Adrian Tarau rupe tacerea

Fiului fostului prefect de Bihor, Adrian Tarau sustine ca este victima ex-procurorului oradean Alexandru Lele, „avid dupa functii” si a unor interese politico-financiare.

„Ma surprinde faptul ca nimeni nu tine seama de cele sase sentinte judecatoresti pronuntate in aceasta cauza. Se ia si s-a luat de bune doar declaratiile unor politisti sau procurori si nimeni nu vorbeste despre hotararile judecatorilor, iar parerea mea nu a contat niciodata”, spune Adrian Tarau.

El declara ca ambitia fostului procuror Alexandru Lele, anchetat la randul lui pentru fapte de coruptie, de a-l „agata” cu orice pret intr-un dosar penal, a plecat de la refuzul lui de a-l ajuta sa avanseze in functie.

„Mi-a cerut sa intervin pe langa tatal meu, ca sa-l puna procuror-sef”, ne-a declarat Tarau junior. In perioada cand Adrian Tarau pretinde ca ex-procurorul Lele i-a cerut sa intervina pe langa tatal sau, Aurel Tarau, la vremea aceea, prefect de Bihor, tanarul om de afaceri facea parte din lumea buna a orasului.

Fiul prefectului de Bihor conducea Federatia Romana de Judo, in calitate de presedinte, post ramas vacant dupa renuntarea lui Marius Vizer la cetatenia romana, si-i avea ca vicepresedinti pe liderul sindicatului din SNP Petrom, Liviu Luca si pe seful Finantelor Bihorene, Ioan Lascau, recent „scapat” dintr-o ancheta PNA.

In acelasi timp, Tarau junior, detinea si functia de vicepresedinte al clubului FC Oradea, unde actionari erau Marius Vizer si Consiliul Local din Oradea, reprezentat de primarul Petru Filip. Despre afacerile lui Adrian Tarau, ca de altfel si ale prietenilor sai, nu se cunosteau prea multe lucruri.

Firmele si afacerile lui Adrian Tarau au fost facute publice o data cu numirea tatalui sau in functia de prefect, cand si-a cesionat partile sociale unor terte persoane, pentru a „nu strica imaginea politica a reprezentantului guvernului in teritoriu”.

Tarau, „paravan” pentru interese meschine

In 2001, ambitiile politice ale juniorului se pare ca au produs o fisura in paradisul „lumii bune a orasului”. Pe acest fundal a intrat in scena ambitiosul procuror Alexandru Lele, la vremea aceea sef sectie judiciara din cadrul Parchetului Bihor, care in aprilie 2001, l-a „agatat” pe Tarau junior prin celebra „arestare de vineri seara”.

Adversarii politici au avut grija sa-i scoata la lumina un trecut dubios de petrolist. Numele lui Adrian Tarau a fost lansat in mass-media ca o adevarata „bomba de presa”. Tarau a devenit brusc un „capo di tutti capi” al petrolistilor contrabandisti si evazionisti din Romania. Scandalul a luat amploare, cand procurorul care-l arestase a fost, el insusi, pus sub acuzare.

Tarau a crezut ca va fi ajutat de „prietenii sus-pusi” pe care-i sprijinise la randul lui si care-l cunosteau bine. N-a fost asa. I s-au pus pe tapet o serie de dosare si a fost sacrificat. In timp ce opinia publica era canalizata spre fiului fostului prefect de Bihor, in spatele acestuia liderii mafiei locale isi derulau nestingheriti afacerile.

Devenise practic o moda ca oameni politici, sefi de institutii publice, magistrati suspectati de fapte grave de coruptie sa se ascunda dupa numele lui Adrian Tarau, dandu-se victimele acestuia.

Cu ce s-a ocupat Adrian Tarau inainte de a deveni „bomba de presa”, motivele care l-au impins pe ex-procurorul Alexandru Lele sa „rezolve” dosarul fiului prefectului de Bihor, de ce a „fugit” Tarau din tara, si pe mainile cui i-a ramas averea din Romania sunt cateva intrebari, la care celebrul „contrabandist” ne-a raspuns intr-un interviu pe care cotidianul nostru il va publica in editia sa de maine.