Televendeta: Chestii normale

In weekend-ul acesta s-au intimplat niste chestii normale in Vama, atit de normale incit unora li s-ar putea parea suspecte. M-as opri la o trupa care reprezinta de mai bine de un an culmea normalului in muzica noastra: Luna Amara. E normal sa fii revoltat impotriva celor care ne conduc stupid. Si e normal sa nu-ti fie frica sa spui tot ce te deranjeaza politic si social.

Numai ca aceasta normalitate este tinuta cu obstinatie departe de televizor, de radiouri. Lumea larga stie prea putin despre cum e sa spui tot ce te doare. E o usurare sa-ti exprimi revolta, dar in Romania, din pacate, inca e un eroism: Luna Amara a fost de citeva ori subiect in “Evenimentul zilei” pentru ca tot felul de miini ale puterii le intrerupeau curentul… Asta nu e normal.

In acelasi timp, am fost la un concert live Luna Amara (tot in Vama) si, mai mult decit trupa, m-a impresionat forta publicului. Tinarul independent (care face timpenii sau lucruri extraordinare doar de capul lui, fara sa dea socoteala) nu mai e o minoritate – din pacate, el nu exista la televizor.

Televiziunile prefera in continuare tot felul de personaje latino, manelisti sau rockeri de catifea cu mari probleme la capitolul personalitate, dar cu mari atuuri la capitolele scalimbaiala si circ. Rebelii adevarati nu au loc. Liderii de opinie reali, oamenii incomozi (desi ei sint tot mai multi – poate sint indecent de optimist) nu se potrivesc cu micul ecran romanesc.

Cind am vazut vineri (la TVR!!!) Luna Amara luind peste picior puterea (si chiar nu mai vorbim aici despre culoare politica – prin “putere” desemnez niste indivizi care au facut tot felul de nerozii nesanctionate, atita tot) mi-am dat seama ca traiesc un moment de gratie, de normalitate.

As da zile de la mine (vorba lui Adrian – nu premierul) sa stiu ce telefoane si ce discutii a avut Nicolau pe aceasta tema. Dar nu asta e important – important e ca s-a vazut ca se poate difuza si normalitate. Ca nu doar tinerii nesarati au microfon, ci si adevaratii reprezentanti ai generatiei noastre, ai celor care nu prea stiu de ce trebuie sa-ti tii gura cind ai ceva urgent de spus…