puterea politica este o valoare fundamentala in universitati si o preconditie a posibilitatii de a cerceta si de a putea comunica in mod liber adevarul.
• Aceasta a fost si este logica tuturor demersurilor noastre din ultimii ani de a insista asupra functionarii autonome a organismelor universitare. Iar in cazul in speta aici, a functionarii autonome a comisiilor de etica academica si a acelora de etica a cercetarii stiintifice.
• Cand o Comisie Nationala de Etica, ce perpetueaza pentru demnitari privilegii care nu au nicio intemeiere morala, se manifesta intr-o modalitate atat de sfioasa si de economicoasa fata de adevar (…), veti spune ca uneori oamenii se impiedica de adevar, dar se ridica repede si merg mai departe. 
• Iar, prin contrast cu aceasta, Comisia de Etica a Universitatii din Bucuresti isi asuma onest erori ale proceselor pe care Universitatea este obligata sa le gestioneze si sa le repare. Atunci este cat se poate de legitim si de firesc sa te intrebi: cine anume serveste mai bine, pe termen mediu si lung, interesele reale ale universitatii, adevarul si corectitudinea morala? Daca suntem intotdeauna comparati cu universitatile mai bune si mai celebre din America, Europa, Australia sau Asia, atunci de ce nu putem si noi proceda asa cum au procedat si cum procedeaza si acestea in situatii similare?
• Lasati sa se dezvolte sistemul imunitar al universitatilor, care vor invata cum anume sa elimine frauda si impostura si cum sa intareasca mecanismele prin care vor produce cercetare stiintifica de valoare. Finantati-le pe masura sarcinilor importante si asteptarilor inalte pe care le are societatea de la noi, lasati intacta autonomia decizionala si functionala in chestiuni academice si sanctionati-ne daca nu raspundem pe masura cu responsabilitatea sociala care trebuie corelata cu aceasta autonomie.
• Aceasta ar fi, fara indoiala, o modalitate echilibrata, reala, de a ne fi recunoscuta demnitatea profesionala.

Vlad Nistor

Foto: Agerpres

Vlad Nistor, presedintele Senatului Universitatii din Bucuresti:

• Universitatile romanesti, astazi, au un autentic potential creativ. Exista specialisti de toate varstele cu exceptionale calitati profesionale ce isi doresc sa lucreze in universitati cat se poate de competitive. Acest potential de excelenta este demonstrat in pofida functionarii sistemului, prin efortul individual si prin implicarea individuala a cercetatorilor si cadrelor didactice care exista in toate universitatile din Romania.
• Blocarea excelentei stiintifice si academice are, dupa parerea noastra, doua cauze: in primul rand este vorba despre sabloanele ierarhice si administrative care supravietuiesc si uneori chiar se consolideaza in sistemul romanesc de invatamant superior si, in al doilea rand, este vorba chiar despre legea educatiei nationale.
• Dupa parerea mea, principalul defect al acestei legi a educatiei nationale este ca ea este de fapt rezultatul, opera a doua momente istorice diferite si a doua scoli de gandire diferite: legea 1 in varianta sa initiala si ordonanta de urgenta de modificare a legii 1, care de fapt a modificat cam jumatate din continutul acestei legi.
• Va pot spune ca asist saptamanal, in fiecare miercuri, la votarea in Parlamentul Romaniei a unei noi legi de modificare a legii educatiei nationale, de fapt de modificare a unuia sau a doua articole. Rezultatul este, dupa parerea mea, incoerenta legislativa, cu efecte de foarte multe ori grave pentru ansamblul sistemului national de educatie, pentru invatamantul superior
• Este cat se poate de evident faptul ca sistemul uneori nu stimuleaza, ba chiar ajunge sa reprime creativitatea in universitatile romanesti.
• Dincolo de impedimentele deja mentionate, mai exista unul, pe care de obicei ne ferim toti sa-l recunoastem: concurenta permanenta, in universitatile romanesti, intre diverse grupuri si grupuscule, in dezavantajul functionarii coerente a acestor universitati, care ajunge sa reprezinte o realitate ce consuma extrem de multa energie
• Universitatea se afla intr-un punct strategic al dezvoltarii societatii: ea primeste, prin studenti, rezultatul invatamantului gimnazial si liceal si este in buna masura responsabila de calitatea acestuia, atata vreme cat ea este cea care furnizeaza societatii cadrele didactice
• Si totusi, in pofida tuturor acestor dificultati, universitatile romanesti progreseaza
• In mare masura, progresul se datoreaza, o spun inca o data, eforturilor si excelentei personale a multora dintre cei care, cadre didactice, cercetatori sau studenti, isi dedica intreaga capacitatea progresului
• Astazi Romania are cu adevarat nevoie de universitati coerente si consistente
• Universitatile au nevoie de o finantare coerenta, au nevoie vitala de onestitate academica – problema plagiatului e cat se poate de activa si prezenta in societatea romaneasca – au nevoie de o noua forma de leadership guvernamental, care sa faca din universitatile democratice un autentic partener. 
• Universitatea romaneasca are nevoie de programe si proiecte corelate principalelor directii in cunoasterea umana, si nu provocate de stimuli conjuncturali. Universitatea are nevoie de libertate de actiune, de gandire si de organizare a tuturor membrilor sai si are nevoie de o reorganizare fundamentala a cercetarii stiintifice universitare.

Amintim ca Universitatea din Bucuresti a concluzionat ca Victor Ponta a plagiat in teza sa de doctorat, insa Ministerul Educatiei nu i-a luat in seama verdictul, ci s-a bazat pe analiza Consiliului de Etica din subordinea Ministerului, care a constatat ca Ponta n-ar fi plagiat.

O situatie asemanatoare s-a inregistrat si in ceea ce priveste teza de doctorat a unui alt premier, de data aceasta interimar. Ministerul Educatiei din subordinea premierului interimar Gabriel Oprea, condus de Sorin Cimpeanu, a concluzionat ca acesta nu a plagiat, in timp ce presedintele comisiei de etica a Universitatii din Bucuresti, Marian Popescu, a anuntat ca rezultatul analizei sale este urmatorul: Gabriel Oprea a plagiat in teza sa de doctorat.