Vasile Stanescu, editor Critical Animal Studies Book Series: Carnea de cal este la fel de sigura ca cea de vita * Ca sa evitam astfel de scandauri, cel mai bine ar fi sa nu mai consumam carne

Prima data am aflat despre Vasile Stanescu si studiile sale in timp ce ma documentam in legatura cu scandalul carnii de cal. Absolvent al prestigioasei universitati Stanford si editor al Critical Animal Studies Book Series, Stanescu studiaza legatura intre animale, oameni si mediul in care traiesc. „Eu nu stiu ca exista vreo dovada potrivit careia carnea de la un cal este mai putin sigura de consumat decat carnea de la o vita”, sustine el, recomandand insa ca solutia potrivita pentru a evita astfel de incidente este pur si simplu reducerea consumului de carne la nivel global. Intr-un interviu pentru HotNews.ro, Stanescu a vorbit despre diferentele intre locavore, vegan si vegetarian, de ce beneficiile fructelor si legumelor organice ar putea sa nu fie la fel de puternice precum se sustine si cum arata un sistem alimentar ideal.

Adrian Novac: Am citit eseul tau „Green” Eggs and Ham? The Myth of Sustainable Meat and the Danger of the Local” (vezi documentul aici) in timp ce ma documentam pentru un articol. Noi, in Romania, nu suntem foarte familiari cu asa-numitele „critical animal studies”. Poti sa ne explici despre ce e vorba?

Vasile Stanescu: Critical Animal Studies (CAS) este un domeniu interdisciplinar care incearca sa observe legatura critica intre oameni, animale si lumea naturala. De exemplu, cresterea animalelor pentru consum dauneaza in prezent nu numai animalelor, ci si oamenilor si mediului.

A.N.: Locavore, globavore, vegan si vegetarian. Care sunt avantajele/dezavantajele fiecarei alegeri?

V.S.: In general vorbind, locavore pretinde ca ofere trei beneficii importante.

1. Se presupune ca ajuta la protejarea mediului prin reducerea distantei de transport (asa-numitele „food miles”.) 2. Se presupune ca ajuta animalele (de vreme ce animalele de la ferme pot fi vizitate in mod individual de catre consumatori). 3. Se presupune ca este mai „natural”.

In ceea ce priveste situatia din Statele Unite, eu sunt suspicios in legatura cu toate aceste afirmatii. Toate rapoartele pe care le-am citit au ajuns la concluzia ca atat afirmatiile legate de mediu, cat si cele ce se refera la bunastarea animalelor nu sunt atat de puternice precum se sugereaza sau pot, in anumite cazuri, sa fie chiar mai daunatoare pentru animale si pentru mediu (in special in ceea ce priveste pierderea biodiversitatii).

Totusi, nu spun aceste lucruri pentru a sugera ca locavorismul nu are nici o valoare. De exemplu, eu cred ca produsele care se cultiva la nivel local au un gust mult mai bun decat cele care au fost importate de la o distanta semnificativa. De asemenea, sunt de parere ca gradinile cultivate in cadrul unei comunitati pot ajuta la revitalizarea comunitatilor locale, ele permitand oamenilor si sa afle mai multe despre mancarea lor.

Vegetarianismul si veganism ofera amandoua o serie de beneficii pentru mediu, sanatate si bunastarea animalelor. Si ambele reprezinta, in masura in care pot spune asta, singura dieta care poate fi urmata de fiecare persoana de pe glob. Sugerez de altfel ca oamenii sa incerce sa urmeze un regim cat mai apropiat de cel vegan.

A.N.: Cum vezi tu campaniile de genul „Buy American” sau „Made in Romania”? Ce ar trebui sa conteze atunci cand cumparam un produs: sa fie local sau sa fie bun?

V.S.: Ei bine, cred ca am putea afirma ca acest lucru ajuta la sustinerea economiei nationale. Dar chiar si acest argument este din ce in ce in ce mai dificil de realizat. De exemplu, aici unde locuiesc eu, in California, multe dintre cele mai bune crame care produc vin ce ar putea fi etichetat „made in America” sunt, de fapt, detinute de proprietari francezi.

In acelasi timp, mai multe companii vinicole din California realizeaza acum fabrici de vin in Franta. Adevarul simplu este ca ne indreptam hotarati spre o societate mai globala si mai cosmopolita. Intrebarea mea s-ar referi mai putin la chestiunea „de unde provine acest produs?” si mai degraba la „cum a fost produs?” si „ce contine?”.

A.N.: Multi romani spun ca, de exemplu, „rosiile din strainatate n-au niciun gust, ca merele arata de parca sunt din plastic etc”. E doar o problema de gust sau de ce exista aceasta conceptie ca doar produsele din Romania (cele locale) sunt gustoase? Ar trebui sa ma simt vinovat fiindca prefer fructe din Olanda sau Turcia in locul celor produse in Romania?

V.S.: Ei bine, aici sunt complet de acord cu tine. De asemenea, cred ca cele mai multe rosii din strainatate (adica ne-romanesti) nu au gust, iar merele au gust de plastic. Si nu cred ca este doar o chestiune de gust personal. Rosiile si merele din Statele Unite sunt in mod intentionat crescute pentru culoare, dimensiune si rezistenta (de exemplu, la transport si sa nu putrezeasca). Ele nu sunt crescute pentru gust. Asadar, desigur, cu timpul produsele arate mai bine si dureaza mai mult, dar au un gust mult mai rau.

Acestea fiind spuse, nu cred ca ar trebui sa te simti vinovat pentru ca te bucuri de anumite produse care au fost importate. Toate dovezile pe care le am sugereaza ca efectul asupra mediului este relativ scazut si se poate chiar, in anumite cazuri, sa fie mult mai bine pentru mediu daca achizitionezi un articol produs intr-o alta tara. Din nou, intrebarea pe care ne-o punem ar trebui sa fie mai putin legata de locul de unde provine produsul (care de fapt nu ne spune prea mult) si mai mult cum este produsul in sine? Si cum a fost produs?

A.N.: Este adevarat ca legumele sau animalele organice sunt mai periculoase pentru mediu decat cele crescute in mod traditional? Care sunt motivele?

V.S.: Aceasta este o intrebare dificila. Pentru produsele de origine animala, raspunsul pare a fi un „da” calificat. Motivul este ca animalele crescute in camp deschis au tendinta sa ocupe mai mult spatiu, sa determine defrisari mai mari si sa consume mai multe furaje, toate aceste lucruri venind cu un efect semnificativ asupra mediului.

Sunt intrebat frecvent care este cea „mai buna” carte de cumparat – carne de la fermele ecologice la scara mica sau cea produsa intr-o asa-numita Confided Feeding Operation (adica o ferma producatoare). Problema este ca nu pare sa existe nici un raspuns clar la aceasta intrebare – ambele pot fi extrem de daunatoare pentru mediu, doar in moduri usor diferite. De aceea sugerez ca, pe cat posibil, consumatorii sa evite sa cumpere carne indiferent de sursa de unde provine sau de felul in care este etichetata.

Pentru fructe si legume, preocuparile legate de producerea lor „ecologica” par mult mai putin justificate. In esenta, aceasta eticheta inseamna pur si simplu ca nu au fost utilizate pesticide artificiale pentru a produce articolul respectiv. Desi exista unele dovezi ca beneficiile ar putea sa nu fie la fel de puternice precum se sustine, exista putine dovezi care sa sugereze ca exista vreun lucru daunator in producerea de fructe si legume organice. De asemenea, ele ar putea fi mult mai sanatoase pentru producatori. Asadar, in timp ce recomand ca consumatorii sa evite carnea, indiferent de modul in care aceasta este etichetata, alegerea de a cumpara fructe si legume organice este una ce tine de gustul personal. Personal, incerc sa cumper cat mai multe fructe si legume organice posibil.

Expertul sugereaza renuntarea la consumul de carne

Foto: Arhiva personala

A.N.: Zilele trecute, un raport al UN Environment Programme ii indemna pe occidentali sa devina „demitarieni” (sa-si jumatateasca consumul de carne) pentru a salva planeta. Cum vezi aceasta recomandare?

V.S.: Sustin cu tarie orice apel pentru reducerea consumului de carne pe o scara globala. Realitatea este ca avem in intreaga lume populatii in crestere, care consuma, in acelasi timp, mai multa carne decat oricand inainte, iar acest lucru nu este pur si simplu sustenabil.

Ca sa citez din raportul Livestock￯s Long Shadow al Natiunilor Unite, „populatiile si veniturile in crestere, impreuna cu schimbarea preferintelor alimentare, duc la majorarea rapida a cererii pentru produsele animaliere, in timp ce globalizarea creste comertul cu animale si produse animaliere. Se preconizeaza ca productia globala de carne sa se dubleze de la 229 de milioane de tone in 1999/01 la 465 milioane tone in 2050, iar cea de lapte sa creasca de la 580 la 1043 de milioane de tone”.

Deja crestem si ucidem peste 60 de miliarde de animale pe an pentru consumul de carne la nivel mondial si, dupa unele estimari, acest numar ar putea creste la peste 120 de miliarde de animale pana in 2050. Realitatea este ca acesta este un curs instabil de actiune. Nu exista teren arabil suficient ramas pe intreaga planeta pentru a satisface aceasta cerere si efectul asupra mediului va fi devastator. Deci, orice apel care solicita un consum mai scazut de carne este de mare ajutor.

A.N.: Exista un curent foarte puternic impotriva agriculturii corporatiste, la scara mare. Care ar fi solutia? Sa ne producem singuri mancarea sau sa speram ca micile ferme ar putea hrani toata planeta? E posibil asa ceva?

V.S.: Eu nu sunt sigur ca solutia trebuie sa fie „sau/sau”. Cred ca este si posibil si necesar sa existe atat ferme

absolvent al Universitatii Stanford * membru al conducerii Institute of Critical Animal Studies (ICAS) * editor senior la Critical Animal Studies Book Series * editor asociat la Journal for Critical Animal Studies * a recenzat texte pentru revista Ethics and the Environment (Indiana University Press), pentru publicatia Critical Sociology (Sage Journals) si seria de volume „Key Themes in 20th and 21st Century Literature and Culture” (Polity Press) * in 2011, a primit o bursa de la Culture and Animals Foundation pentru a finanta cercetarile sale actuale legate de legatura intre studiul animalelor, alimentatie si mediu

Vasile Stanescu

mici, cat si fabrici de mari dimensiuni. In timp ce eu nu sunt cu siguranta fan al unor companii precum Monsanto, cred ca avem nevoie sa ne gandim la o modalitate de a reforma fermele de mari dimensiuni si de a proteja fermele mici, nu sa eliminam fermele de mari dimensiuni cu totul. Realitatea este ca, cu o populatie in continua crestere, avem nevoie de mai multe idei despre cum sa producem mai multe alimente, nu mai putine.

Avand in vedere acest lucru, ceea ce as recomanda este sa punem capat obiceiului de a creste boabe pe care oamenii le pot consuma, cum ar fi porumbul sau soia, si apoi sa le dam animalelor (vaci, pui si porci). Daca ne gandim serios la „hranirea oamenilor” (si eu ma gandesc serios), cred ca primul lucru ce trebuie facut este sa dam direct aceste cereale oamenilor. Acest lucru ar face mai mult in chestiunea foametei in lume decat intreaga dezbatere legata de fermele mici sau mari.

A.N.:Europa a fost zguduita recent de scandalul carnii de cal etichetata si vanduta ca si carne de vita. Ce trebuie facut pentru ca lantul alimentar sa fie securizat si sa nu mai permita astfel de incidente?

V.S.: Iarta-ma, insa vreau sa raspund la intrebarea ta cu o intrebare complet diferita. Si anume: de ce a fost acesta un scandal atat de mare? Eu nu stiu ca exista vreo dovada potrivit careia carnea de la un cal este mai putin sigura de consumat decat carnea de la o vita. In unele tari nu se mananca vaci (cum ar fi India), in timp ce altele se consuma cai (de exemplu, in Franta). Intrebarea ar trebui sa fie mai putin despre consumul unul animal sau al altuia si mai degraba despre motivul pentru care manancam pana la urma animale? Aceasta este intrebarea pe care vreau sa o adresez.

A.N.: Cum arata pentru tine un sistem alimentar ideal?

V.S.: Eu nu sunt sigur daca stiu cum ar arata sistemul alimentar ideal. Ceea ce stiu, si cred ca din ce in ce mai multi oameni sunt de acord cu asta, este faptul ca sistemul nostru actual trebuie sa se schimbe. Si partea cea mai importanta a acestei schimbari este faptul ca, la nivel global, trebuie sa gasim o cale de a convinge oamenii sa manance mai putina carne. Dar cum sa atingem acest obiectiv? Acesta este intr-adevar o intrebare foarte dificila.

* Citeste aici mai multe despre ICAS.

* Citeste mai multe despre Vasile Stanescu aici.