Socialism electoral

Cand politicienii se balbaie elocvent, natiunile tac si inghit. Romania se afla exact in aceasta situatie si risca sa fie bruiata de o enorma cantitate de zgomot doctrinar, fara sa dibuiasca drumul spre modernitate.

La doi ani de la presupusa ei racordare europeana, Romania n-are instrumente de navigatie, dar aduna o vasta maculatura programatica. Intre atatea agramatisme politice, marele motor demagogic pe rol e liberalismul carmuitor al PNL. Adevarat si paradoxal, Romania n-a fost nicicand mai insetata de o guvernare de dreapta. Saltul intr-o conditie istorica noua presupune o deplasare generala si solidara. Romania trebuie sa devina un sistem activ, nu sa ramana o conjunctura. Insa pilotul liberal si-a pierdut vechea vocatie si dirijeaza un socialism electoral fara egal de la comunisti incoace.

E simplu: legatura PNL cu liberalismul e strict onomastica. Intr-o epoca ultraeconomica, liberalii lui Tariceanu sunt, dintr-odata, bisericosi. Productivitatea si politica fiscala au fost candva atuurile viziunii liberale. De atunci au trecut aproape o suta de ani. Liberalii zilelor noastre nu se mai pricep sa rezolve probleme. In schimb, stiu sa le subventioneze.

Fostul partid al initiativei private si al bunastarii urbane pregateste o surpriza mortala clasei de mijloc. Treptat si nechibzuit, liberalii lui Tariceanu si-au obisnuit publicul sa se bizuie pe relache si pe gratificatii neconditionate. Virtutile clasei de mijloc amortesc inainte de a fi descatusate. Romania are problemele tipice ale unei societati apte de modernizare, dar primeste o lectie colectiva de pasivitate. PNL conduce o initiere sistematica in degradare. La capatul ei, clasa de mijloc va cobori si va adopta reflexe lenese de clasa asistata. Asa ceva poarta un nume clar: declasare. Elita productiva pe care liberalii o curtau si o protejau altadata a devenit o masa indiferenta economic si utilizabila doar la capat de ciclu electoral. Filozofia liberala a venitului se schimba zilnic si duce spre una si aceeasi fundatura: salarii si pensii prin decret, spert guvernamental, la termen si contra vot.

Apoi, caderea. Caci societatea improvizata de liberali cu o zi inainte de alegeri va expira inevitabil. Cladita pe donatii bugetare, aceasta lume traieste, deja, in plina fictiune economica. Invitatiile la consum nu consolideaza, ci incalzesc sistemele economice, iar liberalii, atunci cand sunt liberali, nu penelisti, se feresc de acest gen de piromanie. Pacat! Zisa prestanta europeana a capitalistilor taricenisti a introdus in economia Romaniei o unda uriasa de distorsiune, pe care dezisii liberali au nesabuinta sa o boteze crestere economica. Sigur, lumea traieste mai bine, dar traieste pe datorie si produce involuntar iluzia calorica a cresterii economice.

Piata de credit seamana cu un camp de mine, bancile se desfata cu libertatea unui carnasier in sezon de vanatoare fara restrictii, Guvernul rastoarna basculanta de confeti bugetar, iar suma acestor regulamente ipocrite si mascari electorale se cheama, oficial, crestere economica. Singura crestere de continut penelist e de gasit in alta parte: in haosul birocratic. Liberalii au generat cu buna stiinta o birocratie obeza pe care o politizeaza acum, modificand printr-o ordonanta obscena si ilegala Legea Functionarului Public. Vom avea, deci, candidati functionari publici, sositi la urne impreuna cu fondurile si parghiile teritoriale. Dar liberali nu mai avem.

Cotidianul.