Birmanezul Nastase

”N-ar fi vandut niciodata un proces, oricat de mare ar fi fost mita, caci stia ca un judecator care da o sentinta gresita va fi prins mai devreme ori mai tirziu. Obiceiul lui, cu mult mai sigur, era sa ia mita de ambele parti si sa decida apoi pe temei absolut legal. Asta ii aduse o profitabila reputatie de impartialitate.

Cele mai multe dintre aceste lucruri erau, desigur, cunoscute de toata lumea, dar incercarile de a-l demasca dadusera intotdeauna gres; cei ce il sprijineau si a caror loialitate era intretinuta de partea ce le revenea din prada, erau intotdeauna prea numerosi.

Era practic invulnerabil, pentru ca era un prea fin judecator de caractere ca sa aleaga vreun instrument nepotrivit si pentru ca era atat de absorbit de intrigi incat nu putea da gres din cauza neatentiei ori a nestiintei”. Fragmentul de mai sus apare in romanul ”Zile birmaneze”, de George Orwell. Genialul englez care in cartea sa mult mai celebra, ”1984”, a dus un sistem totalitar pana la ultimele consecinte, descrie aici o realitate ceva mai banala: administratia corupta din Birmania colonizata de britanici.

Dupa standardele acestei administratii, judecatorul U Po Kyin este un tip de mare succes si chiar impartial. U Po Kyin este un corupt de incredere, un corupt predictibil. Cotidianul a publicat saptamana trecuta o inregistrare in care secretarul de stat Liana Iacob, din guvernul Nastase, spune ca seful de cabinet al lui aceluiasi Nastase e un golan si ca dorise sa tina spaga pentru el. Respectivul sef de cabinet strica obiceiul: de fapt, spaga trebuia sa mearga la sef.

Dar, promite doamna Iacob in inregistrare, acum intervine ea, da spaga la Nastase si totul va merge ca pe roate. Ce va merge? Investitorul strain cu care vorbeste va putea sa vanda in continuare in duty-free-urile de pe Otopeni. Vocea doamnei Iacob este autentica, scenariul cat se poate de credibil. Ce spune Nastase ca raspuns? Ca e o facatura electorala’ Ii arata cineva pisica pentru a nu candida la Presedintie.

Dar a luat spaga? Asta nu e important. Presa prietena nu il intreaba asa ceva. Este intrebat cine ar avea interes ”sa i-o faca”. Deci nu e importanta spaga, important este sa demonstram ca are cineva ceva cu domnul Nastase. De ce? Pentru ca in sinea noastra, ziaristi, cititori, politicieni, cu totii stim ca e adevarat. Nu e nici o stire. Asa se proceda in guvernul Nastase. Toate firmele care vroiau afaceri cu statul plateau, spaga mergea in sus la domnul prim-ministru, care o redistribuia spre partid, spre subordonati, spre doamna Dana, etc.

U Po Kyin-ul nostru este deci impartial: ia de la toti la fel. Si isi si respecta cuvantul. De fapt, inregistrarea publicata de Cotidianul arata o situatie exceptionala nu prin faptul ca Nastase ia spaga, ci prin faptul ca niste golani de pe langa el stricau pretul. Liana Iacob pune lucrurile in ordine, revine la normalitate: spaga este atat, ea merge la Nastase direct si nimeni nu ii mai deranjeaza.

Nu aveti de ce sa va mai enervati, pare a-i transmite omului de la firma, s-a rezolvat. Si chiar se rezolva. Un investitor strain mi-a explicat foarte bine mecanismul. Omul avea o firma de materiale de constructii. A dat spaga (unui ministru, care i-a spus ca e pentru primul-ministru. Care prim-ministru? Ghiciti!) si a primit toate autorizatiile necesare plus teren in folosinta gratuita. Mai mult chiar, a primit un contract prin care statul cumpara materiale de constructie de la el.

Contractul era supraevaluat, astfel incat omul sa-si recupereze milionul de euro dat ca spaga. El privea totul ca pe o investitie rentabila: a dat spaga, totul a mers ca uns, oamenii s-au tinut de promisiuni si apoi si-a scos banii din investitie vanzand scump la stat, astfel incat s-a ales cu fabrica gratis. Orasul langa care e fabrica s-a ales cu locuri de munca. PSD s-a ales cu un milion de euro in an electoral.

Cine pierde? Numai ONG-isti nazurosi ca mine pot spune ca acest model odata inradacinat te duce fix in subdezvoltare pe model mexican. Dar ONG-istii erau buni de aratat in vitrina cand se negocia cu Bruxelles-ul, acum a venit vremea ca oamenii seriosi sa isi poata vedea linistiti de treaba. Si chiar stiu sa faca treaba. Investitorul de care va povesteam era multumit de spagarii nostri. Familia sa (o familie de belgieni care vinde materiale de constructie de cateva generatii) are afaceri si in Mozambic, iar acolo platesc spaga necontrolat.

Tot plateste si tot mai apare cite un tip cu uniforma care mai cere. Apoi alt tip in uniforma si tot asa. Se vor retrage din Africa pentru ca acolo coruptia nu este predictibila. Acolo golanii sunt la putere, nu spagarii seriosi ca Nastase. In schimb, imi spunea razand investitorul nostru, voi si polonezii sunteti oameni de onoare: dau spaga, primesc ce am nevoie si apoi nu mai vin altii sa ma stoarca.

Iei mita de la toti, apoi decizi pe temei absolut legal, spune Orwell despre U Po Kyin. Apropo, stiati ca in iunie 2004 premierul Adrian Nastase spunea ca „1984” este cartea sa de capatii in politica? De altfel, e fascinat de Orwell, il tot pomeneste prin interviuri. Nici nu iti dai seama daca o face din snobism sau din convingere. Macar s-o recunoaste pe undeva?