Este decupajul electoral inca un blat? (de Mircea Kivu)
Asa cum arata lucrurile, un nou scandal politic este pe cale sa apara la orizontul alegerilor parlamentare de la sfarsitul anului: decupajul electoral. In comisia parlamentara de profil, reprezentantii PD-L acuza din nou „monstruoasa coalitie” dintre PNL si PSD de intelegeri malefice prin care, prin trasarea dupa bunul plac a granitelor dintre colegii, ar urmari favorizarea propriilor candidati.
Marturisesc ca nu mi-e clar in ce mod ar putea influenta decupajul electoral configuratia viitorului parlament, atat timp cat, prin forma actuala a legii, numarul alesilor din fiecare partid este, pana la urma, proportional cu numarul de voturi obtinut la nivelul judetului.
S-a invocat de catre diversi politicieni si comentatori procedeul cunoscut in literatura anglo-saxona drept „gerrymandering”. Este vorba de trasarea deliberata a granitelor dintre colegii astfel incat sa fie favorizat un anumit partid. Astfel, de exemplu, daca ai de impartit in trei colegii egale un judet in care partidul A are 60% din votanti si partidul B 40%, procedezi astfel: desenezi colegiul I astfel incat sa contina 90% votanti pentru A, iar in celelalte doua colegii faci astfel incat partidul B sa detina cate 55%.
In felul acesta, partidul B obtine doua mandate (67%) iar partidul A, desi majoritar ca numar de votanti, ramane cu unul singur. Numai ca artificiul pantentat de catre democratul Gerry Elbridge functioneaza doar cu conditia sa ai un scrutin uninominal majoritar (ca acela propus de Basescu la referendumul din noiembrie) si un sistem politic dominat de doua partide, asa cum se intampla in SUA si Marea Britanie. In varianta romana a uninominalului, un decupaj de tipul celui descris mai sus nu functioneaza, pentru ca in colegiile II si III cei doi candidati ai partidului B nu ar obtine simultan majoritatea absoluta, caci intra in joc celelalte partide (nu s-a intamplat niciodata ca primele doua partide sa obtina mai mult de 80% din voturile unui judet); in aceste conditii, mandatele acestor colegii s-ar distribui conform principiului proportionalitatii.
Nu e mai putin adevarat ca, manipuland harta colegiilor, poti face astfel incat, printr-un decupaj care maximizeaza uniformitatea politica a colegiilor (exprimata prin majoritatile din consiliile locale), se pot obtine colegii cu rezultat previzibil. Astfel, intr-un colegiu dominat de votantii unui partid (sa zicem, alcatuit exclusiv din comune cu majoritate PNL), partidul respectiv isi va putea plasa candidatul favorizat de conducerea centrala (vezi cazul domnului Agamita Dandanache), care va avea sanse maxime de a fi ales. In acest fel, se anuleaza avantajul sistemului uninominal, adica faptul ca, intre candidatii unui partid, ierarhia o stabilesc alegatorii, si nu aparatul de partid. Am constatat, intre judetele in care s-a stabilit deja impartirea teritoriala, ca la Giurgiu, din 33 de primarii PNL, s-a facut in asa fel incat 16 alcatuiesc unul din cele patru colegii.
Modul in care au evoluat pana acum lucrurile la Comisia de cod electoral alimenteaza suspiciunile. Mai intai, faptul ca s-a asteptat rezultatul alegerilor locale pentru a se incepe lucrul la decupaj induce banuiala ca s-a asteptat obtinerea de informatii relevante privind „culoarea politica” a fiecarei localitati. Apoi, faptul ca pana acum au fost transate doar 10 din cele 42 de judete ne face sa credem ca in cele cateva zile ramase pana la expirarea celor 90 de zile ne indreptateste sa credem ca lucrurile nu se vor finaliza la timp, astfel incat trasarea hartii colegiilor va intra in curtea lipsita de transparenta a Guvernului.
Pana la urma, problema este de a imparti multimea celor cateva zeci de localitati ale fiecarui judet intr-un numar de submultimi, astfel incat sa fie satisfacute criteriile legale (diferenta dintre numarul de votanti din cel mai mare si cel mai mic colegiu, vecinatatea spatiala etc.).
Pentru un matematician de nivel superior, aceasta este o problema de topologie relativ simpla, rezolvabila si cu un numar finit de solutii. Daca se accepta un criteriu de selectie (de exemplu, din mai multe variante se alege cea care produce diferente minime intre marimile colegiilor sau cea mai mica distanta pe sosea dintre localitatile cele mai departate), obtinem o solutie unica. Bine ar fi fost ca pe aceasta baza sa se fi realizat desenarea hartilor electorale de la bun inceput. Avem chiar si institutia independenta care ar fi putut tutela operatia: se numeste Autoritatea Electorala Permanenta si de ani de zile ma straduiesc sa aflu pentru ce cheltuieste o groaza de bani publici.
Timpul nu este pierdut. Daca Guvernul doreste sa nu intampine contestari de tot felul, poate angaja de pe acum o echipa de experti independenti care sa furnizeze o solutie greu de contestat. De altfel, majoritatea tarilor care practica votul uninominal de mult timp recurg la insarcinarea unor organisme formate din experti, si nu din politicieni, care stabilesc decupajul electoral. Asa se ajunge la harti stabile, nu modificate de fiecare guvern, in functie de interese si schimbarea preferintelor electoratului, in fiecare an electoral.
INTERVIURILE HotNews.ro