Avem nevoie de un guvern de tehnocrati

Am citit ieri pe Hotnews ca pentru a iesi din criza, Guvernul ungar se pregateste sa creasca TVA de la 20 la 25% si sa reduca pensiile, fapt care m-a facut sa ma intreb de ce ungurii pot lua decizii corecte din punct de vedere economic iar noi nu.

In urma cu doua luni, pe fondul demisiei fostului PM Ferenc Gyurcsany, Partidul Socialist l-a propus pe independentul Gordon Bajnai (venit din mediul de afaceri si fost ministru al economiei) pentru un mandat scurt, de doar un an insa cu misiunea clara de a face tot ceea ce este necesar pentru ca Ungaria sa iasa din criza.

Fara sa isi faca nici un calcul “electoral”, omul a intrat cu bocancii in cheltuieli, promitand un deficit bugetar de doar 2.9%, cu atat mai dificil de atins cu cat in 2009 economia ungara se va contracta cu 6% in timp ce Guvernul de la Bucuresti se da de ceasul mortii sa mentina deficitul bugetar in limita a 4.6%, desi scaderea economica este prognozata la “doar” 4%.

Este clar ca in Romania, fiecare masura pe care Guvernul o ia este mai intai analizata din punctul de vedere al implicatiilor electorale iar pe de alta parte, sindicatele, incapabile sa inteleaga faptul ca suntem in criza, continua sa ceara mariri de salarii si sa nu fie de acord cu reforma sistemului bugetar.

Dl. Traian Basescu si-a asumat greseala promulgarii Legii cresterii salariilor din invatamant dar asta nu ma incalzeste cu nimic. Cine isi asuma vina cresterii salariilor si pensiilor anul trecut cu mult peste orice calcul economic? Cine isi asuma vina ca dupa 4 ani de crestere economica sub mandatul PNL, bugetul a intrat in faliment dupa doar cateva luni de criza? Cum putem trece in doar un an, de la o crestere economica de 7.1% la o scadere de 4%? Cat de sustenabila a fost cresterea respectiva daca acum economia se prabuseste ca un castel de nisip?

Cand vine vorba despre promisiunile electorale si despre modul complet debil in care PSD a presat PNL-ul sa creasca pensiile si salariile, dl Geoana sustine senin ca “trebuie sa vorbim mai putin de angajamentele facute anul trecut, poate putin exagerat” iar dl Pogea se chinuie cum poate sa acopere niste cheltuieli sociale angajate in trecut, cheltuieli pe care si partidul din care face parte le-a votat cu ambele maini.

Care este solutia iesirii din impas? Un nou premier, unul “de sacrificiu” de data aceasta, cu un mandat limitat si sustinut de toate partidele, venit din mediul privat, fara un trecut comunist sau obligatii fata de nici un partid politic, caruia sa i se dea mana libera in formarea Guvernului si luarea deciziilor.

Un premier care sa fie in stare sa dea cu pumnul in masa sindicatelor (asa cum a facut dl Stolojan), care sa taie drastic cheltuielile publice si care sa puna bazele unei dezvoltari durabile a economiei (asa cum partial a facut dl. Isarescu si cum nu a facut dl. Tariceanu).

Ungurii au putut gasi un asemenea premier desi la putere se afla un partid socialist care teoretic ar trebui sa se gandeasca la alegerile de anul viitor. Noi ce asteptam?

PS: nu pot sa nu ma intreb ce s-ar fi intamplat daca salariile profesorilor s-ar fi marit totusi anul trecut iar acum Guvernul ar fi fost pus in situatia de a mai scoate cateva sute de milioane de euro pentru plata acestor mariri.

Citeste si comenteaza pe Khris, un blog cu atitudine.