Cum isi face un grup de parlamentari Imbunatatiri Financiare de 100.000.000 de euro

Va mai amintiti sirul de Armaghedoane puse de niste anonimi pe Internet? Ei bine, s-a inventat in sfirsit ceva si mai tare: scrisoarea deschisa adresata direct prim-ministrului, pusa chiar pe site-ul PNL-ului, si in care sint mentionate cazuri de coruptie la nivel de Parlament si Guvern.

Si daca Armaghedoanele au inflamat la vremea lor autoritatile si le-au facut sa tuseasca in ceafa unor politicieni surprinsi la furat si la corupt, de data asta, noul instrument de dare in git nu se mai lasa decit, cel mult, cu o durere in cot.

E vorba de cotul prim-ministrului, caruia i-a fost adresata scrisoarea, dar poate fi la fel de bine si cotul ministrului Justitiei sau cotul unui procuror DNA, care ar fi putut urni o ancheta.

Si se vede limpede ca era cazul sa se faca o ancheta, daca citim scrisoarea deschisa pe care Luigi Berghes, membru PNL, fost director la Societatea Nationala de Imbunatatiri Funciare, i-a trimis-o premierului la cabinetul sau, pe 23 iunie 2007, dar a postat-o si pe site-ul PNL, unde a stat timp de o luna (desi, ca sa fie sigur ca o citeste cine trebuie, mai bine o plasa pe un site despre motociclete).

Iata ce zice Berghes in scrisoare: „Spre surpriza mea, dincolo de faptul ca dl Motreanu (n.r – fost ministru al Agriculturii) a refuzat sa se implice in conducerea ministerului si a fost probabil speriat de anvergura acestuia, am ajuns in situatia de a nu mai intelege aproape nimic atunci cind acelasi domn deputat Semcu, pe holul Parlamentului si in prezenta unui secretar de stat UDMR (al

carui nume daca veti dori vi-l pot comunica) mi-a solicitat pe romåneste «spaga» pentru ca se votase un proiect legislativ ce privea SNIF, sub pretextul ca «Motreanu m-a delegat sa colectez pentru minister», caz in care eu trebuia sa-mi fac «datoria».

In mod evident am refuzat sa dau curs acestui indemn, iar de aici mi-am atras o mare antipatie din partea dlui deputat Semcu“.

Pentru ce voia deputatul Semcu spaga?

Scuze, urmeaza citeva lamuriri tehnice, un pic cam plictisitoare, dar va promit ca dupa ele apar detalii savuroase. Asa cum v-am spus si cu alta ocazie, SNIF este o societate de stat, de importanta nationala, in fisa postului ei fiind trecute atit prevenirea si inlaturarea efectelor inundatiilor, cit si buna functionare a sistemului de irigatii.

Adica se ocupa de viitura si de seceta, cei doi musafiri care au calcat din plin pragul tarii in ultimii ani si pe care, in buna traditie romåneasca, nu i-am putut primi decit cu piine si sare si multa bautura la birtul din localitatile afectate.

In ciuda importantei, SNIF nu a fost angajata sa faca lucrarile ce se impuneau, acestea fiind dirijate de persoane din PD, angajate la Ministerul Agriculturii, catre firme private. Sper ca ati intuit ca e vorba de fonduri uriase care, in loc sa ia drumul societatii de stat, s-au scurs in buzunar la privat.

Nemaiincasind banii care altfel ii erau destinati, SNIF a acumulat datorii si s-a trezit ca ii sint blocate conturile de catre ANAF.

Deci compania care trebuia sa se ocupe de sistemul de irigatii a fost pusa pe butuci in plin an secetos! Conducerea SNIF a facut memorii peste memorii, in care ii arata cu destu’ pe faptasii falimentului societatii si a reusit sa obtina la inceputul lui 2007 votarea in Parlament a unei legi care sa acorde SNIF o perioada de gratie de trei ani, in care sa-si revina din impasul financiar.

Legea a fost votata de toate partidele, cu 208 voturi pentru, din 219 posibile. Dupa votare, deputatul Adrian Semcu, care e presedinte PNL pe judetul Prahova si vicepresedinte al Comisiei de Agricultura din Camera Deputatilor, deci om cu greutate, i-a cerut directorului SNIF spaga de care pomeneam, spunindu-i ca a facut lobby sa treaca aceasta lege.

Ca sa intelegeti nivelul spagii, Semcu i-a aratat lui Berghes un diplomat baban. Puteau intra lejer citeva sute de mii de euro. Lasind deoparte faptul ca i se ceruse spaga, Berghes a fost uimit mai ales de motivul pentru care i se cerea.

Cum adica sa dea spaga pentru ca s-a votat o lege in interesul unei societati de stat, de importanta nationala?

Discutie pe holul Parlamentului, o redam cu aproximatie, din relatarea directorului Berghes. „Ba, Semcule, te-ai dilit la bila, e societatea mea, ma?“, i-a replicat Berghes.

„Ai votat legea pentru mine sau ai votat pentru o societate de stat, ca sa nu dea faliment, sa se redreseze? Pentru ce p…la mea sa-ti dau spaga, e afacerea mea? E afacerea statului, ma!“ Semcu s-a enervat rau. El sugera ca prin legea proaspat votata societatea raminea in continuare la stat si functionala.

Altfel, daca nu se vota legea, societatea trebuia scoasa la mezat, pentru recuperarea datoriilor. Adica era vinduta pe bucati si nu mai avea nici Berghes ce sa conduca. Pe cind asa, avea pe mina o megasocietate de stat. Dadea o spaga acum, dar isi recupera Berghes banii, din bugetul SNIF, avea de furat si el de acolo.

Asa cum zice si-n scrisoarea adresata premierului, Berghes a refuzat sa dea spaga, pentru ca nici nu intentiona sa fure apoi de la societatea pe care o conducea. Urmarea?

Legea nu a fost promulgata de Basescu si s-a intors in Parlament. De data aceasta, surpriza! N-a mai fost votata si a picat. La PNL, n-a mai facut nimeni lobby pentru lege, probabil fiindca nu s-a colectat spaga pentru partid de la SNIF. Iar la PD, s-a gasit momentul sa fie sanctionata societatea care i-a acuzat pe niste membri pedisti ca au dirijat lucrari inspre mediul privat.

Nu vi se pare ciudat ca in prima faza mai toti parlamentarii au zis „da“, pentru ca apoi, dupa blamul lui Basescu, sa zica nu? E vorba de aceiasi parlamentari care urmau peste citeva saptamini sa-l suspende pe Basescu si care acum se aratau foarte de acord cu el, tineau cont de dezaprobarea lui si recunosteau ca gresisera in prima faza, cind au votat legea.

Cum se explica o astfel de intoarcere a deciziilor si, mai ales, un acord atit de evident intre partidele parlamentare?

Simplu, SNIF are imobile de peste 100.000.000 (o suta de milioane) de euro, care, in cazul unei privatizari fortate, ajung la toata lumea, din toate partidele, ca e de unde. 100.000.000 de euro, asta-i miza. In cazul in care SNIF s-ar fi redresat, si-ar fi platit datoriile, ar fi avut profit, ea putea fi privatizata lejer, la justa valoare.

Pe cind asa, tinuta in faliment, cu conturile blocate, fiindca asa a vrut Parlamentul, aceasta societate de interes national va fi bucatita si vinduta ca balast al economiei. Ca sa scape repede de aceasta energofaga, se va proceda ca la SIDEX. In loc de 100.000.000 euro, imobilele ei vor fi vindute la o valoare de sub 10%.

Si sa nu care cumva sa credeti ca nu vor fi gasiti cumparatori pentru bunurile SNIF subcotate. Unii chiar sint inscrisi de mult timp, si-au facut rezervari pentru imobilele care-i intereseaza. Fostul director Luigi Berghes, daca ar fi intrebat de DNA, ar putea spune cum la el au venit cu lista de doleante diversi oameni politici.

Stiti genul, ca poate v-au trimis si pe voi mamicile sau sotiile in piata si v-au scris, ca sa tineti minte, ce sa luati: doua piini, un chil de zahar, zece oua, un litru de lapte (gusta-l sa nu fie acrit). Cu lista in fata ochilor, ati cerut la tejghea ce trebuie sa luati. Asa au venit si la Berghes, cu listuta de cumparaturi, diversi politicieni. Iata la ce s-au inscris unii dintre ei.

Primul il luam chiar pe deputatul liberal Adrian Semcu, vicepresedinte la comisia de agricultura din Camera Deputatilor, ca va e deja cunoscut.

El i-a cerut asa, pe judete, sa fie treaba clara: 1) In Prahova: Cantonul SNIF din Slanic Prahova si Sectia de productie a SNIF pe judet; 2) In Covasna: Cantonul SNIF din Moacsa; 3) In Satu Mare: Cantonul SNIF din Carei; 4) In Buzau: Sectia de productie a SNIF pe judet.

Apoi, s-a inscris senatorul pedist Corneliu Pascu, presedintele comisiei de agricultura din Senat, care nu a prezentat lista structurata pe judete, ci mai neingrijit, direct cu ce-l interesa pe el: 1) Terenul SNIF de la Stefanesti, 1 hectar. In valoare de vreo 1,5 milioane de euro; 2) Teren SNIF de la Buftea.

In valoare de aproximativ 2 milioane de euro; Sediul SNIF de pe strada Oltenitei. Cotat intre 8 si 10 milioane de euro.

Articol integral in Academia Catavencu.