Ultima solutie, inca o … mda, inca o marire a pensiilor (de Mihai Damian)
Scriam intr-un articol anterior ca strategia ofensiva cu care Mircea Geoana a revenit din vacanta avea mai multe puncte slabe. Unul era conditia necesara ca PSD-ul sa adere in bloc la planul de a cenzura guvernul.
Faptul ca hotararea a fost luata fara a consulta toti “greii” partidului si reactia dezaprobatoare care a venit imediat din partea lui Ion Iliescu au fost primele indicii ca miscarea lui Mircea Geoana fusese prost pregatita.
Ceea ce s-a intamplat ulterior a confirmat acest lucru si astfel, initiativa liderului PSD nu numai ca nu l-a revigorat politic, dar l-a adus intr-o situatie pe care putem s-o numim disperata.
Bineinteles ca Mircea Geoana stia ca pentru succesul motiunii avea nevoie de sprijinul propriilor parlamentari. Putea sa-si dea seama ca sus-numitii parlamentari adera mai usor la proiectele de amanare ale alegerilor decat la cele care pot sa conduca la devansarea lor.
Dar mai ales nu putea sau n-ar fi trebuit sa ignore ca acesti parlamentari au fost numiti de binomul Nastase-Iliescu pe vremea cand el inca nu era presedinte. Poate ca Nastase, cazut in dizgratie, nu merita luat in calcul. Dar este clar ca Mircea Geoana n-ar fi trebuit sa ia aceasta hotarare fara a se asigura macar de neutralitatea unui om cu influenta fostului presedinte Iliescu.
O “lipsa de inteligenta politica”, vorba aceluiasi Ion Iliescu (varianta cu eufemism).
Cert este ca Mircea Geoana a reactionat ca si cum nu se astepta la opozitia din partea propriei tabere. Mai intai s-a facut ca nu exista. Iar apoi, cand ea a devenit vizibila public, a facut niste declaratii cum rar se aud din directia PSD.
Cu toate problemele interne pe care le cunoaste acest partid, nimeni n-a indraznit inca sa foloseasca metaforele “cuib de viespi” sau “separarea apelor”.
Pe langa atacul direct asupra lui Iliescu (”dosarele grele”), Mircea Geoana face pur si simplu referire la scindarea partidului pe care il conduce ! Unii au aprobat aceasta etalare publica a barbatiei politice a dlui Geoana. Eu cred dimpotriva ca este inca o “lipsa de inteligenta” in plus.
Mai mult un discurs “la nervi”, al unui lider care tocmai a descoperit ca de fapt nu conduce partidul, decat unul premeditat. Fiindca a-i ataca pe Ion Iliescu si aliatii sai acum, in pragul alegerilor europene, nu poate decat sa subtieze si mai mult scorul PSD-ului. Aceasta in conditiile in care viitorul politic al lui Mircea Geoana depinde foarte mult de acest rezultat electoral. Isi da oare seama dl.
Geoana ca atunci cand vorbeste “trasul liniei” de dupa alegerile parlamentare viitoare anuleaza orice sansa ca tabara adversa din PSD sa voteze vreo motiune de cenzura ? Evalueaza oare impactul asupra credibilitatii sale sau asupra sanselor de-a fi debarcat dupa europene ? Probabil ca intr-o oarecare masura da, din moment ce a acceptat decizia de amanare a depunerii motiunii.
Dar, ca si cand situatia n-ar fi fost suficient de penibila, a trebuit sa se inventeze motivul hilariant al alegerii patriarhului. Si altul la fel de neverosimil despre un “baraj de presa”.
Invitat fiind pe “Realitatea”, senatorul PSD Seban Nicolae n-a stiut sa explice termenul “baraj de presa”. A spus ca PSD-ul va depune motiunea dar a mai spus ca n-a promis nimanui s-o faca. Si ca nu vede de ce-ar face-o din moment ce presedintele Basescu nu e dispus sa puna un premier PSD. Oare de ce-o mai fi venit dl.
Nicolae la emisiune ? A, ca sa vorbeasca de pensii, desigur. Spuneam tot in articolul anterior ca reforma electorala a pensiilor are gravul neajuns ca nu se aplica decat dupa alegerile europene. In disperare de cauza PSD-ul incearca acum sa indrepte lucrurile. Mi se pare absolut irelevant sa discutam (asa cum s-a facut in emisiune), daca pensia electorala poate fi sustinuta de la buget.
Daca exista “vointa politica” se vor gasi bani pentru doua luni ; subiectul e mult mai important in ceea ce priveste aplicarea legii pe termen lung.
In plus PSD-ul spera ca discutiile despre pensionari sa le inlocuiasca pe cele despre motiunea de cenzura cenzurata. Farsa cu pensionarii nu se deosebeste de cea cu patriarhul decat prin faptul ca costa bani de la buget. Dar inteligenta politica nu se poate cumpara nici macar cu bani de la buget.