Alte șase „certitudini” științifice și istorice care s-au schimbat de când ai terminat școala (II)

În epoca dezinformării și manipulării e cel mai bine să facem verificări – sau măcar să nu credem tot ce citim sau auzim pe rețelele sociale și pe internet. Dar există și adevăruri fundamentale care ne-au fost predate când eram copii și despre care aflăm acum că nu au fost niciodată adevărate.

Sau au fost adevărate până a venit clipa în care am avut noi informații, care le-au demolat statutul de „mituri”. Și sunt din multe domenii, de la geografie la astronomie și până la istorie. LifeHacker trece în revistă unele din ele.

Marele Zid Chinezesc nu e chiar atât de vizibil din spațiu

Impresionanta construcție este adesea desemnată ca fiind unica realizare a omului care este vizibilă din spațiul cosmic, dar.. nu e așa. Uneori este vizibil – de la o înălțime suficient de mică și în condiții favorabile de vreme și lumină.

Dar cei mai mulți astronauți au spus că materialele zidului se contopesc în peisajul înconjurător și nu permit observarea lui cu ochiul liber.

Tot ei au afirmat că unele drumuri, piste de aeroport, canale de irigații și poduri sunt făcute din materiale care se disting în peisaj.

Interesant: ideea despre vizibilitatea zidului a circulat înainte ca oamenii să ajungă în spațiu.

În 1932, o revistă a scris că zidul este cea mai măreață realizare a omului, singura pe care ochiul omenesc o poate vedea de pe Lună. După ce Neil Armstrong s-a întors de pe Lună în 1969 a fost întrebat în mod repetat dacă a văzut zidul.

Nasurile și urechile oamenilor nu cresc tot timpul vieții

Aproape sigur ați auzit cândva că suntem dotați cu astfel de extremități care cresc tot timpul și de aceea ni se pare că oamenii în vârstă le au mai mari. Dar nu este adevărat. Doar ni se pare că cresc și de vină este de fapt gravitația – ea face cartilajele să se alungească și să facă trăsăturile mai lăsate. Studiile au aflat că urechile se lungesc cu 0,22 mm pe an, și la bărbați, și la femei.

Europa medievală era mult diferită de ce credeți

Imaginați-vă o clipă Evul Mediu. Vedeți străzi murdare și noroioase? Mâncare fără aromă și gust înghițită de oameni fără maniere și cu danturi oribile? Oale de noapte golite pe ferestre peste găinile și porcii din stradă? Bătălii neîncetate între cavaleri care se mișcă cu greu în armuri ridicole?

Multe din acelea sunt doar mituri. Epoca a durat cam 1.000 de ani și a fost mult diferită în vremuri și locuri distincte, așa că este dificil de făcut generalizări. Cu toate acestea, cărțile și filmele despre acea perioadă prezintă lucruri total greșite.

Iar destule mai sunt predate în școli. Multe din ele provin de la istorici și scriitori din perioada victoriană, care au vrut să diferențieze net vremea lor de viața medievală.

Cămila nu stochează apă în cocoașă

Pesemne că este o părere formată din cauză că o cămilă poate bea multă apă o dată – până la 75-80 de litri, care ajunge apoi în sânge și poate să treacă mult timp până la următoarea adăpare.

Animalul stochează în cocoașă grăsime, pe care apoi o folosește drept hrană în lipsă de altceva. Când cămila a consumat grăsimea, cocoașa se golește și scade. Dar cu hrană și odihnă îndestulătoare, cocoașa va reveni la normal.

Oamenii au mai mult de cinci simțuri

Le spunem pe nerăsuflate: văz, auz, miros, gust și cel tactil. Da, sunt cele cinci simțuri de bază, dar avem multe altele despre care nu se vorbește. De exemplu, simțul spațiului (sau propriocepția) este unul deosebit de util.

El ne ajută mult la mișcarea și poziționarea membrelor și a mușchilor. De exemplu, propriocepția ne permite să ne atingem cu degetul vârful nasului, chiar cu ochii închiși. Sau să urcăm trepte fără să ne uităm la fiecare.

Dar mai există și simțul echilibrului, al temperaturii, durerea, setea și foamea, printre altele. Suntem foarte simțitori!

Picăturile de ploaie nu au formă de lacrimi

Stropii de ploaie au formă de… răbdare… chiflă de hamburger!

Ilustrațiile pe care le-ați văzut mereu arată că picăturile au formă de lacrimă, dar sunt o minciună. Mai degrabă arată ca partea superioară a unei chifle, sau ca o boabă de fasole. Ele pornesc rotunde, dar pe măsură ce cad intră în joc tensiunea superficială, NASA explică:

„Pe când cade, picătura de ploaie își pierde forma rotundă. Arată mai dgrabă ca jumătatea de sus a unei chifle de hamburger. Plată pe partea inferioară și rotunjită în cea superioară, nici vorbă să aducă cu o lacrimă. De vină este viteza cu care cade prin atmosferă. Presiunea aerului pe partea inferioară este mai mare decât pe partea de sus, unde debitul de aer este mai mic. Tensiunea superficială pe jumătatea superioară o face să arate mai sferică, pe când jos se aplatizează.”