Despre votul la 16 ani: Sa coboram limita la patru ani, sunt insa gata sa reconsider 

Nu cu mult timp in urma, prietenul meu, Cristian Preda, nota en passant, pe blogul sau, un gand: Tinerii ar putea vota de la 16 ani. Se intampla deja așa in Austria. Si oricum, procesul maturizarii se produce cu siguranța inainte de 18 ani. Iar noi inca nu am pornit nici macar o dezbatere desi accesul neingradit la informație și democratizarea tinerei generații ar fi putut sa dea de gandit in acest sens.

Ideea a prins imediat la alti prieteni. Biju Morar a preluat-o cu entuziasm pe blogul sau, la doar cateva ore: “O idee foarte buna! Aceasta idee ar merita o dezbatere publica serioasa!”. Intotdeauna precautul Cristi Patrasconiu, chiar si in entuziasme ponderat si circumspect, posteaza si el, cateva ore mai tarziu: “Da. Este ceva la care trebuie gandit cu seriozitate”.

Hotnews prinde mingea din zbor si lanseaza o discutie in toata regula. Invitat: Cristi Preda, care are astfel ocazia sa revina cu lamuriri si elaborari: “Votul poate fi organizat in timpul saptamanii, cu conditia ca timpul de votare sa fie foarte lung, iar angajatorii sa acorde patru ore libere, platite, pentru ca angajatii sa isi exercite votul.”

Este de asteptat ca cineva ca care a luat viteza la Revelionul din a zecea si apoi a tinut-o asa, in aceeasi stare, cu mici intermitente pana dupa Banchetul din a douasprezecea (adica cineva precum autorul acestor randuri), sa aiba initial o reactie marcata de scepticism.

Din motivele mai sus pomenite, oameni ca subsemnatul nu au o memorie clara a principiilor doctrinare imbratisate in perioada respectiva a vietii (daca as fi presat, as spune ca probabil erau o combinatie de idei imprumutate de la AC/DC –Back in Black- , Gica Petrescu – Hai noroc si iar noroc – si de la autorul influentei lucrari, Pisica in Cizme) asa ca trebuie sa se inteleaga ca scepticismul meu initial are ratiuni mnemonice si epistemice, nu principiale.

Ideea nu pare insa rea. Intr-adevar, intr-o lume moderna in care datorita revolutiei informatice poti avea acces instant la porn de calitate, de pe orice meridian, la orice ora, tinerii sunt mai informati ca oricand. Vremurile s-au schimbat si practicile politice trebuie sa le urmeze.

Mai putem compara generatia de azi cu cea de acum 20 si ceva de ani, cand un Playboy de contrabanda, uzat si cu pagini lipsa, satisfacea apetitul de cunoastere nu al unei clase, ci al unui liceu intreg?! Evident ca nu. Deci discutia pare sa aiba premise solide.

La o analiza mai atenta, propunerea are insa si fisuri. Nu atat de mult la nivel de principiu, cat la nivel operational. Sigur ca 16 ani este o varsta adecvata exercitarii dreptului de vot. Dar pe masura ce judecam mai temeinic, incepem sa avem si unele indoieli. Ne vine brusc in minte Dick Sand, la bordul lui Pilgrim, sub comanda Capitanului Hull, “un novice de 15 ani” dar “cu un viitor promitator in flota lui James Weldon”. Iata cum priveste un tanar analist (care si-a pus gratuit la dispozitie pe Internet studiul) lucrurile:

• “Dupa inca cateva zile pe mare apa se facut brusc rosie din cauza crustaceelor. Vazand asta capitanul Hull isi dadu seama ca prin preajma trebuie sa fie o balena deoarece aceasta este cea mai usoara modalitate pentru balene sa se hraneasca. Intradevar o balena se arata numaidecat in fata acestora in acel moment instinctul de vanator al capitanului intra in actiune si acesta pleca indata dupa balena cu intentia de a-si umple butoaiele pentru ulei ramase. Acesta lasa corabia pe mana tanarului Dick si a celor 5 negri deoarece avea nevoie de echipaj sa prinda balena. Capitanul lansa pescadronul si porni spre balena. Dupa multe ore pescadronul capitanului fu lovit de coada balenei scufundat iar echipajul pieri in apele mari. Acum la conducerea lui Pilgrim era doar un baiat de 15 ani.”

Nu mai intru in detalii. Ideea este ca prin tot ceea ce a urmat, Dick Sand a castigat deplin meritat titlul si renumele de “Capitan la 15 ani” precum si admiratia lui Jules Verne. Pare absurd sa negam dreptul de vot unui tanar destoinic precum Dick. Cinsprezece ani pare deci varsta optima.

Aceasta insa doar daca nu urmam sfatul lui Cristi Patrasconiu si nu meditam mai adanc. Daca o facem, ajungem la alte concluzii. Victor, Ursu, Ionel, Maria, Lucia intr-un cuvant, Ciresarii, pot fi acuzati de orice dar nu de faptul ca nu ar fi niste tineri informati, de incredere si muncitori. Vorbim de volumul 1. Nu vorbim aici de celelalte volume, care de altfel nici nu sunt asa interesante ca primul. Iar dupa stiinta mea, in volumul 1 eroii nu implinisera inca 15 ani – si numai noi stim prin cate provocari si teste si pericole au trecut cu succes. Oricum, una peste alta, 14 ani pare o varsta mai rezonabila decat absurd de restrictivul 15 ani.

Dar ajunsi aici ne aducem aminte de Tic. Nimeni nu poate sa spuna ca unul ca Ionel (care oricum puncteaza prost la notorietate si popularitate) ar trebui sa aiba drept la vot dar cineva ca Ticusor, un baiat informat, simpatic si cu simt practic, nu. Tic era mezinul Ciresarilor. Deci, sa zicem, 13 ani. Treisprezece ani pare varsta cea mai adecvata pentru un sistem electoral sanatos.

Intervine insa aici problema Pistruiatu’. In episodul 1, in care se intalneste prima data cu Sergiu Nicolaescu in depozitul acela din Giulesti (Sergiu Nicolaescu find, va reamintesc, ranit si in pericol de moarte) Pistruiatu’ avea, zic eu, in cel mai bun caz 12 ani si jumatate. Asa ca puncteaza masiv pentru categoria 12 ani. Poti sa lasi categoria asta vitregita electoral cand stim bine potentialul dovedit de un Pistruiatu’

Nu este nevoie sa mergem din aproape in aproape pana la Veronica. Sarim direct la ea. Veronica nu imi pare totusi o persoana pe care sa nu te poti baza. Din contra. A reusit sa iasa din incurcaturi destul de grele si a facut-o intotdeauna cu gratie si ingenuitate. Nu mi s-ar parea normal sa fie vaduvita de un drept natural, dreptul la vot. Cati ani sa fi avut Veronica? Hai sa zicem 5 ani. Acum ne mai apropiem de adevar. Pare intr-adevar varsta electoral-optima.

Ajunsi in acest punct ne lovim de o problema fundamentala. Asa cum stim, Veronica are cateva interactiuni destul de consistente cu Motanul Danila (“cel mai aprig motan”). Or aceste interactiuni ne-au dat prilejul sa constatam ca acest motan, Danila, dincolo de anumite slabicuni de caracter (normale de altfel) parea un tip destul de echilibrat, informat si muncitor.. De aici o idée…

Acesta este locul in care eu personal trag o linie. Cu riscul de a fi considerat incorect politic, etnocentrist samd as zice ca exista totusi o limita si niste criterii in povestea aceasta cu votul si ca trebuie sa fim rezonabili si responsabili. Este posibil ca in Danemarca motanii sa voteze si Danila sa fie un tip cu totul special. Dar nu ar trebui sa exageram. Ganditi-va unde am ajunge daca deschidem aceasta poarta: maine poimanine ii vedem pe Tom si Jerry alergandu-se prin sistemul nostru electoral, urmariti indeaproape de un echipaj ProDemocratia, cu rezultatele colaterale binecunoscute din programul TV cu acelasi nume.

In plus, anul trecut sistemul nostru electoral a trecut déjà printr-o asa numita reforma majora, de fapt o escrocherie nationala de proportii istorice. Poate ca rezolvarea acesteia ar trebui sa fie prioritara inainte ca sa ne trezim ca mai apar unii ca sa ne explice ca pagubele materiale produse de Tom si Jerry trebuie decontate din bugetul national – si ca pentru a preveni alte pagube similare, este nevoie de un fond de nu stiu cate miliarde destinat educatiei politice infantile, fond pe care ar trebui sa-l gestioneze, evident, tot ei.

Deci as zice ca sub Veronica sa tragem linie. Cinci ani. Nici mai mult, nici mai putin. Daca insa prietenii mei revin si au un argument convingator sa coboram limita la patru ani, sunt insa gata sa reconsider. Si este posibil sa o faca. Cand esti inteligent, sofisticat intelectual si citit, poti sa argumentezi convingator cu privire la aproape orice. Intrebarea este: chiar trebuie s-o si faci?