De ce l-au impuscat pe Nicolae Ceausescu? (de Corina Dragotescu)

Ceausescu a fost om cinstit. Iliescu l-a omorat degeaba. Cam asa se poate traduce concluzia comisiei parlamentare care a constatat, intr-un raport votat de senatori si deputati, ca fostul dictator nu a avut conturi in strainatate. Ca un om trecut prin Revolutie, ma intreb acum, alaturi de atatia altii, de ce a mai fost impuscat Ceausescu? Cei 60.000 de morti n-au fost niciodata identificati. Ba chiar s-a spus ca nici n-ar fi fost atatia. Nici cu teroristii lui Ceausescu nu stam prea grozav.

Nimeni nu i-a gasit, si din oameni in carne si oase s-au transformat in simulatoare. Conturile lui Ceausescu nu exista, iar Ceausescu a fost un om cinstit. Si atunci de ce l-a condamnat Tribunalul Poporului? De ce fratele lui Ceausescu s-a spanzurat, in pivnita, la Viena? De ce s-a sinucis presedintele completului de judecata care l-a condamnat pe Ceausescu? De ce pilotul care l-a dus pe Ceausescu a facut acelasi gest disperat? Si de ce ni s-a spus ani la randul ca armata nu a tras, cand de fapt a tras?

Sunt intrebari la care nu exista un raspuns coerent. Adevarul despre Revolutie ni se serveste pe bucatele si ni se dau acele parti care convin unor politicieni. Dupa verdictul din Parlament se poate trage o concluzie simpla: Ion Iliescu a gresit. A gresit ca a cedat presiunilor si celor care au spus ca teroristii nu pot fi opriti decat daca Ceausescu este impuscat. Ca daca moare dictatorul se vor gasi banii care, iata, nu mai sunt nicaieri. Ca se vor salva vieti daca e impuscat Ceausescu, or, cele mai multe victime ale Revolutiei au fost dupa ce dictatorul a fost impuscat. Ca Securitatea va fi anihilata, cand de fapt a fost transformata si a migrat spre economic. Asa ca nu se poate merge decat spre o singura concluzie: Iliescu nu a stiut sa gestioneze Revolutia. Spre exact aceasta concluzie ne-au dus voturile celor din partidul domnului Iliescu si aliatii traditionali ai acestuia. S-a mizat, probabil, pe uitarea noastra.

S-a mizat pe faptul ca societatea este preocupata acum de altceva. Un lucru ar fi trebuit totusi sa invatam din intarzierea cu care au fost reparate greselile trecutului, din lentoarea cu care au fost restituite proprietatile si au fost acordate reparatii celor care au avut de suferit. Ca orice intarziere in decontarea trecutului, are un pret pe care il platim noi, toti ceilalti, iar societatea nu poate progresa pana nu isi inchide conturile vechi. Conturile Revolutiei raman deschise, in ciuda verdictului bland dat de politicieni. Undeva, in Bucuresti, este un cimitir al copiilor morti in Revolutie.

Pentru ce au murit ei? Pentru ca Nicolae Ceausescu sa fie astazi considerat un om cinstit? Pentru a ascunde greseala politica a lui Ion Iliescu si a celor care au preluat Puterea? Probabil ca da. Noi, ceilalti, suntem prostii care am crezut in ce ne-au spus conducatorii.

Cotidianul.