Liviu Harbuz, intre ciocanul danez si nicovala justitiei

Publicam in numarul trecut al SFin un material intitulat „Mircea Geoana, agent de presiune”, despre modul in care fostul ministru de externe a gasit de cuviinta sa se implice intr-un scandal mare cat casa.

Tema – o licitatie dubioasa organizata de Agentia Nationala Sanitar-Veterinara (ANSVSA) pentru achizitia de produse si servicii integrate pentru identificarea si inregistrarea ovinelor, caprinelor si suinelor.

In urma unui energic protest facut pe cale diplomatica de catre consortiul format de firma daneza Daploma International si firma romaneasca de IT Romsys, Geoana a redactat si semnat o nota interna adresata primului-ministru.

Prin aceasta el propunea nici mai mult, nici mai putin decat ca, in cazul unei sentinte favorabile danezilor – care contestasera in justitie rezultatul licitatiei -, ANSVSA sa nu faca recurs.

Intre timp, in Romania a avut loc o noua alternanta la putere, iar scandalul ia o noua turnura, de aceasta data favorabila danezilor, si fara amestecul lui Mircea Geoana.

Diplomat sau primar?

In cazul in care Mircea Geoana ar fi fost convins ca dreptatea se afla de partea danezilor, demersul sau denota lipsa de incredere in justitia romana. Daca nu era convins, fostul ministru de externe poate fi acuzat cu usurinta de lobby in favoarea unor companii straine, in detrimentul unora autohtone. Sau poate ca „diplo-matul” a semnat „ca primarul”, ceea ce nu constituie o scuza.

Interesant este ca demersul sau era din start sortit esecului, intrucat o avizare pozitiva din partea lui Adrian Nastase ar fi echivalat cu recunoasterea de catre acesta ca Liviu Harbuz, protejatul sau personal si „contribuabil” serios, a comis o ilegalitate. Din fericire pentru unii, Nastase n-a semnat. Si, oricum, Harbuz a declarat ca n-ar fi respectat un asemenea ordin.

Independent de actiunile discutabile ale lui Mircea Geoana, licitatia amintita reprezinta in continuare un punct fierbinte pe agenda bilaterala romano-daneza.

Atat de fierbinte, incat actualul ministru de externe a considerat oportun sa inainteze catre premierul Tariceanu o nota cu acelasi continut ca si cea intocmita de predecesorul sau, cu singura diferenta ca propunerea pe care o face in final difera radical de cea a lui Geoana.

Propunerea lui Mircea Geoana:

„Autoritatea competenta sa nu atace hotararea Tribunalului Bucuresti, in situatia in care, prin aceasta, s-a dat castig de cauza consortiului romano-danez”.

Propunerea lui Mihai Razvan Ungureanu:

„Independent de cursul actiunilor consortiului Daploma International – Romsys in justitie, al caror deznodamant nu poate face obiectul acestei note, altul decat al luarii la cunostinta, sa fie sesizata Autoritatea Nationala de Control pentru reanalizarea, in cadrul componentelor sale administrative, a modului de atribuire a contractului, prin prisma cadrului legal pertinent, tinandu-se cont de

acuzatiile de incorectitudine transmise prin intermediul Ambasadei Danemarcei la Bucuresti”

.

Nota: In afara acestor propuneri, cele doua documente semnate de Geoana si Ungureanu sunt identice

Harbuz in serviciu si delapidare la ANSVSA

In urma scandalului iscat, Liviu Harbuz are serioase motive de neliniste. In afara faptului ca se afla sub urmarire penala pentru abuz in serviciu si deturnare de fonduri, apararea sa se naruieste ca un castel din carti de joc.

Prezent in studioul emisiunii „Arena media” de martea trecuta, realizata de jurnalistul Dan Turturica la Realitatea TV, pe tema articolului publicat in SFin, fostul presedinte al ANSVSA i-a acuzat pe oficialii Ambasadei Danemarcei ca fac presiuni inacceptabile, bazandu-se pe sentinta favorabila pronuntata de Tribunalul Bucuresti in data de 26 noiembrie 2004, prin care era respinsa ca nefondata

actiunea intentata de consortiul romano-danez.

Mai mult, in baza aceleiasi sentinte, Harbuz a interpretat in mod personal legea si a dispus plata catre consortiul declarat castigator al licitatiei a unei importante sume de bani, aproape 200 de miliarde de lei, desi exista o alta sentinta pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti prin care contractul era suspendat pana la judecarea pe fond a cauzei.

Graba cu care s-a facut aceasta plata (29 noiembrie) poate fi asociata si cu nevoia acuta de fonduri pentru campania prezidentiala a lui Adrian Nastase, dar acest aspect va constitui subiectul unui material viitor.

Numai ca surprizele se tin lant pentru Liviu Harbuz. Dupa ce succesorul sau la conducerea ANSVSA a suspendat din nou executarea contractului, pana la pronuntarea unei sentinte irevocabile, iata ca recursul intentat de consortiul romano-danez la Curtea de Apel impotriva sentintei pronuntate de Tribunalul Bucuresti a fost admis!

Printr-un certificat semnat de grefierul-sef Elena Onica se confirma faptul ca, „prin decizia civila nr. 824/21.04.2005, Curtea de Apel Bucuresti admite re-cursul formulat de recurentele reclamante Daploma International si Romsys impotriva sentintei civile nr. 5282/ 26.11.2004 (…) in contradictoriu cu intimata parata ANSVSA.

Caseaza sentinta cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta. Irevocabila”.

Prin urmare, masinaria de fum manevrata de Harbuz nu mai are nici o baza, fapt demonstrat si de comunicatul de presa primit de la insarcinatul cu afaceri al Ambasadei Danemarcei la Bucuresti, Stefan Ilcus, pe care il publicam in continuare.

Fata de cele enuntate de Domnul Liviu Harbuz la emisiunea „Arena Media”, de la postul Realitatea TV, in data de 17 mai, Ambasada Regala a Danemarcei la Bucuresti precizeaza urmatoarele:

1. Atributiunile Guvernului Danemarcei nu sunt definite de fosti demnitari romani aflati sub urmarire penala.

2. Guvernul Danemarcei, In mod evident, nu si-ar permite sa intervina In astfel de cazuri daca actiunea sa n-ar fi In stricta concordanta cu interesul public al statului-gazda, In speta respectarea principiilor europene privind achizitiile publice si a unui management prudent al cheltuielilor publice.

3. Dupa cum a mentionat si Domnul Harbuz, partea daneza a intervenit In acest caz Inca din luna mai a anului 2004, interventie impusa de un proces de licitatie plin de ambiguitati si riscuri financiare care erau pe punctul de a-l determina pe singurul concurent serios, anume consortiul danezo-roman, sa se retraga din cursa.

De mentionat ca fara aceasta interventie ar fi ramas doar doi concurenti In cursa, Intre ale caror oferte exista pasaje Intregi identice, creandu-se impresia ca era pregatita si o oferta-fantoma pentru cazul In care consortiul danezo-roman ar fi Inteles semnalele primite si s-ar fi retras din cursa In mod voluntar (o licitatie presupunand existenta a cel putin doi ofertanti).

De asemenea, este demn de mentionat ca procesul pe rolul instantei a adus la lumina zilei neindeplinirea de catre celelalte doua consortii a numeroase conditii minime de calificare prevazute de documentatia pentru elaborarea ofertelor fara ca Comisia de Evaluare sau Autoritatea Contractanta sa ia nici o masura.

Ca exemplu se poate mentiona obligativitatea prezentarii cel putin a unei recomandari din partea altor beneficiari/clienti.

In cazul firmei IQM, nu este vorba de un alt client, singura recomandare – fie ea extrem de calduroasa – fiind semnata de Domnul Liviu Harbuz, insusi presedintele Autoritatii Contractante.

4. Intrucat consortiul danezo-roman nu s-a retras in mod voluntar, comisia de evaluare constituita de Autoritatea Veterinara condusa de Domnul Liviu Harbuz a gasit repede alte tertipuri si artificii pentru descalificarea consortiului danezo-roman.

Legea romana, care era parte integranta a bazei legale a licitatiei, prevede obligativitatea a doua identificari a animalelor: una Inainte si alta dupa aderarea Romaniei la UE.

De aceea, a doua identificare, post-aderare, era In mod firesc inclusa In oferta danezo-romana pentru acest contract pentru o perioada de zece ani, timp In care urma sa se produca In mod sigur si aderarea Romaniei la UE. Cu toate acestea, pretextul concret al descalificarii a fost neacceptarea faptului ca oferta danezo-romana includea si cea de-a doua identificare, dupa aderare.

5.

Abuziva In sine, aceasta descalificare dezvaluie adevaratele intentii ale autoritatii conduse de Domnul Harbuz prin faptul ca aceasta a Incheiat un contract care prevede semnarea unor acte aditionale pentru cea de-a doua identificare, acte aditionale negociate exclusiv cu consortiul declarat castigator, evitandu-se astfel principiul concurential care sta la baza legislatiei privind licitatiile

publice.

6. De mentionat ca Autoritatea Contractanta s-a grabit sa Incheie acest contract si, In mod atipic, sa cheltuiasca intensiv fonduri chiar de la Inceputul proiectului, In pofida recomandarii Ministerului Finantelor (reprezentantul interesului public), care a recomandat reanalizarea ofertei danezo-romane.

In mod ciudat, consortiul declarat castigator a Inteles deja In oferta sa tehnica „ca In primul an de implementare se utilizeaza intensive fonduri bugetare ce acopera In Intregime cheltuielile legate de acest proiect”.

7. Impresia ca fondurile trebuiau cheltuite repede este confirmata si de HG 2314, adoptata doua zile dupa al doilea scrutin prezidential, prin care se aloca Inca 180 miliarde ROL pentru implementarea acestui proiect, suma cheltuita imediat In cea mai mare graba.

De mentionat ca acest caz se judeca Inca pe fond si ca Autoritatea Veterinara se aflase deja la acel moment sub obligatia de a se abtine de la orice masura de implementare, conform deciziei Curtii de Apel Bucuresti.

Domnul Harbuz pretinde ca decizia Curtii de Apel de a se abtine de la orice masura de implementare pana la judecarea pe fond a litigiului Intre consortiul danezo-roman si Autoritatea Veterinara era valabila numai pana la judecarea cauzei de catre prima instanta (Tribunalul Bucuresti).

Daca ar fi asa, cum ne explicam declaratia noului presedinte al Autoritatii Veterinare: „Vom suspenda implementarea programului pana cand se va pronunta instanta” („Evenimentul zilei”, 10 februarie 2005)? In aceasta lumina Intelegem mai bine graba cu care fondurile se cheltuiau la finele anului 2004, intentia vadita fiind de a crea fapte consumate Inainte de schimbarea guvernarii.

8. Exista suficiente elemente semnalate, atat de Ambasada Danemarcei, cat si de presa, care indica faptul ca statul roman ar avea mult de economisit anuland acest contract.

Date fiind interesele financiare ale statului roman, precum si faptul ca si ancheta penala, precum si litigiul civil vor dura, probabil, Inca o perioada considerabila, Intrebarea se pune daca anularea contractului si reluarea licitatiei n-ar fi cel mai oportun procedeu, In conditiile In care respectarea obligatiilor europene ale Romaniei In domeniul sigurantei alimentare nu mai pot suferi

amanare.

9. Suntem Incurajati de afirmatia premierului Romaniei, Domnul Calin Popescu-Tariceanu, facuta In contextul marilor lucrari de infrastructura, ca Guvernul va decide, mai mult ca sigur, anularea contractelor Incheiate de fostul cabinet fara respectarea normelor In vigoare. Consideram ca acest contract constituie un candidat evident la un asemenea procedeu.

10. Pentru Ambasada Danemarcei, acest caz ramane emblematic pentru felul In care Bucurestiul Intelege sa-si Indeplineasca obligatiile europene In domeniul licitatiilor publice si al combaterii coruptiei la nivel Inalt.