Antreprenorii nu știu ce să plătească în aprilie / Ministerul Finanțelor trebuie să decidă dacă „recomandă” divorțul persoanelor căsătorite

La finalul anului trecut, prin OUG Trenuleț (115/2023), s-au adus modificări în privința microîntreprinderilor, după ce în toamnă au mai fost introduse unele modificări prin Legea noilor taxe și a introducerii unora noi (L296/2023). Problema întreprinderilor legate nu a fost rezolvată, deși am intrat în luna martie. Nu există nici măcar un document oficial care să spună, de exemplu în cazul persoanelor căsătorite, dacă recomandă divorțul.

La Ministerul Finanțelor încă se lucrează la modificările normelor Codului fiscal prin care să clarifice aspectele, având în vedere că până la finalul lunii martie antreprenorii trebuie să facă declarațiile din care să reiasă dacă rămân cu unele firme plătitoare de impozit pe venit, iar pe altele pe profit. Apoi vor trebui să plătească din aprilie.

Sunt situații în care, de exemplu, un antreprenor este acționar în mai multe firme. Poate la una are 40%, iar la alta are 100%. Își dorește să păstreze firma la care este acționar cu 100% la impozit pe venit, dar poate partenerul de afaceri de la cea unde are 40% nu este de acord (vezi în ultima parte a articolului ce probleme apar).

Poate cele mai ciudate situații sunt cele legate de întreprinderile legate. Într-o conferință care a avut loc în februarie, Georgeta Toma de la Ministerul Finanțelor nu a putut veni cu lămuriri în privința acestor reglementări, menționând că a primit multe întrebări, dar vor aduce în partea a doua a lunii februarie un proiect de clarificări. Acesta încă nu a venit.

Situația este complicată chiar și la Minister. Deși părea ceva simplu, pentru că s-a aplicat pe zona fondurilor europene, când vine vorba de fiscalitate lucrurile sunt mult mai complexe.

Cum este destul de greu de rezolvat, consultanții fiscali cu care HotNews.ro a discutat spun că cea mai elegantă metodă pentru Minister ar fi ca prevederile să se aplice din 2025, iar până atunci instituția să se decidă cum rezolvă situațiile care pot apărea în practică.

Situația persoanelor căsătorite: un exemplu

La începutul lunii februarie, Camera Consultanților Fiscali (CCF) a trimis o scrisoare către Ministerul Finanțelor în care a prezentat câteva exemple care au nevoie de lămuriri. Una dintre ele este legată de persoanele căsătorite.

Unul dintre soți deține majoritatea drepturilor de vot într-o societate care prestează servicii în domeniul medical, iar celălalt soț deține majoritatea drepturilor de vot într-o societate care prestează servicii de contabilitate, de exemplu fiecare din cei 2 soți având calitatea de administrator în societatea la care deține majoritatea drepturilor de vot și neavând vreo calitate sau implicare în managementul celeilalte societăți (în ambele situații restul drepturilor de vot fiind deținute de terțe persoane).

Într-o asemenea situație este neclar în ce măsură se consideră că cele 2 societăți sunt întreprinderi legate – este neclar dacă, prin simplul fapt că cei 2 acționari/asociați sunt soț și soție, se consideră că în cadrul celor două societăți se exercită vreunul dintre raporturile descrise mai sus.

„În înțelegerea noastră, având în vedere că fiecare din cei doi soți își exercită în mod individual calitățile de acționar/asociat și administrator în una din cele 2 societăți, atunci se consideră, în sensul alin. (4) al art. 44 din Legea nr. 346/2004, că cele două companii nu reprezintă întreprinderi legate, întrucât nu este aplicabil niciunul dintre raporturile descrise la art. 44 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, cei 2 soți neacționând împreună”, spune Camera Consultanților Fiscali.

O altă situație care are nevoie de clarificări

2 acționari/asociați (nu sunt rude sau soț/soție) dețin fiecare câte 50% în cadrul a două companii care nu au același administrator și activează în domeniul IT (ambele având cod CAEN 6201 – Activități de realizare a soft-ului la comandă (software orientat client).

Este neclar în ce măsură aceste întreprinderi ar fi considerate legate.

„Astfel, la o primă analiză a reglementărilor legale, ar rezulta că aceste două societăți nu reprezintă întreprinderi legate – niciuna dintre ele nu deține majoritatea drepturilor de vot în cealaltă / niciuna nu are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi / niciuna nu are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia / niciuna nu este acționară sau asociată în cadrul celeilalte întreprinderi și deține astfel majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților celeilalte companii”, spune CCF.

Cu toate acestea, arată consultanții fiscali, în conformitate cu prevederile prezentate, „Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente”.

Din analiza acestor prevederi, este neclar în ce măsură, în exemplul dat, acționarii/asociații deținând fiecare câte 50% din fiecare societate în parte, se consideră că acestea sunt întreprinderi legate – respectiv este neclar dacă, prin acționariatul existent, se consideră că în cadrul celor două societăți se exercită vreunul dintre raporturile descrise mai sus.

„Conform prevederilor, citate mai sus, se înțelege că, în exemplul dat, având în vedere că cei doi acționari/asociați dețin titluri de participare în cadrul a două companii, cu același obiect de activitate, atunci se consideră, în sensul alin. (4) al art. 44 din Legea nr. 346/2004, că cele două companii nu reprezintă întreprinderi legate, întrucât nu este aplicabil niciunul dintre raporturile descrise la art. 44 alin. (1) din Legea nr. 346/2004 – chiar și cu aplicarea prevederilor alin. (4) al aceluiași articol”, mai arată organizația.

Condiția de deținere, respectiv problema celor 25% din acțiuni are două interpretări

Conform CCF:

1. Înțelegem că, în conformitate cu noile prevederi, începând cu 1 ianuarie 2024, un asociat/acționar poate să dețină, direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la o singură companie plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor și, de asemenea, înțelegem că noul alineat (4) al art. 47 are și un rol de dispoziție tranzitorie pentru situațiile de fapt înregistrate la 31 decembrie 2023.

Astfel, în cazul în care același asociat a deținut (direct sau indirect) la 31 decembrie 2023 peste 25% la două sau trei microîntreprinderi, până la data de 31 martie 2024 trebuie stabilită una singură dintre societăți, care va rămâne plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, restul urmând să aplice impozitul pe profit, inclusiv pentru trimestrul I 2024.

Cu alte cuvinte posibilitatea desemnării unei singure societăți care să aplice regimul fiscal al microîntreprinderilor în anul 2024, nu este condiționată de o cedare a deținerilor la celelalte societăți care să se fi realizat până la 31 decembrie 2023, dar nici ulterior în primul trimestru al anului 2024, întrucât scopul prevederii, acela ca doar o singură astfel de societate să aplice regimul fiscal al microîntreprinderilor, este atins.

2. O a doua problemă de interpretare și, respectiv, nevoie de clarificare pe care o impune însă felul în care a fost redactată litera h) de la art. 47 alin. (1) și prin luarea în considerare a faptului că litera h) este una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a putea aplica regimul microîntreprinderilor, se referă la deținerea de către asociați/acționari de peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot:

„(1) În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

[…]

h) are asociați / acționari care dețin, în mod direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot şi este singura persoană juridică stabilită de către asociați / acționari să aplice prevederile prezentului titlu;”

În spiritul legii, așa cum rezultă din voința legiuitorului exprimată prin nota de fundamentare, prin modificarea literei h) de la art. 47 alin. (1) s-au avut în vedere situațiile în care procentul de deținere de 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot este depășit (în mod direct sau indirect), caz în care se limitează/reduce numărul de microîntreprinderi deținute de un astfel de acționar/asociat, pentru aplicarea acestui sistem de impozitare la o singură microîntreprindere.

În înțelegerea noastră, nu s-a avut astfel în vedere prin adoptarea OUG nr. 115/2023 și o modificare a regulilor de impozitare a microîntreprinderilor în situația în care o societate este deținută doar de acționari/asociați ce dețin sub 25% din valoarea / numărul titlurilor de participare sau la al drepturilor de vot (de exemplu, 5 asociați cu câte 20% fiecare), cu toate că la o simplă citire a textului de lege, acesta te poate conduce cu oarecare ușurință și la o astfel de concluzie, prin forma mai puțin fericită în care este redactat.

În consecință convingerea noastră rămâne că o astfel de societate, existentă la 31.12.2023 sau nou înființată în cursul anului 2024, poate să aplice regimul microîntreprinderilor în condițiile în care restul condițiilor prevăzute la art. 47 alin. (1) sunt îndeplinite.

Arătăm că, în mod evident, o astfel de interpretare este aliniată scopului declarat al modificărilor aduse prin OUG nr. 115/2023, așa cum rezultă din nota de fundamentare.

Alte exemple găsiți în scrisoarea Camerei Consultanților Fiscali adresată Ministerului de Finanțe.

Sursă foto: Dreamstime.com