Armenii sarbatoresc Craciunul

In Cluj mai traiesc astazi doar 115 armeni. Unii catolici, altii ortodocsi, dar si unii si altii sarbatoresc Craciunul si dupa calendarul in stil vechi, ”provoslavnic”, cu un decalaj de 13 zile, adica in 7 ianuarie. Aceasta este traditia si nu vor sa o piarda. Chiar daca nu mai au timp de adunari la asociatie, de sezatori culturale, uneori nici de slujbele de la biserica, armenii au un nucleu de „practicanti” care tin vie traditia.

Azaduhi Varduca este sefa Uniunea Armenilor din Cluj, fosta profesoara de chimie si pictorita. Impreuna cu bunicii si copiii armeni, Varduca l-a asteptat pe Mos Craciun la Centrul Cultural German, ca un sediu al lor nu au. In jurul bradului, cu prajituri, vin si ceai, armenii au ascultat cintece din folclorul armean, au povestit cum le-a fost anul care tocmai a trecut si si-au facut planuri de viitor. Mos Craciun a impartit daruri pentru copii, fara sa uite ca in pachete sa puna si un Atlas geografic. In el, seara acasa, bunicii pot sa le arate nepotilor unde este Armenia mama pe harta.

Relatii internationale matrimoniale

Copiii lor nu mai stiu limba armeana, unii vorbesc maghiara, iar altii romana. La Gherla nu mai au preoti care sa tina slujba in limba lor iar folclorul a suferit atitea modificari incit cei care vor sa salveze ceva fac adevarate sapaturi istorice. Cristina Pop este armeanca dupa bunica, studenta la Relatii Internationale, a cules citeva balade din folclorul armenesc, un costum popular si a cintat la Centrul Cultural German de pe strada Memorandumului o versiune a unei balade, fara acompaniament instrumental. Pentru ca instrumentistul stia alta varianta. Cristina este maruntica si bruneta, o infatasare tipica pentru armence, are voce si ambitia de a tine la singele ei armenesc. Desi se asteapta la o mare „drama” in familie, Cristina s-a logodit cu un armean din Moscova si vrea sa plece la el, sa se casatoreasca acolo: „il iubesc, iar patria noastra, a armenilor este lumea larga. Traim in State, in Austria, in Rusia sau in Romania ca la noi acasa. Sintem peste tot. Cred ca asa ne-a invatat soarta, sa ne descurcam oriunde”.

Pianul lui Vosganian

Varduca asteapta un sediu pentru Uniune inca din 1995 cind a depus cererea la Primarie si spera ca anul acesta, fiind si an electoral, sa-l primeasca.Iar mama lui Liviu Radu, secretar de stat la MIRA, spera ca baiatul ei „sa se insoare si el, odata!” Armenii au migrat in mai multe valuri spre Europa, cel mai recent a fost dupa genocidul din 1915 in Imperiul Otoman. Atunci a murit si bunicul doamnei Varduca. In casa ei, pozele, obiectele de decor sau mobilier, toate au legatura cu trecutul. Locuieste intr-un apartament micut la capatul liniei treizeci si doi din Gheorghieni. In 50 de metri patrati, Varduca a inghesuit toata istoria familiei si a unui neam intreg. Scrie carti, realizeaza albume si picteaza dansuri armenesti. Intr-un colt are pianul. La el cinta Varujan Vosganian cind vine in oras.

Ziduri armenesti

Viata acestor minoritari ca si a altora din Cluj este supusa ritmului in care se traieste azi: si ei ca si altii, au din ce in ce mai putin timp pentru conservarea traditiilor si culturii. Mai organizeaza expozitii cu obiecte de patrimoniu armenesc, de pictura, carte sau fotografie la Cluj sau la Viena. Asemeni evreilor, cu care au impartit un destin istoric similar, armenii sint oameni pragmatici, foarte inteligenti si cu o putere de adaptare extraordinara, dar si foarte sensibili, adesea profesind in domenii artistice. Armenii sunt constructorii orasului Gherla, unde au realizat primul oras modern din Transilvania, acum trei sute de ani. Realizarile lor arhitecturale pot fi regasite in multe alte orase, prin care au trecut de-a lungul a trei sute de ani, din Moldova pina in inima Ardealului.