Propagandastan. Excelenta mondiala in propaganda
V-ati intrebat vreodata de ce mai mereu flutura semet steagurile americane prin filmele de la Hollywood? De ce la fiecare cateva filme americane, revezi mereu scena cu imnul Americii? De ce din aproape orice pelicula americana nu lipseste mesajul patriotic, mai mult sau mai putin subtil? Toate aceste cadre clasice ale filmelor americane sunt de un kitch patriotic care a devenit in sine un gen de pop-art.
Masinaria de propaganda a Pentagonului depaseste orice buget de comunicare publica si aduna armate impresionante de mercenari PR de top. Mai mult, lupta se duce pe toate fronturile si in toate mediile posibile de comunicare. A trecut ceva timp de la celebrul poster de recrutare al unchiului Sam.
Nu sunt noutati insa tin sa notez cateva exemple concrete. Mi-am amintit de acest arsenal complex de propaganda citind un foarte pertinent articol din Foreign Policy despre alocarea de catre armata americana a unui buget de 120 de milioane de dolari pentru crearea unei retele de siteuri de stiri in Asia Centrala, respectiv Trans Regional Web Initiative (TRWI).
„Propagandastan” e titlul preluat si in aceasta postare. Pe scurt: sub riscul ca Pakistan sa inceteze relatiile cu SUA, Pentagonul isi pregateste o ruta alternativa de aprovizionare a trupelor din Afganistan, prin Uzbekistan. Pe aceasta cale s-a inceput albirea oficiala a dictatorului Karimov prin declaratiile recente ale lui Hilary Clinton preluate si rostogolite de siteurile de stiri din reteaua TRWI special creata pentru acest gen de influenta. Care siteuri se bazeaza pe un buget colosal de $121,020,679.00 ca sa fim exacti, conform SEAP-ului lor. Asta apropo de toate discutiile recente despre importanta si relevanta stirilor de pe net: SUA iau presa online foarte in serios.
Revenind la filmele americane patetico-patriotice
Armata americana ramane unul dintre cei mai mari producatori de filme de la Hollywood. E prezenta acolo in anumite scene-cheie sau in diverse indicatii regizorale prin tot felul de metode, fie ca sunt facilitati tehnice si logistice acordate gratis, fie ca sunt granturi acordate pentru introducerea sau modificarea anumitor scene, personaje sau dialoguri. Aratati-mi producatorul sau regizorul nestramtorat de bugetul filmului si neispitit de astfel de resurse oferite gratis; sau de fapt in schimbul un mic compromis artistic: mai un steag fluturand, mai un imn mobilizator, o replica indulcita, un personaj cizelat, dar macar se face filmul si-l adaugi la cariera cinematografica. Cenzura sofisticata, ca pentru prezentul sofisticat in care traim. Mai multe detalii gasiti in documentarul de aici.
Iar daca doriti sa va convingeti va invit sa dati cu clickul si prin siteul oficial cu portofoliul recunoscut de filme sprijinite de Pentagon, din care lipsesc insa strategic si confidential o multime de titluri evidente (exemplul de manual fiind celebrul „Top Gun” din 1986). Aveti acolo listate si seriale (Prison Break) si videoclipuri (Mariah Carey) realizate cu suportul US Army. Vorbim de cele stiute si transparente desigur, cele neoficiale se pot doar intui.