Cat e coruptie si cat politichie in piata libera de energie

HotNews.ro:Pe o piata liberalizata, cat de corupt ramane sistemul de furnizare si distributie al energiei electrice? Sunt informatiile servite de politicieni doar varful iceberg-ului ?

[c:1:s]Catalin Dimofte: De cele mai multe ori, se cauta vinovatii acolo unde nu e cazul – sau, poate mai bine spus, nu peste tot unde ar fi cazul.

Sa luam cazul antipatizatului Grivco si al Metrorex etc. Problemele par sa fi fost doua, ambele legate de faptul ca Metrorex ar fi cumparat de la Grivco energie mai scumpa decat ar fi putut cumpara de la Electrica.

N-am avut acces la contracte, incat sa pot infirma/confirma aceasta ipoteza, insa in orice caz in aceasta tranzactie, in orice tranzactie nu exista cumva doua parti? Metrorex nu are nici o parte de vina, daca aceasta intr-adevar exista?

Daca-mi pot permite o paralela, poate nu cea mai fericita – sa ne gandim putin la transportul titeiului. Acesta se poate face, bunaoara, pe calea ferata, cu costurile corespunzatoare. In anumite situatii, cum ar fi acelea ale unor consumatori foarte mari, rafinariile, s-a ajuns la concluzia ca transportul prin conducte e mai ieftin. Da, dar apare fenomenul furtului din conducte.

Care ar fi solutia rationala – sa ne folosim exclusiv de transportul pe cale ferata, pentru ca din conducte se fura masiv sau sa rezolvam problema furtului?

Asa si aici. Nu liberalizarea pietei in sine este de vina. Dimpotriva, in acest mod functionarea sistemului se optimizeaza – nu este perfecta, desigur, dar oricum mai buna decat intr-o piata total reglementata.

Ca o paranteza, functionarea unui sistem energetic de dimensiuni nationale este extrem de complicata, nu inseamna doar sa iei energie ieftina de aici, s-o dai dincolo mai scump, cu un calculator si un telefon cum spunea cineva, si cu asta, basta. Bunaoara, majoritatea centralelor furnizeaza energie in banda, in mod practic continuu; o centrala nu se opreste ca un bec.

Consumul, pe de alta parte, se face cu salturi importante si nu intotdeauna previzibile 100%. Pot aparea atunci pierderi masive, cand se produce mai mult decat se consuma, respectiv insuficienta energie cand apar varfuri de consum. Cine si le asuma pe acestea?

Furnizorii nu sunt activi doar pe piata contractelor bilaterale de care vorbeam, ci si pe asa-numitele piete de echilibrare si “de ziua urmatoare”, care impreuna pot insemna zeci de procente din productie/consum. Ei joaca, daca vreti, un rol de tampon, de fluidizare a pietei.

Aceasta ca sa nu mai mentionam rolul lor in optimizarea fluxurilor financiare care le acompaniaza pe cele de energie.

Mai mult, nu pare ciudat faptul ca mari consumatori privati sunt multumiti de serviciile unor companii controversate din domeniul furnizarii, inclusiv Energy Holding sau Grivco? Unii dintre acesti mari consumatori eligibili, in treacat fie spus, realizeaza economii de consumuri de 20% sau chiar mai mult.

Nu pare ciudat ca, pentru faptul ca problemele apar intotdeauna in legatura cu societatile de stat, de vina sunt – la fel, intodeauna – exclusiv privatii si piata libera? Privind lucrurile dintr-o perspectiva mai lunga de timp, functiona sistemul mai bine in urma cu cativa ani?

Intr-o oarecare masura, probabil inconstient, pare sa functioneze un sablon mental conform caruia n-are rost sa ne legam de societatile de stat pentru ca, nu-i asa, n-avem ce pretentii sa avem de la ele, e „normal” sa fie corupte. Si-atunci, tragem din toate pozitiile in privati.

Ca sa revin la intrebare, coruptia sistemului – nu doar a celui energetic – este direct proportionala cu implicarea statului ca jucator.

In fine, poate ca ar merita investigat putin si cine anume e nemultumit de modul de functionare a pietei libere. Nu consumatorii, se pare. Nici chiar centrale ca hulitele Turceni sau Rovinari, care au facut profituri semnificative in prima jumatate a acestui an. Furnizorii, nici atat. Si-atunci, unde este si a cui e pierderea?

HotNews.ro: Este destul de evident ca framantarile politice au scos doar cateva dintre aranjamante la suprafata. Intrebarea este: se intrevede o schimbare de fond sau doar sunt inlocuiti unii cu altii? Si daca-s altii – cine?

Catalin Dimofte:Schimbari de fond nu sunt necesare, sau mai exact nu in acest segment sunt necesare. In segmentul de furnizare schimbarile nu pot fi decat superficiale; sistemul exista, nu functioneaza rau si ar functiona foarte bine, daca ar exista un context mai adecvat.

“Pacatul originar” in toata aceasta chestiune nu e legat atat de liberalizarea pietei in sine, un proces care a dat rezultate bune si foarte bune peste tot unde a fost implementat, cat de faptul ca la noi – nici o noutate aici – situatia se prezinta ca o struto-camila, sistemul energetic nu e nici total privat, nici total de stat.

Ca de obicei, stam in mijlocul drumului si nu ne hotaram in ce parte s-o apucam.

Proprietatea privata – sau privatizata – incepe sa domine atat segmentul de furnizare, cat si pe cel de distributie, acesta din urma in special daca guvernul nu asculta cantecele de sirena ale celor care-ar dori, prietenii stiu de ce, ca ultimele regionale Electrica sa ramana in managementul statului. In schimb, segmentul de generare a ramas practic in totalitate de stat.

Acest lucru este o invitatie deschisa la incercari din partea unor furnizori, dar si consumatori, de a nu concura pe piata doar pe baza unor criterii normale, de eficienta, costuri si/sau servicii pentru client, ci si pe aceea a relatiilor privilegiate stabilite cu producatorii in ceea ce priveste accesul la contracte bilaterale.

Suna probabil ca o joaca cu vorbele, insa realitatea e ca nu contractele bilaterale sunt problema, ci accesul la acestea. Tu il obtii, iar eu nu.

Este de altfel foarte vizibila lipsa totala de entuziasm a guvernului – si nu e vorba doar de acest guvern – atat in ceea ce priveste privatizarea segmentului de generare, cat si in permiterea accesului unor noi producatori privati de talie semnificativa.

HotNews.ro:Cat de mana in mana cu politicul actioneaza in continuare aceste grupuri?

Catalin Dimofte:E un paienjenis in care orientarea devine tot mai grea. Cat despre conflict de interese, la noi nu s-a prea auzit de-asa ceva.

Este evident ca, indiferent cum le numim, „baietii destepti” sau altcumva, aceste grupuri de interese nu pot actiona la scara mare DECAT mana in mana cu politicul. Exista, desigur, si exceptii, insa in general lucrurile asa stau – cand spui management de stat, spui influente politice; iar cand spui influente politice, spui coruptie.

Pe de alta parte, trebuie totusi remarcat ca lista contine si multe nume de companii dincolo de orice astfel de suspiciune. Poate ca merita retinut si acest lucru, nu de alta, dar riscam sa aruncam din nou si copilul o data cu apa murdara.

HotNews.ro: In clasamentul traderilor de energie 100% privati de energie primul loc revine Energy Holding, o firma care a obtinut contracte cu statul (societati de stat) sub aproape toate guvernele.

Catalin Dimofte: Strict pe baza volumului afacerii si al succesului la marii consumatori eligibili privati, Energy Holding pare una dintre cele mai puternice firme din domeniul furnizarii de energie electrica. Posibil nu in ultimul rand si pentru ca a fost, intre cele private, printre primele intrate pe aceasta piata, daca nu chiar prima.

La modul general, exista criterii obiective de succes in aceasta afacere. Asa este, de exemplu, profesionalismul echipei, pentru ca, asa cum spuneam, din punct de vedere tehnic problema este extrem de complexa.

La fel, capitalizarea companiei respective, pentru ca – un alt subiect bun de studiat pentru cine vrea sa inteleaga cu adevarat ce se petrece pe aceasta piata – merita comparate conditiile de plata oferite atat producatorilor, cat si consumatorilor de furnizorii privati, in comparatie cu cei de stat.

Exista si factori subiectivi, cum ar fi acela al accesului, de care vorbeam mai sus. Din nou, solutia logica este eliminarea acestor factori subiectivi, de natura politica, nu distrugerea pietei.

Nu sunt calificat si nici nu vreau sa ma transform in avocatul Energy Holding, insa nici in procuror. Lucrurile trebuie privite in context.

In primul rand, o afirmatie banala – in masura in care este acceptabil sa existe si traderi privati, evident ca unul din ei trebuie sa fie cel mai mare. Intr-al doilea rand, cand intreg segmentul de generare este de stat, ca trader n-ai de ales decat sa faci afaceri cu statul. Sa fie clar – TOTI traderii fac in ultima instanta afaceri cu statul.

In fine, o fi Energy Holding cel mai mare trader 100% privat, dar nu cred sa aiba o cota de piata covarsitoare pe ansamblul intregii piete. E un jucator puternic, insa nu dominant si probabil nici macar cel mai puternic.

HotNews.ro:Energy Holding l-a avut consultant pe Nicolae Buzaianu, despre a carui putere de influenta s-a scris in cateva randuri. Si Sorin Ovidiu Vantu a fost mentionat in acest complicat si transnational carusel de interese.

Una dintre primele firme aduse de Buzaianu ca furnizor al Hidroelectrica, Va Tech, a obtinut primele contracte pe vremea cand Tariceanu era ministru al industriilor, apoi acestea au fost continuate de succesorul lui la Industrii, Berceanu, pentru ca grosul sa-l primeasca Energy Holding de la Dan Ioan Popescu.

Interesant, aproape nimeni nu sufla prea multe vorbe despre Energy Holding, fiecare s-a referit la alte companii. Cand politicienii au inceput sa se atace, s-a vorbit de firma fostului director din Electrica, s-a vorbit de Grivco, de Green Energy (a fiului liberalului de la Piatra-Neamt) de firma lui Boghiu, dar nu de Energy Holding. Cat de bine ii merge in continuare?

Catalin Dimofte:Nu numai ca Energy Holding ramane o firma puternica, dar pare sa devina tot mai puternica. O scurta privire pe cifrele lor – avand in minte si schimbarea politica de la sfarsitul lui 2004 – indica exact acest lucru. Energy Holding a facut o cifra de afaceri in jur de 80 de milioane de euro in 2003 si mai mult de dublul sumei in 2004.

Dar nici mai tarziu nu se poate spune ca le-a mers tocmai rau, cu 236 milioane de euro anul trecut si o prognoza de 320 milioane pentru acest an. Prin urmare, chiar daca Energy Holding va fi pierdut ceva cota de piata in anii actualei guvernari, ramane totusi de departe cel mai mare trader independent de energie electrica – cu precizarile de la intrebarea anterioara.

Lucrurile pot fi privite si intr-o maniera mai subiectiva. Energy Holding a repurtat cateva succese de proportii in materie de noi clienti mari – recentul contract cu Petrom este exemplul cel mai bun – exact in perioada actualei guvernari.

Asemenea clienti nu si-ar fi asumat riscul de a-si cumpara electricitatea printr-un trader care poate fi supus in orice moment actiunilor autoritatilor, actiuni care, din pacate, continua sa ramana in mare masura imprevizibile.

La fel, numai contractul cu Petrom inseamna o cantitate foarte semnificativa de energie electrica. Privind lucrurile dinspre celalalt capat al lantului, aceasta inseamna ca Energy Holding are certitudinea ca va putea achizitiona respectiva cantitate in urmatorii doi ani. N-as paria impotriva lor.

HotNews.ro:In septembrie anul trecut, Corpul de Cotrol al lui Codrut Seres, pe atunci Ministru al Economiei si Comertului, facea trimitere la grupuri din sfera criminalitatii economico-financiare: „Apreciem ca e posibil ca in prezent sa se formeze un nucleu care coordoneaza actiuni ce pot intra in sfera criminalitatii economico-financiare.”

Din perspectiva analistului, exista motive pentru a se crede ca interesele ajung sa fie cateodata atat de mari, incat grupurile de crima organizata sa fie tentate sa isi bage coada? Sau, inevitabil, ca si in alte domenii extrem de banoase, s-a ajuns deja aici?

Catalin Dimofte:Mie personal concluzia cu pricina imi pare la fel de clara citita de la cap la coada, ca si de la coada la cap. “E posibil sa se formeze” – adica e posibil si sa nu se formeze… “Actiuni ce pot intra” – dar pot si sa nu intre… “Sfera criminalitatii…”

Acesta e un raport al unor profesionisti dintr-un Corp de Control, sau o tentativa de oracol???

Ce inseamna “criminalitate economico-financiara” si ce inseamna “crima organizata?” In sens larg, orice incalcare a legii este o crima. Si cati hoti care lucreaza impreuna trebuie sa fie intr-un grup ca acela sa se califice pentru “crima organizata”? E de sperat ca restul raportului sa fie mai putin sibilinic.

Nu incerc sa fiu ironic, dar efectiv nu inteleg. Ca sa fii jucator pe aceasta piata trebuie multi bani si multe resurse umane foarte calificate. Ma indoiesc ca multe grupuri de crima organizata dispun de prima, si mai ales de-a doua resursa.

Insa intrebarea este foarte buna pentru ca permite un ultim apel la realism.

Cat de banoasa este, de fapt, aceasta afacere? Contrar „intelepciunii comune”, nu foarte banoasa, s-ar zice.

Cel mai mare furnizor 100% privat de energie electrica, Energy Holding, obtinea in 2004 o rata a profitului net de sub 2%. In parte multumita si introducerii cotei unice, in 2005 a reusit performanta unei rate a profitului net de 4%. Mica sau foarte mica in comparatie cu ratele nete din alte afaceri, altminteri extrem de onorabile.

O afacere buna, fara indoiala, altfel nu s-ar apuca nimeni de ea. Dar nu socant si nici suspect de buna.

Nici chiar in cifre absolute profitul acestei companii nu este daramator – 10 milioane de euro in 2005.

Unde sunt acele profituri de un milion de euro pe zi? Daca ele exista si sunt ascunse, sau chiar „spalate” – atunci aceasta n-ar indica din nou ca avem o problema si cu statul, care nu-i capabil sa limiteze astfel de fenomene? Si n-ar fi logic sa facem intai curatenie in propria ograda?