Gabriel Achim se pregateste de"Visul lui Adalbert", un film absurd despre comunism, fotbal si cinema

Ploiesti, fabrica Uztel. Un cartier deloc prietenos. Printre caini jigariti si cersetori, Gabriel Achim filmeaza demo-ul primului sau lungmetraj, „Visul lui Adalbert”. Un decor absurd pentru un film absurd, care va debuta cu un citat din Beckett, continuand cu referiri la Steaua Bucuresti, Helmuth Duckadam si victoria de la Sevilla. Filmul va fi o tragi-comedie plasata in mediul muncitoresc din 1986 si ii va da primul rol principal lui Gabriel Spahiu. Regizorul filmeaza in aceste zile un demo cu care va cauta finantare la Karlovy-Vary si Sarajevo.

„Visul lui Adalbert” va surprinde o zi din viata unei lichele comuniste. Scenariul e impanat cu referinte cinefile si puneri in abis. Se joaca cu ideea de film in film si face o paralela intre legenda accidentului de la vanatoare al lui Helmuth Duckadam si situatia in care se afla personajul principal, care lucreaza intr-o fabrica, la Protectia muncii. Regizorul rezuma in cateva cuvinte ideea filmului, vorbeste despre cum „suntem amputati de propriile performante” si despre inutilitatea cinematografului.

Directorul de imagine George Chiper va filma in Super VHS, ceea ce va da o calitate deosebita imaginii. Gabriel Achim isi aminteste intr-o pauza de filmare ca in „Noaptea americana” a lui Truffaut se spunea ca in prima saptamana de filmare vrei sa experimentezi, dar dupa prima saptamana nu vrei decat ca totul sa se termine mai repede.

„Nici nu mai stiu – e bine, e rau”, spune regizorul in hala unde filmeaza o sedinta festiva din anul 1986. Cei o suta si ceva de figuranti imbracati in halate albastre tocmai au tras un „Ieee!” din toti plamanii cand li s-a dat pauza ca sa se puna lumina pentru un nou cadru. Gabriel Achim spune ca azi e o zi mai buna, desi nu i-a venit toata figuratia (in alte zile, unii figuranti n-au plecat cand s-a terminat ziua de filmare ci mai devreme, cand au avut tren!). „Cu exceptia zilei de azi, celelalte au fost dementa. „Cand spuneam motor si actiune, incepea ploaia. Ziceau colegii: Du-te la biserica. Spahiu e terifiat. In fiecare zi, zeci de probleme. Au fost zile in care am filmat doua ore din 12.”

Totusi, sunt in plan. Regizorul stie ce ii trebuie si nu trage cadre in plus, desi nu filmeaza pe pelicula. Filmarea in VHS e ieftina, dar mai costisitoare in postproductie, iar actorii sunt nevoiti sa invete mai mult text o data. Gabriel Spahiu avea sa ne spuna mai tarziu ca au tras si cadre de 13 minute, in conditiile in care cel mai lung cadru pe pelicula e de noua minute. „A trebuit sa invatam mult text si pe repede. De regula, o scena de 12 minute in teatru o ridici intr-o saptamana. Aici am ridicat-o intr-o ora.”

Filmarile au insa o incarcatura apreciabila de ghinion si de absurd. Cand au filmat la Mizil nu doar ca a plouat, dar actorul Costache Babii a fost internat in spital si a trebuit inlocuit. Lui Doru Ana, care interpreteaza al doilea rol de pe generic, i s-a facut rau de la caldura pe platou, iar la Spitalul de Urgenta, unde a fost dus cu targa, s-a intalnit cu actrita Mirela Oprisor, care nu are niciun rol in filmul lui Gabriel Achim, dar care tocmai avusese un accident de masina in Bucuresti.

Doru Ana nu a parasit angajamentul si s-a intors pe platou la rolul lui Lefardau, seful lui Ionica Ploscaru, pe care il joaca Gabriel Spahiu. Lefardau are o replica in film care e valabila si in realitate. La un moment dat, se justifica pentru lipsa unui citat din Ceausescu de pe cortina halei: „N-am mai avut bani de litere.”

Nici producatorii Gabriel Achim si Daniel Burlac n-au inca „banii de litere”, dar au incris proiectul la concursul CNC, iar cu demo-ul obtinut din aceste filmari vor sa caute finantare si in afara. Filmul e produs de Green Film si are pana acum de partea sa Loteria Romana ca producator asociat, cu participarea extraordinara a UNICREDIT. Din bugetul de 800.000 de euro, 200.000 ar trebui sa vina din Franta. E posibil sa se alature proiectului si niste co-producatori nordici.

Pentru Gabriel Achim abordarea primului lungmetraj din cariera sa nu poate sa nu aiba o referinta fotbalistica. „La lungmetraj e terenul de fotbal mai mare. Nu stiu, am senzatia de penibil. Nu mi se pare nimic special. Ma asteptam sa fie ceva metafizic, sa aiba loc niste transformari in mine. Am ajuns la concluzia ca e mult mai usor sa lucrezi cu echipe mici decat cu echipe de profesionisti. Am avut un soc, desi mai lucrasem cu ele ca producator, la reclame. Aici trebuie sa respect niste proceduri de regizor profesionist. Adica nu-i spui lui Malone sa care video assistul pentru ca la video assist e altcineva. Nu ii spui cui duce video assistul sa ia un cablu pentru ca de cablu se ocupa altcineva. Si tot asa…”

Daca Daniel Burlac se refera la „Visul lui Adalbert” ca la un „OVNI”, un film deosebit de ce s-a facut pana acum, chiar „riscant”, Gabriel Spahiu spune ca il deranjeaza pe undeva faptul ca filmul se va baza pe sarmul lui personal, pentru ca personajul pe care il interpreteaza nu e tocmai pozitiv iar regizorul intentioneaza sa-l faca simpatic pentru public. Despre primul sau rol principal intr-un lungmetraj, actorul care pana acum a fost distribuit mai ales in roluri de sofer – a condus masina personala, troileibuz, taxi, dubita, salvare (primul lui rol in cinema a fost de sofer) – ne-a marturisit ca a venit pe neasteptate.

Anca Androne e de nerecunoscut in rolul lui Mimi. Are parul morcoviu, ondulat si tapat („ne-am uitat cu Gabi pe youtube la C.C. Catch”), pantaloni negri, largi si bluza alba. In pauze, isi inlocuieste pantofii de lac cu slapi. Pare rupta din anii 80. Spune ca i-a fost usor s-o joace pe femeia care lucreaza intr-o fabrica numai printre barbati imaginandu-si ca Mimi „a dorit sa fie actrita, dar a esuat lamentabil”. „Personajul meu la prima vedere e o piti, dar eu n-am vrut sa-l fac asa. Am vrut sa arat ca are o problema.” Anca Androne e fericita pentru ca a facut recent si un scurtmetraj, „Andive”, cu prietenii sai. Ea si Ioana Abur au jucat, Emil Hostina a regizat, iar Emil Costache a filmat.

Pe platou mai sunt prezenti Ozana Oancea, care o va juca pe Lidia, amanta lui Iulica Ploscaru, Doru Ana, Mircea Rusu (secretarul de partid), Paul Ipate si Mimi Branescu (colegi de-ai lui Ploscaru). Hainele lor realizate de Luminita Mihai te intorc cu 25 de ani inapoi, dar Paul Ipate e cel mai nemultumit de freza lui „sasson”. „Abia astept sa ma tund. Imi fac creasta!”

Dupa pauza figurantii au fost asezati unii in spatele celorlalti, pentru a da senzatia ca sunt mai multi si s-a tras scena filmului in film, adica a proiectiei filmului de protectia muncii „Visul lui Adalbert”, in care Adalbert e interpretat de Anca Androne in travesti. „Cand rad eu, radeti si voi!”, spune in portavoce first assistant director-ul Mariuca Petre. „Liniste!”, adauga ea. Un figurant stranuta sonor. Altul ii raspunde tare: „Noroc!” Dupa ce regizorul tocmai se laudase ca ziua fusese usoara, a si aparut un alt ghinion: la dublele urmatoare s-a ars filmul pe 16mm.