Atacul final (de Adrian Ursu)

Cu narile umflate de mirosul sangelui pe care il lasa in ultima vreme adversarii liberali cu haitasii DNA pe urmele lor, Traian Basescu a trecut la asaltul final.

Seful statului n-a cerut insa demisia in bloc a cabinetului Tariceanu – pe care oricum schijele dosarelor penale il decimeaza, – lasand pe seama ogarilor sai Boc si Stolojan sarcina de a hamai inspre gardul Palatului Victoria. Traian Basescu a preferat sa aleaga o tactica noua: atacul nuclear preventiv.

Proiectilul cu focos devastator – „Guvernul se pregateste sa desfiinteze DNA” – a distrus nu doar orice urma de credibilitate a Executivului, dar ameninta si alte forme de viata democratica pe tot teritoriul Romaniei.

Presedintele a deschis o etapa noua in razboiul politic, utilizand zvonuri si speculatii pentru compromiterea unei institutii. Tot atacul de joi seara era intemeiat pe o informatie care plutea prin mediile de presa de ceva vreme si pe care, tocmai in acea zi, puitorul de mine Cozmin Gusa o plantase si el prin fluxurile agentiilor de presa.

Zvonul privind intentia Executivului de a comasa DNA cu DIICOT-ul de la Parchetul General si DGIA-ul de la Interne avea sanse infime sa se concretizeze intr-un act normativ.

Asta pentru ca operatiuna ar fi dus la suspendarea, pentru o perioada oarecare, pana la reorganizarea institutiei, a dosarelor aflate in lucru, asa cum s-a intamplat cand PNA a devenit DNA sau cand Parchetele Militare au fost nevoite sa mute dosarele la Parchetul General.

Oricat de disperat ar fi fost Tariceanu sa-si salveze oamenii si pe sine insusi, e aproape imposibil de crezut ca ar fi recurs la o astfel de masura abuziva. Tocmai de aceea acuza demolatoare a lui Traian Basescu a venit fara temei real. Culmea este insa ca utilizarea prezumtiei de vinovatie si a speculatiilor chiar de catre seful statului nu mai pare atat de scandaloasa la sfarsit de an 2007.

Dupa decizia de joia trecuta a cabinetului Tariceanu de a modifica prin ordonanta legea care ii trimitea la aviz la Cotroceni pe ministrii banuiti de fapte penale, nimic nu mai pare imposibil in materie de abuz de putere. De acum incolo, Executivului i se pot pune in carca si facutele si nefacutele si totul poate parea credibil.

Asta a simtit si Traian Basescu cand s-a aplecat sa culeaga de la rigola un zvon pentru a-l arunca in geamurile Palatului Victoria.

E o dovada ca escaladarea conflictului dintre Presedintie si Guvern a intrat pe o spirala al carei sfarsit nu-l poate banui nici una dintre tabere. Ca in orice razboi nuclear insa, e o naivitate sa te gandesti ca vor exista invingatori. Deja distrugerile sunt uriase. Nici o institutie, nici o putere a statului de drept nu a scapat neatinsa.

Razboiul Basescu-Tariceanu, peste care mai presara praf de pusca si PSD, a compromis definitiv Parlamentul (de la povestea cu treidoidoi nemairamanand piatra peste piatra din credibilitatea institutiei). A transformat imaginea Executivului intr-o fotografie de grup cu infractori odihnindu-se dupa ultima spargere.

A plasat institutia Presedintelui Romaniei in afara oricarei granite a obiectivitatii si impartialitatii. A doborat de pe soclu Justitia, facand cioburi credibilitatea puterii judecatoresti. A tarat si presa in baltoacele de pe campul luptei politice, acolo unde chiar si Armata a devenit subiect de negot intre partide. A intrat chiar si in pronaosul Bisericii in cautare de epoleti pe sub sutane.

Daca nici una dintre parti nu renunta la aceasta lupta dementa, propunand un armistitiu sau gasind orice solutie de incetare a conflictului, ultima victima va fi Democratia. Si nu e doar o fraza patetica.