Radicalizarea presei

Competitia electorala din 2004 a radicalizat si ea presa, facand o distinctie clara, atat in Bucuresti cat si in provincie, intre presa „albastra” si cea „portocalie”. Desi ideal pentru orice publicatie este sa ramana incolora, nici una nu vrea sa fie insa insipida. Asa ca mesajul anti-coruptie si anti-mafie, anti-baroniada si in general anti-trecut, vrand-nevrand a colorat paginile ziarelor.

Oamenii „orange” au sperat ca au in presa un aliat perpetuu. Insa puterea s-a trezit la realitate atunci cand presa s-a trezit si ea, revenind la scopul ei predestinat, acela de a critica puterea. Ceea ce s-a putut observa in 2005 a fost o bulversare fara precedent a lumii presei din Romania. Dupa schimbare a urmat deruta si apoi reasezarea pieselor pe tabla de sah si in aceasta zona.

Ce era nou pentru toata lumea era faptul ca presei ii venea greu sa faca opozitie atata vreme cat asta ar fi insemnat sa faci jocul opozitiei, adica al PSD sau PRM. Cu alte cuvinte, daca treci la treaba si faci o critica, chiar pertinenta, actualei puteri, descoperi uimit ca opozitia a si profitat de mingea ridicata la fileu.

Desi se vede de la o posta ca presa care nu a fost in slujba PSD, nu se bucura sa-l aiba alaturi nici in opozitie. Se intampla si acest fenomen incredibil altadata, ca o sageata aruncata in putere sa fie insotita si de aplauzele opozitiei. Mai mult decat o deruta, usor de inteles, a presei de dupa 2004, sunt luptele intestine din breasla.

Si in Capitala si in provincie, sistemul pare virusat pe dinauntru. Presa, victima a unor virusi inteligent introdusi in retea, se confrunta cu o noua problema. Razboaiele din interior, dintre ziare sau ziaristi, dintre televiziuni si mari analisti, regizate sau nu, distrag in mod maiestrit atentia de la adevaratul subiect.

Ocupata cu propriul razboi, presa mai pierde cate ceva din razboiul politicienilor. Ba mai mult, „presarii” razboinici sunt cei mai duri luptatori, ei fac victime pe unde trec, in mod sigur. Ca la un spectacol cu gladiatori, politicienii voyeuristi se pot delecta si cu putin sange de tipar. Si nu le este indiferent cine pe cine invinge. Au pariat, cu siguranta.

Macinata de lupte interne, vulnerabila si dornica sa reziste, este foarte probabil ca presa sa-si caute sustinatori de ocazie.

Ce poate fi mai ispititor? Ce s-a intamplat la „Romania libera”, la „Adevarul”, la „Evenimentul zilei”, ce s-a intamplat cu Sorin Rosca Stanescu, ce se intampla in mica noastra urbe de provincie, unde ziaristii dau in clocot, televiziunile nu-i mai incap, iar televiziunea de stat aflata intr-un menaj pervers cu colori vechi si noi care incearca sa se inghita reciproc, pare sa faca – cu alte cuvinte – treaba murdara, singura. Care pe care, e un nou truc. Un alt razboi pe care trebuie sa-l duca presa de ani de zile este unul cu caracter geografic. Intre centru si provincie, s-a creat, in mod paradoxal, o falie uriasa. Desi nu pot una fara alta, cele doua zone de emisie se simt fie rivale, fie poveri reciproce, greu de dus in spate.

Intre „maretia faptelor” de la Centru si „nimicnicia” celor din provincie, presa se scufunda in dispret, hartuiala, neintelegere si intoleranta. Este aproape imposibil sa convingi Centrul ca exista un interes legitim si in provincie pentru ca presa sa aiba acelasi rang si importanta. De la marile proiecte regionale la o stire de pe strada mea, Bucurestiul digera cu greu oferta provinciala.

Chiar si pentru jurnalisti, distinctia intre Capitala si restul lumii este una esentiala. Descentralizarea, privita din aceasta perspectiva, este si pentru ei, din pacate, un moft. Redactiile centrale de la majoritatea institutiilor de presa cu reprezentanti in provincie inteleg foarte putin din ceea ce se numeste autonomie locala, profesionalism si discernamant editorial.

Intre ce trebuie sa stie toata tara si ce trebuie sa spuna provincia intervine filtrul unor dumnezei de Bucuresti. Poate ca, si din acest motiv, presa este mult mai radicala decat restul lumii atunci cand vine vorba de descentralizare.

Cautand noii adversari, noile valori, cautand noile surse de finantare, alte busole cu azimut european si noile arii de acoperire geografica, presa se ascute prin lupta de breasla.