Dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosință. Efectele unor decizii RIL cu privire la hotărâri judecătorești anterioare
O problemă mult disputată în practica judiciară vizează existenta dreptului la despăgubiri al proprietarului terenului, ca urmare a lipsirii sale de folosință a imobilului prin existența pe acesta a unor conducte, cabluri, stâlpi, diverse stații de reglare măsurare sau alte amenajări edificate în timpul regimului comunist.
PrinDecizia nr. 27/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (“Curtea”), pronunțată în recurs în interesul legii, s-a statuat că titularii dreptului de proprietate privată afectați de capacitățile energetice pot pretinde indemnizații pentru lipsa de folosință numai în măsura în care capacitățile energetice au fost realizate după intrarea în vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007. Pentru capacitățile energetice realizate anterior, exercitarea de către titularii autorizațiilor de înființare și de către titularii licențelor a drepturilor de uz și de servitute se face cu titlu gratuit, potrivit dispozițiilor speciale în vigoare la data punerii lor în funcțiune.
După pronunțarea acestei decizii, unele instanțe de judecată au avut tendința de a extinde aplicarea sa și cu privire la alte terenuri decât cele pe care se află rețele electrice de transport, respectiv și cu privire la terenuri afectate de alte conducte, cabluri sau amenajări care împiedică folosința, considerând că raționamentul trebuie să fie același ca și în cazul rețelelor electrice de transport.
De asemenea, s-a pus problema efectelor deciziei pronunțate în recurs în interesul legii, în situația în care într-o cauză există deja hotărâri judecătorești anterioare, prin care s-a reținut dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosință, dar cu privire la o altă perioadă.
Altfel spus, ce se întâmplă dacă după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prin care se dă o anumită soluție juridică unei cauze, Curtea pronunță o decizie în interesul legii, prin care dă o dezlegare diferită? Ce efecte va avea decizia RIL în cauza respectivă?
Instanța supremă, în jurisprudența sa, a lămurit și acest aspect în sensul că, dacă existenta dreptului la despăgubiri ca urmare a lipsirii de folosință prin existența pe acesta a unor conducte, cabluri și stație de reglare măsurare , a fost stabilit cu caracter obligatoriu în perioada anterioară pronunțării deciziei în interesul legii, se impunea pe cale de consecință admiterea excepției puterii de lucru judecat, sub acest aspect, a hotărârilor judecătorești anterioare. Înalta Curte a stabilit că această concluzie se impune întrucât decizia în interesul legii nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, ea devenind obligatorie doar începând cu data publicării sale în Monitorul Oficial al României.
Astfel, Curtea observă că principiul respectării autorității de lucru judecat este de o importanță fundamentală atât în ordinea juridică națională, cât și în ordinea juridică comunitară și la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului care a subliniat că „unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării” [1]
O decizie emisă în interesul legii, pronunțată pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, nu poate avea prevalență în concursul juridic cu principiul autorității de lucru judecat – atât sub aspectul său negativ, cât și sub aspectul său pozitiv.
De asemenea, s-a mai reținut că ”în cuprinsul hotărârilor judecătorești definitive pronunțate anterior între părțile procesuale prezente, s-a statuat inclusiv faptul că aprecierile, dezlegările judecătorești definitive din hotărârile judecătorești anterioare au putere de lucru judecat pentru viitor, singurul element diferit, perioada pentru care se solicită contravaloarea lipsei de folosință, nefiind considerat ca modificator al situației juridice dintre părțile procesuale”.
În consecință, în măsura în care într-o cauză s-au pronunțat deja hotărâri judecătorești prin care s-a reținut dreptul la despăgubiri pentru lipsă de folosință în favoarea proprietarului terenului pentru perioade anterioare, efectele autorității de lucru judecat (atât sub aspect negativ, cât și sub aspect pozitiv) prevalează și nu pot fi înlăturate printr-o decizie în interesul legii survenită ulterior.
Notă de subsol:
[1] Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României.
Un articol semnat de Cătălina DICU (cdicu@stoica-asociatii.ro), Senior Partner, Anca Ștefania MANOLACHE, Senior Associate (amanolache@stoica-asociatii.ro) – STOICA & Asociații.