Televiziune romaneasca, patroni exotici

Zilele trecute jurnalistii de pe forumul FreeEx au pus in discutie, din nou, calitatea si onestitatea produsului media in Romania. Cand cumparam o conserva, stim de pe eticheta cine o produce, ce contine, care sunt ingredientele toxice.

De ce nu stim, intreba un freeex-ist, cine sunt adevaratii patroni ai unor ziare, radiouri sau televiziuni influente, pentru a judeca mai usor mesajele si linia editoriala? De ce publicul nu are dreptul, ca orice consumator, sa reclame diferenta dintre continut si ambalaj si sa solicite asanarea pietei? Acest drept vrea sa-l apere un ONG infiintat recent, Asociatia Consumatorilor de Media.

In Romania peste 200 de televiziuni au primit licenta de la Consiliul National al Audiovizualului (CNA), din care 90% sunt locale. Cu numai un an in urma, CNA a izbutit sa determine posesorii de licenta sa ofere mai multe date despre actionariat iar informatiile au fost puse pe site. Oricine le poate citi.

Dar ce intelege? Antena 1, atribuita lui Dan Voiculescu, are un actionariat stufos din care nu lipsesc nume exotice: Crescent Comercial & Maritime sau Abacus LTD din Cipru abureste transparenta patronajului.

La PRO TV, actionarul principal, CME Romania BV (Olanda) e inregistrat in Bermuda, iar o alta firma cu participatie mai mica, Rootland Trading Ltd., reprezentata de Lakis Teodorou, e inregistrata in Cipru. Noroc cu Adrian Sarbu care autohtonizeza patronatul. Cvasidisparuta Tele7ABC are in spate, printre altele, Roumanieninvest-Societate anonima.

AlphaTV este patronata de o firma cipriota apartinand 99% unui Spyridon Hadjinicolau, asa cum Realitatea TV are ca actionar principal un Dario Colombo de la Bluelink Comunicazioni, societate inregistrata in Elvetia. Cu cat televiziunea are acoperire mai mare si o potentiala influenta nationala, cu atat puzzle-ul patronal devine mai greu descifrabil.

Televiziunile locale par sa-si etaleze cu transparenta sporita patronii, mai greu de escamotat. Ipoteza diminuarii impozitelor sau a dejucarii Legii antitrust prin aceste pitoresti inregistrari arata ceva: mass-media n-a devenit inca in Romania afacere puternica, ci este mai mult un vehicul de influenta pentru alte afaceri si pentru politica.

Un raport al SEENPM pe 2004 asupra structurilor de proprietate in mass-media din Romania aseza cele peste 1.500 de publicatii (dintre care 200 de ziare) si 200 de televiziuni sub un semnal de alerta: „Ziaristii au pierdut controlul asupra profesiei, care a ajuns sa fie dominata de proprietarii mass-media!”.

Anterioara crizei de la „Evenimentul zilei”, de la „Romania libera” sau de la „Adevarul”, opinia citata in raport prefigura conflictul mocnit intre libertatea precara a jurnalistilor si decizia neclintita a patronilor de a „comanda muzica”, de vreme ce ei platesc. Argumentele patronatului stau si ele in picioare: un mediu economic ostil face imposibila afacerea daca respecti toate regulile.

Plus alte dileme care confirma cercul vicios al democratiilor neconsolidate. „Presa nu este suficient de independenta economic si de aceea este predispusa la influente politice”, avertiza Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti.