O justitie prinsa in ite

Departamentul National Anticoruptie (DNA) are date pentru inceperea urmaririi penale pentru opt fosti si actuali ministri, cinci dintre ei membri ai cabinetelor Tariceanu 1 si 2. Pentru a tergiversa cercetarile in aceste cazuri, Guvernul a folosit pana acum o serie de tertipuri.

Iar Teodor Melescanu, diplomat de cariera cu o biografie incalcita inca din perioada ceausista, numit zilele trecute interimar la Ministerul Justitiei, continua aceasta tactica guvernamentala incercand sa traga de timp pana cand consilierii premierului vor gasi o solutie salvatoare pentru politicienii liberali acuzati de coruptie.

PNL nu este insa singurul partid interesat sa ascunda vinovatiile celor care au profitat de functiile publice in propriul interes sau in interesul amicilor politici abonati la contracte banoase cu statul. Nici unul dintre partide nu este de fapt fericit nici cu insistentele DNA, nici cu usurinta presedintelui de a-si da acceptul pentru inceperea urmaririi penale, la fel cum nici unul dintre partide nu si-a dorit infiintarea Agentiei Nationale de Integritate, care in forma sa initiala ar fi putut sa verifice inclusiv evolutia averii in functie de traseul politic al fiecarei persoane publice.

Guvernul Tariceanu pare sa fie insa varful de lance al politicienilor care au nevoie de protectie in fata Justitiei. A incercat in prima instanta prin Tudor Chiuariu, tanarul si neexperimentatul ministru care a cerut, fara nici un fel de ocolisuri, demiterea procurorului anticoruptie Doru Tulus, care administra toate dosarele politicienilor suspectati de trafic de influenta, mita, spalare de bani sau alte infractiuni mai obisnuite in randul demnitarilor decat printre oamenii obisnuiti.

In urma acestui esec, Guvernul a incercat sa aranjeze lucrurile printr-o ordonanta de urgenta care inlocuia Comisia prezidentiala formata din experti cu un conclav de judecatori, dar Curtea Constitutionala s-a opus. Liberalii au insistat apoi sa o aseze pe Norica Nicolai in fotoliul Justitiei, cu gandul ca peste sase luni, cand ii expira mandatul procurorului-sef al DNA, aceasta va propune un om de casa al PNL, pe care presedintele nu va avea cum sa-l respinga.

Liberalii si social-democratii, cei mai afectati de cercetarile anticoruptie, cauta dincolo de solutiile institutionale portite de scapare printre legile autohtone complicate, care se contrazic intre ele, atunci cand nu dispar pur si simplu sau sunt inlocuite de la o zi la alta.

Demnitarii suspectati de coruptie sunt primii care profita de sistemul neclar si intortocheat al legislatiei romanesti, in vreme ce marile batalii dintre Guvern si Presedintie au fost transformate in scandaluri din cauza ambiguitatilor constitutionale. Politicienii romani prefera echivocul, confuzia si experimentul original, respingand sau mai adesea ignorand modelele occidentale.

Dar, dupa cum argumenta istoricul Lucian Boia in recentul sau volum, „ca sa obtii rezultate comparabile cu ale Occidentului, e preferabil sa urmezi cat mai fidel modelul occidental” (Occidentul. O interpretare istorica, Humanitas, 2007). Astfel, daca Romania ar fi avut un sistem constitutional bine definit, parlamentar sau prezidential, energia risipita in dilemele si scandalurile ultimilor trei ani ar fi putut fi, poate, folosita pentru modernizarea tarii.