Corespondenta din Nepal: A patra zi. Sarbatoarea alegerilor

De ziua alegerilor m-am trezit deja inainte de 5.30, cum era programat initial, nu stiu daca din cauza emotiilor, din cauza tantarilor sau din cauza caldurii sufocante. Avand in vedere ca n-am luat deloc medicamente importiva malariei, am incercat toate metodele si solutiile impotriva tantarilor, inclusiv sa mananc usturoi, nici o metoda nu a reusit sa tina tantarii deoparte, mult mai repede pe colegii mei.

Desi se simtea si la colegii mei o tensiune destul de mare dimineata, totusi am plecat cu 20 de minute inainte cum era prevazut spre prima locatie, unde trebuia sa urmarim votul. Desi sectiile s-au deschis numai la 7.00, la 6.20 eram deja cu colegul meu Xavier la prima locatie de vot, intr-un cartier marginas in Nepalgunj. In drum spre sectie s-a observat faptul ca in aceasta parte a tarii ora 6.00 era o ora normala de trezire pentru oameni. Toata lumea era deja pe strada, preocupat cu activitatile normale de zi cu zi, chiar daca pentru alegeri s-au suspendat toate activitatile, s-au inchis aproape toate magazinele si pietele, chiar si traficul automobilelor si a vehiculelor motorizate.

Ceea ce m-a surprins destul de mult, erau copii din mijlocul ghetoului care la 6 si zece erau alineati de-a lungul drumului si se spalau pe dinti.

Se pare ca poti sa fii si in coltul cel mai indepartat al planetei dar anumite lucruri si obicieiuri tot o sa le gasesti. Asa este cu telefonul mobil, cu internetul si se pare si cu obicieiuri ca spalatul dintilor.

La 6.30 la cele doua sectii vecine unde trebuia sa observam deschiderea erau deja in jur de 110 de oameni alineati, asteptand cu nerabdare, dar si cu o disciplina exemplara dechiderea sectiei.

In jurul sectiei erau aprox. 10-15 politisti, temporari si permanenti, iar orasul era plin cu jeepuri si camioane pline cu politisti inarmati pana-n dinti.

Oamenii ne salutau prietenos, iar atmosfera era deosebit de calma, chiar se simtea in aer parca era sarbatoare. Oameni nu numai ca nu se aratau agresivi fata de noi, dar ne aplaudau cum ne vedeau, parca noi am fi cei care aduc democratia in tara.

Chiar daca organizarea sectiilor era facuta in conditii destul de primitive, munca depusa si efortul organizatorilor se pare ca a transformat dezavantajul in avantaj, si in anumite cazuri sectiile erau chiar mai bine organizate ca in multe tari dezvoltate. La 7.00 fix un barbat si-a exprimat primul votul, la care reactia din partea oamenilor a fost un recital de aplauze. Am ramas mutm cand am vazut ca oamenii cunosc atat de putin democratia, dar o doresc foarte mult.

Mi-a ramas in minte o conversatie cu traducatorul, un baiat fara ocupatie si fara educatie de 30 de ani.

Margine Nepalgunj Foto: Hotnews

El m-a intrebat daca stiu de ce aceasta tara atat de frumoasa si cu un potential asa de mare e chiar atat de saraca. Nevazand ca nu stiu, sau nu vreau sa dau un raspuns mi-a zis, ca problema este instabilitatea politica. Oamenii muncesc, invata, isi doresc mai mult, dar climatul instabil, lipsa posibilitatilor, manipulare si frica nu le dau voie sa se realizeze.Cred ca a avut dreptate.

In cursul zilei cu cat am vizitat si am evaluat mai multe sectii, cu atat am ramas mai impresionat. In ciuda violentelor, in ciuda amenintarilor, in ciuda lipsei credibilitatii celor mai multi politiceni, peste tot am gasit aceleasi imagini. Oamenii se inghesuiau sa voteze, erau imbracati in haine de sarbatoare si toti au venit sperand in schimbare. Toti se pare ca vor o noua constitutie, o noua democratie, un nou Nepal.

La asteptari si sperante atat de mari, ma si sperie sa ma gandesc ce se intampla, daca lucrurile nu vor iesi cum trebuie sa iasa. Imaginea zilei ar trebui sa fie o scena, care s-a desfasurat in fata colegei mele Neena Gill. O batranica care era aproape total imobilizata, dar si oarba a intrat pe curtea sectiei pe o riksa, adus de fiul lui. L-a adus pana la masa de vot, unde toata sectia a sarit in ajutor, iar ea cu ajutorul fiului a reusit sa-si exprime optiunea.

Se preconizeaza ca au votat peste 60% din Nepalezi, in conditiile in care procedura nu era deloc simpla, informatiile se circula greu, multi tineri au emigrat, dar tot apar in statistici si s-a produs si o migratie mare de la ultimul recensamant, iar oamenii n-au voie sa voteze decat unde sunt inregistrati. Eu am reusit sa vizitez 17 sectii in 2 districte si in acest fel sa evaluez activitatea electorala in 3 orase mari si in mai mult de zece comune si asezari.

Oamenii neavand in aceasta tara buletine si nici un fel de document de identificare cu poza, biroul electoral si partidele emiteau niste hartiute, cu numele, adresa si datele oamenilor. Fara aceasta hartiuta, sau fara sa fii pe lista circumscriptiei nu puteai sa votezi. Circumscriptia era organizat intr-un fel, ca dupa stafful propriu zis al sectiei stateau reprezentantii partidelor. Cand omul dadea la primul control fituica, se striga numele lui, ca tota lumea sa auda.

Partidele sau stafful aveau la dispozitie cateva secunde sa-l identifice si aveau dreptul de a-i contesta identitatea. Daca acest lucru nu s-a intamplat, atunci omul trebuia sa puna degetul in cerneala si sa-si lase amprenta pe partea de pe buletinul de vot, care ramanea la sectie. In acest fel banuiesc ca si politia ar putea sa faca o baza de data conprehensiva a amprentelor. Dupa ce cetateanul reusea sa-si ia buletinul, un alt agent electoral se ocupa sa puna un semn cu cerneala permanenta pe unghia degetului mare de pe mana stanga.

Asa se asigurau ca nimeni nu voteaza de doua ori. Am incercat si noi metoda si pana acum mai avem semnul. Daca omul trecea de toate aceste proceduri atunci avea posibilitatea sa-si exprime votul pe cele doua buletine si sa iasa din sectie. Chiar daca aceasta metoda nu numai ca pare, dar si este complicata, procedura a mers destul de repede avand in vedere organizarea buna si diciplina. In cele doua districte in care am fost n-am auzit de plangeri.

Toata ziua treaba noastra era sa vizitam sectiile si sa completam formulare pe baza observatiilor, a intrebarilor si dialogurilor cu personalul si cu oamenii si in final sa notam sectiile pe baza a cinci criterii prestabilite. Au existat formulare diferite pentru deschidere, pentru timpul zilei si pentru inchiderea urnelor. Pe langa observatii, note si pareri, trebuia sa trecem si lucruri exacte ca sa fim verificabili.

De ex. numarul urnei, numarul voturilor la o anumita ora, compozitia comisiei etc.

La inchiderea urnelor mi-au dat un scaun, fiind foarte impresionati ca exact ei au un observator international, iar seful sectiei, parca facea un act de magie in supravegherea atenta a oamenilor prezenti cand a sigilat urna. Acest gest a fost urmat iarasi de aplauze, mai intai de cei din jurul lui, dupa aceea de toti din curte, iar in final de toti oamenii care asteptau afara in fata sectiei.

Am asteptat impreuna cu observatorii partidelor masina acompaniata de un camion de soldati si ne-am dus la sectia de numarare. Acolo erau deja foarte multi oameni, soldati, agitatie, iar ori de cate ori sosea o urna starnea aplauze. Se pare ca toata lumea simtea ca a venit vremea democratiei. La 23.30 deja nu numai sala, dar si curtea din fata era plin de oameni, unii cantau, unii strigau sau aplaudau, adica domnea o voie buna generalizata.

Reprezentantii ONU si UE si traducatorul local Foto: Hotnews

Avand in vedere ca era clar ca nici preluarea urnelor nu se va termina curand ne-am decis sa ne retragem pentru un ultim breafing pe fata locului. Se pare ca neregularitati n-au existat unde am observat noi, ori din cauza politiei sau din cauza dorintei si a setei pentru democratie a oamenilor nimeni n-a indraznit sa provoace. Din 22.000 de sectii in 72 se cere sa se repete votul, sau deloc nu s-a organizat, iar in toata tara s-au inregistrat patru decese, care au fost in legatura directa cu procesul de vot.

Interesant este ca in toate sectiile unde am fost eu prezenta a fost peste 70%, iar mai peste tot s-au prezentat mai multe femei decat barbati. Se pare ca poporul nepalez s-a exprimat, ramane sa vedem daca si politicienii vor fi destul de intelepti sa inteleaga mesajul. Un lucru, care ne da sperante este ca deja cele mai mari 3 partide au dat comunicate in care au salutat venirea democratiei si implicarea oamenilor, printre care si cel maoist.

Chiar daca nu am vazut ce speram, aceste alegeri mi-au oferit o experienta de neuitat. Dupa ce am ajuns la hotel ma simteam foarte fericit. Atat de simpatici au fost toti nepalezii, ca m-am simtit de parca la noi ar fi avut loc alegeri. Starea euforica domnea si printre stafful nepalez, asa ca am sarbatorit cu o bere impreuna cu soferii si traducatorii. Ramane sa vedem ce se intampla in continuare, dar eu din partea mea voi sustine puternic in sedintele ce urmeaza sa venim in sprijinul nepalezilor cu tot ce putem.

Va voi tine la curent cu rezultatele si cu faza de recunoastere a alegerilor. Pana atunci cu un optimism mare le tin pumni acestui popor fascinant si fermecator.