PSD si competitia pentru Ardeal (de Sabina Fati)
Vasile Dincu a relansat odata cu alegerea sa in fruntea filialei PSD Cluj nu doar lupta pentru putere in partid, ci si competitia electorala pentru Ardeal. Promovat de Adrian Nastase ca ministru al Informatiilor in perioada 2000-2004, Vasile Dincu e singurul care a incercat sa i se opuna lui Iliescu pe plan ideologic, incurajat si de ceilalti lideri clujeni ai PSD implicati in razboiul modernizarii acestui partid.
Pe de alta parte, in perioada guvernarii Nastase, cand exponentii gruparii transilvanene se aflau la putere si aveau parghii de actiune, inclusiv la nivelul partidului, acestia nu au reusit nici sa schimbe mentalitatea „capitalistilor de cumetrie”, nici sa impuna o linie reformista in PSD. Autoindulgenti, liderii de la Cluj s-au complacut intr-un guvern contaminat de coruptie, chibitand de pe margine, fara sa priveasca in oglinda propriului disconfort moral. Cea mai mare reusita a Grupului de la Cluj, concretizata prin alegerea lui Geoana in fruntea PSD, dupa o cursa impotriva lui Iliescu (aprilie 2005), s-a transformat in cele din urma intr-un esec confirmat de rezultatul europarlamentarelor. In plus, cercetarile sociologice ulterioare au scos la iveala faptul ca majoritatea zdrobitoare a alegatorilor PSD sunt traditionalii sustinatori ai fostului presedinte Iliescu. Altfel spus, noua conducere a social-democratilor nu a reusit sa modifice bazinul electoral al PSD, aflat in scadere naturala, iar Ion Iliescu si fidelii sai au prins curaj si vor sa influenteze si mai mult directia de mers a partidului.
De partea cealalta incearca sa se impuna Vasile Dincu, printr-un discurs nou, cu ambitia de a combina curentele socialiste traditionale din Transilvania cu cele europene. Piesa de rezistenta pare sa fie regionalismul, cu tuse de patriotism local, prin care Dincu ar vrea sa-i atraga pe ardeleni de partea sa, indiferent de culoarea simpatiilor politice pe care le-au avut pana acum. Spunand ca, desi „Transilvania si Banatul aduc o contributie importanta la bugetul national”, totusi acestea „se afla pe ultimul loc in ceea ce priveste alocatiile bugetare si investitiile publice”, Dincu lanseaza inainte de campania electorala un subiect sensibil pentru transilvaneni. Votanti mai ales de dreapta in perioada postdecembrista, locuitorii Ardealului au acumulat o nemultumire istorica fata de „capitala”, fata de „centrul” care incaseaza fara sa redistribuie, nemultumire pe care Vasile Dincu ar putea sa o exploateze cu folos pentru partidul sau.