Ultimii 12.000 de ani nu au fost nici pe departe stabili din punct de vedere climatic
Una dintre ideile larg vehiculate în mediul științific a fost aceea că Holocenul, o eră geologică al cărei debut a avut loc acum circa 12.000 de ani, a fost marcat de o perioadă relativ stabilă din punct de vedere climatic. O perioadă lipsită de oscilații climatice majore, care a permis umanității să inventeze agricultura, să creeze mari așezări urbane, să dezvolte civilizația și să prospere.
Este o idee complet falsă, susține un grup de cercetători din Norvegia, Germania și Elveția, într-un studiu publicat în revista Nature Communications Earth & Environment. Realitatea a fost mult diferită față de ceea ce s-a vehiculat până acum.
Iar acest lucru se datorează unei game largi de incertitudini privind datarea, unor părtiniri sezoniere, având în vedere că datele provin în general din perioadele de vară, precum și unor părtiniri emisferice, atâta vreme cât mai toate informațiile provin din emisfera nordică.
Pentru a corecta imaginea tabloului climatic din ultimele douăsprezece milenii, cercetătorii europeni au apelat la un nou catalog al variabilității cantității de energie solară care a afectat atmosfera terestră, catalog creat de specialiștii de la Institutul Max Planck, Germania, precum și la ultimele date privind influența vulcanilor asupra climei din ultimii 11.500 de ani.
Astfel, autorii studiului au putut identifica mai multe episoade de oscilații climatice, în special de scădere dramatică a temperaturilor globale. Mai exact, au existat nu mai puțin de 11 perioade marcate de răciri accentuate ale climei, numai în ultimii 8.000 de ani.
Toate aceste oscilații climatice au fost corelate cu erupții vulcanice puternice, iar asta, spun cercetătorii, a dus la un efect de domino. Pe măsură ce gheața s-a acumulat la poli sau sub forma ghețarilor continentali, aceasta a reflectat energia solară, fapt ce a condus către o și mai puternică scădere a temperaturilor.
Este adevărat că schimbările de acest gen nu au fost unele comparabile cu cele din ultima perioadă glaciară, însă vorbim despre scăderi semnificative, care indică diferențe de mai multe grade Celsius.
Spre exemplu, au existat scăderi ocazionale ale temperaturilor cu până la 2 grade Celsius față de perioada preindustrială (ca o comparație, în timpul ultimului maxim glaciar, acum circa 23.000 de ani, temperaturile globale erau cu 6 grade Celsius mai joase). Pe de altă parte, creșterea temperaturilor actuale, una datorată în cea mai mare parte influenței omului, este de doar circa 1,2 grade Celsius față de aceeași perioadă preindustrială.
Interesant este că specialiștii nu au putut observa perioade de încălzire globală în tot acest interval, excepție făcând perioada prezentă. Așa numitele episoade de încălzire din Antichitate sau Evul mediu au fost doar unele regionale, susțin specialiștii.
Studiul nu doar că prezintă o imagine detaliată a climatului din Holocen, însă se vrea și un semnal de alarmă cu privire la schimbările climatice din prezent și, mai ales, asupra faptului că nu este nevoie de schimbări majore pentru a produce modificări drastice în ceea ce înseamnă climatul global.
Un exemplu ideal în acest sens în reprezintă vulcanii. Deși emit dioxid de carbon, conchid semnatarii studiului, un gaz cu puternic efect de seră, aerosolii de sulfat vulcanic emiși în atmosferă sunt capabili să blocheze lumina solară, fapt ce poate duce la o scădere substanțială a temperaturilor. În contrapartidă, oamenii emit de 40 până la 100 de ori mai mult dioxid de carbon decât vulcanii, iar efectele sunt cât se poate de vizibile azi.