De ce am ajuns cu pensiile unde am ajuns. Un nou pact social. Masuri existente de stimulare economica

Romania era o tara bogata. Intre timp a venit comunismul si varianta noastra de comunism. Tara a saracit, in ciuda propagandei oficiale: cu resursele (petrol, gaze, etc) in scadere, fara repere morale, cu institutii nefunctionale, cu cooperative agricole de unde taranii erau fortati sa fure ca sa nu moara de foame, cu o saracie lucie: fara apa calda, fara caldura, fara mancare, cozi la zahar, ulei, paine, lapte, scrie Emil Stoica pe blogul Jeopardy.

Fara austostrazi, fara benzina, cu intreprinderi unde se lucra dupa faimosul “unul cu sapa, doi cu mapa”, cu 40 de copii intr-o sala de curs.

Asta era Romania in 1989. O tara saraca. O tara saracita. O tara unde era mai la moda sa te imbraci de la ajutoare decat de la Apaca. Era o Romanie in faliment. Erau bani, dar nu aveai pe ce ii cheltui. Salariul unui profesor era de circa 2.500 de lei pe luna, in timp ce o Dacia 1.310 costs 80.000 de lei iar o garsoniera (asta pana cand se puteau cumpara) circa 120.000 de lei. Dolarul era 80 de lei desi oficial era 10 lei, dar nu puteai cumpara, deci salariul real al unui profesor era 31 de dolari.

Citeste continuarea si comenteaza pe blogul Jeopardy.