India se pregătește pentru a doua tentativă de aselenizare

​În aceste momente, pe rampa de lansare a centrului spațial Satish Dawan din India, racheta LVM3 (cunoscută și sub numele Launch Vehicle Mark-III) se pregătește pentru lansarea sondei Chandrayaan-3, a doua tentativă a Indiei de a trimite un lander pe suprafața Lunii, după ce landerul misiunii Chandrayaan-2 s-a prăbușit în 6 septembrie 2019. Sonda orbitală selenară a misiunii Chandrayaan-2 a supraviețuit și încă este activă, așa că aceasta va fi folosită ca releu pentru, sperăm, viitorul lander selenar indian.

Misiunea Chandrayaan-3 are trei componente: un modul de propulsie (2.1 tone), care va duce sonda spre Lună, un lander (Vikram), care va coborî sonda pe suprafața Lunii și un rover (Pragyan). Landerul, împreună cu roverul cântăresc 1.7 tone. Arhitectura misiunii este similară cu cea a misiunii precedente, însă fără modulul orbital, pentru că Chadrayaan-3 va folosi modulul orbital al misiunii precedente, Chadrayaan-2, aflat pe orbita Lunii și încă activ, cu suficient de mult combustibil rămas la bord.

Tentativa precedentă de aselenizare a eșuat din cauza unor probleme software, care au făcut ca landerul să devieze de la traiectoria planificată și în cele din urmă să se prăbușească pe suprafața lunară. Agenția spațială indiană (ISRO) spune că softul de zbor a fost revizuit și că au fost incluse mai multe variante de evitare a unei prăbușiri: mai mult combustibil pentru o aselenizare întârziată, dacă va fi cazul, sau rutine software care să evite situația din timpul misiunii Chandrayaan-2.

Dacă totul decurge bine și lansarea va avea loc la data programată, adică 14 iulie, aselenizarea este programată să aibă loc în 23-24 august, la 70 de metri sud față de Polul Sud lunar. Dacă din motive tehnice aselenizarea trebuie amânată, o dată de rezervă ar fi cândva la finalul lunii septembrie. Odată ajuns pe suprafață, landerul și roverul vor rămâne active pentru aproximativ 2 săptămâni (cel puțin acesta este planul agenției spațiale indiene).

Nu este de așteptat ca cele două vehicule să supraviețuiască nopții lunare (care durează două săptămâni, timp în care temperaturile în zona Polului Sud lunar scad sub -100 °C), pentru că funcționarea acestora depinde de lumina solară pentru a-și menține încărcați acumulatorii de la bord. ISRO precizează că există o mică șansă ca landerul și roverul să hiberneze și să poată funcționa mai mult de 14 zile, însă asta ar însemna o extindere a misiunii originale.

Pragyan va coborî pe suprafața Lunii imediat după aselenizarea landerului Vikram, iar camerele montate pe Vikram vor urmări continuu roverul. Landerul are la bord două echipamente ștințifice, unul dintre acestea fiind un laser ca va lua la țintă roci interesante, pentru analize spectroscopice. Picioarele landerului sunt mai solide de această dată, pentru a face față unor viteze mai mari: dacă landerul precedent trebuia să aibă în momentul atingerii solului lunar o viteză de 2 m/s, landerul misiunii Chandrayaan-3 va putea aseleniza în siguranță și dacă viteza acestuia va fi de 3 m/s.

Spre deosebire de misiunea precedentă, Vikram va avea picioare mai solide, pentru a suporta mai bine o viteză finală mai mare. Acesta va avea 2 motoare care vor fi folosite pentru ultima fază a aselenizării.

O repetiție generală a lansării, care a durat 24 de ore și care s-a încheiat marți, 11 iulie, a decurs perfect, conform ISRO. Lansarea este programată pentru vieneri, 14 iulie, ora 12:05 ora României, iar fereastra disponibilă acestei lansări se întinde până în 19 iulie.

LVM3 (fosta rachetă GLSV Mark-III, rebotezată) este cel mai performant lansator indian, capabil să urce 10 tone pe orbita terestră joasă sau 4 tone spre orbita geostaționară, ținta ei preferată. Prima treaptă este propulsată de două motoare Vikas, cu combustibil lochid, ajutate de două boostere auxiliare cu combustibil lichid. A doua treaptă are un singur motor, care arde hidrogen și oxigen lichid.

India nu este străină de misiuni selenare: în 8 noiembrie 2008, sonda Chandrayaan-1 devenea prima sondă indiană care s-a înscris pe orbita Lunii, rămânând activă până în 28 august 2009. Datele transmise de echipamentele științifice ale sondei au confirmat că pe suprafața Lunii există apă (sub formă de gheață, sau sub formă moleculară, în structura diverselor minerale).

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro