VIDEO O bucată de piatră de 152 de kilograme, adusă din Scoția în Anglia pentru încoronarea lui Charles / Ce este Piatra Destinului?

Piatra Destinului – un bloc de gresie de 152 de kilograme care e o piesă centrală a încoronării regelui Charles al III-lea pe 6 mai – a plecat vineri, în urma ceremonii la Castelul Edinburgh, din Scoţia, pentru prima oară după un sfert de secol şi este adusă la Westminster Abbey, la Londra, relatează AFP, potrivit News.ro.

O ceremonie a avut loc joi seara la castelul din Edinburgh, pentru a marca plecarea acestui bloc de gresie. Piatra, un simbol al monarhiei scoţiene, a fost o pradă de război al Regelui Eduard I al Angliei și face parte din scaunul de încoronare de peste 700 de ani.

Furată pentru scurt timp de către studenţi scoţieni, într-o epopee îndrăzneaţă în 1950, piatra a fost înapoiată în mod simbolic Scoţiei în 1996, în plină ascensiune a sentimentelor separatiste.

Blocul de gresie rămâne în Scoţia, cu excepţia încoronărilor, când se întoarce la Westminster.

După ceremonia plecării pietrei, premierul scoţian Humza Yousaf, care are ambiţia să obţină independenţa Scoţiei şi să iasă de sub tutela monarhiei britanice, a salutat un ”moment istoric” la care s-a declarat ”încântat” să ia parte.

Ce este Piatra Destinului și care este istoria sa

Potrivit legendei, piatra a fost adusă din Ţara Sfântă, prin Egipt, Sicilia, Spania şi Irlanda şi a fost depusă într-o mănăstire, la Scone, în Scoţia, în secolul a IX-lea, după care a fost folosită timp de secole la încoronarea regilor scoţieni.

Însă este foarte probabil ca ea să provină în realitate din regatul scoţian al picţilor, estimează un profesor de istorie şi arheologie la Universitate din Edinburgh, David Breeze.

”Originea pietrei a fost mult timp impregnată de mit”, declară Times Radio istoricul.

”Legătura cu Orientul Mijlociu este puternică, iar în Evul Mediu ideea potrivit căreia piatra era ”perna lui Iacob” a fost folosită pentru a justifica o expansiune teritorială”, declară el.

”Noi credem că legătura cu Scone este puternică şi că este extrem de probabil ca ea să-şi aibă originile în fostul regat pict din Scoţia”.

Potrivit Historic Environment Scotland, organismul însărcinat cu păstrarea pietrei, analize ştiinţifice au confirmat că este vorba despre piatra luată de la Scone de către regele Eduard I al Angliei.

El a ordonat să fie integrată în scaunul încoronării, în 1296.

”Eduard făcea astfel o declaraţie cu privire la statutul Scoţiei”, declară Ewen Cameron, un profesor de istorie scoţiană de la Universitatea din Edinburgh.

”Un cronicar a spus că transferul ei la Londra însemna recunoaşterea unui regat cucerit, care s-a predat”, adaugă el.

Piatra a rămas la Abaţia Westminster în următorii 650 de ani, până în Ajunul Crăciunului, în 1950, când un grup de studenţi scoţieni s-a lansat într-o întreprindere îndrăzneaţă – şi anume s-o recupereze.

După jaf are loc o urmărire şi se inslatează bariere la frontiera anglo-scoţiană.

Însă hoţii reuşiseră deja să treacă piatra în nord.

Studenţii au povestit că au recurs în secret la serviciile unui tăietor de piatră pentru a repara pagubele cauzate de o cădere.

La acea vreme, poliţia îl suspecta pe unul dintre studenţi, Ian Hamilton.

Anchetatorii au descoperit că acesta a împrumutat toate cărţile despre abaţia Westminster la o bibliotecă din Glasgow.

Piatra a fost găsită după aceea.

Salutaţi drept eroi naţionali, cei patru studenţi nu au fost inculpaţi niciodată.

Ian Hamilton, care a murit la vârsta de 97 de ani, anul trecut, a devenit unul dintre cei mai respectaţi avocaţi din Scoţia.

El şi-a spus povestea jafului într-o carte intitulată ”Luarea pietrei destinului”, ecranizată în ”Stone of Destiny”, cu Charlie Cox.

Găsită la Abaţia Arbroath, unde a fost proclamată naţiunea scoţială în 1320, în timpul regelui Robert I al Scoţiei, piatra a fost adusă înapoi la Londra în 1951.

Ea şi-a reluat locul sub tronul încoronării lui Elizabeth a II-a în 1953.

Blocul de gresie s-a întors la Edinburgh în 1996, unde rămâne cu condiţia să fie transportat la Londra, la încoronări.

Citește și:

• Câți britanici mai susțin monarhia înainte de încoronarea regelui Charles (sondaj)