Albania, by Simona Florea: La Moscopole, pietrele din vechea metropola sint material de constructie pentru noile case

Nu mai departe de acum doua zile Simona ne-a fost calauza in Korcea-Albania. Acum iata-ne in zona aromana, in Bobostita si Moscopole. Se incepe cu o dulceata de smochine.

Bobostita – bucuria arominei 1)

Tasho Toma – eruditul satului, poet si om al Bobostitei, autodidact si tata de familie 2)

bunatatile din pivnite si amintiri 3)

Moscopolele infloritor de 1700. In istorie, ars, distrus. Azi, material de constructie 4)

Calatoria continua catre satele de aromani din estul Albaniei. Pastori transhumanti traitori odinioara in munti, aromanii au fost sedentarizati si colectivizati in comunism. Drumurile prin munti au ramas o amintire; grea incercare au primit aromanii, ortodocsi practicanti, cand religia a fost interzisa de regimul totalitar al lui Hoxha. Odata cu libertatea, calea spre prosperitate a fost migratia, din Grecia si pana in America. Mergem sa-i gasim pe cei inca ramasi aici.

BOBOSTITA – un sat la 8 km de Korcea, cu o comunitate aromana inca prezenta. O oprire la circiuma e intotdeauna indicata la prima vizita; acolo iti ‘desenezi’ harta satului, afli unde locuieste si ce face toata lumea.

• Zece zile ascultaseram limbi greu inteligibile (greaca, albaneza); aici, similitudinea graiului armanesc cu romana si bucuria discutiei cu oamenii ne umplu de emotie instantaneu.
• Ii cunoastem intai pe Lirika si fiul ei, la ei mancam o delicioasa dulceata de smochine si un strop de rachiu de casa.
• Continuam drumul catre casa lui Tasho Toma – eruditul satului, poet si om al Bobostitei, autodidact si tata de familie. Ne citeste poezii in aromana, e mandru ca-i aroman, il doare insa ca se pierde limba; acelasi lucru aveam sa-l auzim de multe ori pana la sfirstitul zilei, de la mai toti interlocutorii. Povesti, carti, poze vechi, despartiri cu lacrimi. Degustam bunatatile din pivnite si depanam amintiri.
• Dupa cateva vizite, toate insotite de inevitabila tratatie, ne inveselim strasnic. Ne adapostim la umbra, in Taverna Shen Maria, unde cu o seara inainte am avut o masa de grup: ciorbe (cu miel), rachiu, tavi cu miel peste tavi de miel, orez, salate, vinete, ciorbe, paini, tavi cu miel, bautura, tavi cu miel.
• Acum, pana sa ne terminam o ciorba, ne abordeaza doi albanezi (plecati la munca in Italia, acum venisera-n vacanta si sa isi ajute parintii la una-alta); se ofera sa ne duca cu masina in Korcea, in drum ne povestesc cum doua treimi din populatia tinara a satelor s-a dus. Mai stam pret de-o cafea, ajunsi in oras. Ca multi altii, si-au gasit drumul, munca in strainatate i-a salvat, dar ii simt tristi. Se uita din cind in cind peste deal, in directia unde ghicesc ca le e satul natal.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Eugen Istodor.