Balcanii ramin divizati in sectorul energetic 

Shpetim Nazarko, seful unei tipografii din Tirana (Albania), ingheata la primul semn al iernii. Nu numai prima pala de vint rece il face sa tremure, dar si teama in fata viitorului afacerii sale. „Anul trecut, criza energiei m-a adus in pragul falimentului”, spune el.

Odata ce apar temperaturile scazute in Albania, consumul de electricitate din tara creste. Sistemul insa nu poate face fata consumurilor suplimentare, rezultind frecvente intreruperi de curent.

Oameni de afaceri asemeni lui Nazarko trebuie sa apeleze la generatoare individuale daca vor sa aiba electricitate si sa le functioneze masinile. Dar utilizarea unui generator pe baza de motorina este foarte costisitoare. „Platesc constant 500 Euro pe luna pe facturile la electricitate”, explica Nazarko. „Dar cind curentul se opreste cite patru ore zilnic, ajung sa platesc in plus cu pina la 50 de euro pe zi pentru motorina”.

Criza de energie din Albania a inceput la sfirsitul anilor ’90, ca rezultat al lipsei investitiilor si al cresterii galopante a consumului. Nu este singura tara din Balcani care se confrunta cu aceasta situatie dificila: Kosovo si Macedonia au si ele dificultati in sectorul energetic.

Cresterea semnificativa a cererii a transformat toate tarile din regiune in importatori neti de electricitate, cu exceptia Romaniei si Bulgariei. Pentru a evita problemele din ce in ce mai mari care apar din cauza lipsei de energie, guvernele ar trebui sa investeasca mai multi bani in noi generatoare si in linii de inalta tensiune, dar le lipsesc fondurile pentru asa ceva.

Expertii spun ca singura solutie este sa creasca pretul la electricitate si sa faca accesibile capacitatile de transport ale energiei din regiune, alocind totodata bani pentru noi surse de electricitate. Dar teama lor este ca asa ceva nu se va intimpla, in primul rind din cauza ca guvernele se feresc de repercusiunile sociale si politice care ar putea aparea in urma cresterii pretului la energie.

Intr-o regiune unde furturile de energie sunt foarte raspindite, iar populatia traieste sub pragul de saracie din UE, cu doi dolari pe zi, cresterea masiva a pretului la electricitate este adesea vazuta de guverne drept o sinucidere politica. Expertii se pling, de asemenea, ca furnizorii de electricitate manipuleaza piata, facind ca pretul cu ridicata sa fie mult mai mare decit in vestul Europei.

O criza iminenta

Balcanii au fost intotdeauna o regiune saraca, iar in era comunista consumul casnic de energie era scazut. Doar citeva gospodarii detineau mai multe aparate electrice, mentinind cererea de energie la minimum. Industria grea detinea partea leului in ce priveste consumul.

Dar dupa caderea Zidului Berlinului si dupa colapsul regimurilor comuniste din zona, guvernele au pornit incet spre tranzitia catre economia de piata si catre schimbarea de paradigma.

Reteaua de electricitate din zona, insa, nu s-a putut adapta la schimbarile profunde din ultimele doua decenii. Investitiile au fost minime atit in retelele locale de electricitate, cit si in liniile de alimentare externe. Prin urmare, nu s-a putut satisface cererea de electricitate din import.

Liderii politici si expertii se asteapta la o prabusire a energiei in urmatorii citiva ani. „Ne asteptam ca o criza majora sa loveasca regiunea nostra in 2012”, spunea acum doi ani Angel Marin, vice-presedintele Bulgariei, la summitul liderilor tarilor din Balcani organizat in Macedonia.

Desi guvernele din fosta Iugoslavie si Grecia si-au creat imaginea de a fi oferit locuri de munca bune in urma privatizarii companiilor de utilitati publice, aceasta n-a fost intregita si de investitiile in productie.

Expertii estimeaza ca tarile din Balcani trebuie sa investeasca mai mult de 15 miliarde de euro in surse noi de energie si in interconectarea liniilor pentru a evita inmultirea penelor de curent. Dar aceasta nu se va intimpla prea curind in conditiile in care pretul din regiune la energie electrica va ramine la numai jumatate din cel practicat in Europa de Vest, unde consumatorii platesc circa 16,3 eurocenti pe kW, in timp ce aceste tari din Balcani platesc mai putin de 7 eurocenti.

Impozitul pe cap de locuitor in Balcanii de Vest se situeaza intre 20 si 40 de procente din media din Uniunea Europeana, ceea ce face dificil pentru guverne sa creasca preturile la energie fara riscul unui impact social considerabil.

In 2007, compania de energie de stat din Albania, KESH, a inregistrat o pierdere de peste 200 de milioane de euro, aproximativ 2,5% din produsul intern brut al tarii, care este dependenta in cea mai mare parte de importuri. EVN din Macedonia, cel mai mare operator privat in sistemul de distributie a energiei electrice din tara, a inregistrat, de asemenea, un deficit financiar in urma cresterii pretului la energia electrica importata.

Expertii acuza lipsa majora de investitii din domeniu, alaturi de mentinerea artificiala a unui pret scazut la consumul de energie din ultimele doua decenii. Banii necesari investitiei in noi surse de energie nu se pot obtine cu pretul scazut pe care il platesc consumatorii in prezent.

Chiar si in Grecia, cea mai bogata tara din regiune, compania nationala de energie PPC SA a cunoscut dificultati in vara trecuta si a fost aproape de a opri furnizarea de electricitate atunci cind cererea a depasit capacitatea maxima.

Abuzeaza Serbia de pozitia sa?

Un motiv adesea invocat pentru criza de energie din regiune este lipsa liniilor de interconectare electrica din Balcani si supraincarcarea acelora care fac legatura dintre aceasta zona si Europa Centrala.

Centrul retelelor de alimentare electrica din Balcani se afla in Serbia. Opt linii de inter-conectare leaga Serbia cu cele sase tari vecine: Croatia, Bosnia, Muntenegru, Macedonia, Bulgaria si Kosovo (ultima nefiind recunoscuta ca stat de catre Serbia).

„Este de neimaginat sa vinzi energie in Balcani fara sa folosesti liniile care trec prin Serbia”, spune Sokol Spahiu, director de vinzari la KESH. „Toata lumea care vrea sa faca asta trebuie sa angajeze pe cineva care vorbeste limba sirba”.

Dar citeva state vecine acuza Serbia ca se foloseste de pozitia sa strategica din inima retelei de energie din Balcani pentru a mari preturile. „Platim Serbiei intre 70 si 80 de euro pe megawatt, in timp ce pretul in Germania oscileaza intre 50 si 55 de euro”, se plinge intr-un raport din 2007 un operator de alimentare cu electricitate din Bosnia.

Majoritatea companiilor de tranzactionare a electricitatii din Balcani sunt detinute de Serbia care beneficiaza din interior de informatii privind capacitatile de alimentare ale liniilor de inalta tensiune din tara. Cvasi-monopolul Serbiei in acest comert a nascut resentimente. Presa din Bosnia, Muntenegru si Albania critica in mod frecvent propriile guverne pentru ca nu fac mai multe eforturi pentru a scapa de sub controlul Serbiei din punctul de vedere al energiei.

Totusi, companiile pretind ca este vorba doar de afaceri si multi experti confirma acest lucru: „Nu controlam comertul cu electricitate din sud-estul Europei, si nici nu e posibil un astfel de control”, spune Nenad Savic, purtator de cuvint al distribuitorului de electricitate EFT.

„Toate capacitatile de alimentare utilizate de participantii pe piata in Serbia, precum si in alte tari din regiune sunt alese dinainte prin licitatii, iar un astfel de sistem elimina toate posibilitatile de abuz”, a adaugat el.

„Este pur si simplu vorba de afaceri”, spune Ymer Balla, seful operatorului de distributie de electricitate din Albania. „In vremuri de criza am primit ajutor din Serbia”.

Uitati de cooperare, preferam concurenta

Intre timp, expertii spun ca politicienii nu abordeaza criza din cea mai buna perspectiva: in loc sa creeze o piata comuna de energie care ar aduce beneficii tuturor, ei s-au angajat intr-o cursa de exacerbare a propriilor simboluri de putere nationala. O piata comuna ar oferi acces egal companiilor de electricitate la retelele de alimentare din regiune.

Ei mai spun ca trebuiesc dezvoltate propriile surse de energie, indicand Bulgaria, Romania si Croatia care toate vor sa-si construiasca propriile centrale nucleare. In mod similar, Grecia, Macedonia si Serbia spera sa utilizeze gazul rusesc pentru propriile termocentrale.

Kosovo spera sa atraga investitii straine pentru a-si construi propria termocentrala pe baza de carbune, in timp ce Albania a concesionat doua hidrocentrale. Macedonia, Croatia si Albania intentioneaza intre timp sa construiasca noi linii de alimentare pentru a-si reduce dependenta energetica fata de Serbia.

Aceste proiecte sunt insa scumpe si este posibil sa nu fie loc pentru toate. Unele pot deveni niste saci fara fund din punct de vedere financiar si sa submineze procesul de liberalizare. Cei din spatele noilor proiecte nationale de energie nu sunt de acord, bineinteles. „Propria nostra investitie poate deveni inutila daca Bulgaria isi construieste centrale nucleare, dar vazind viteza de crestere a consumului, cred ca exista loc pentru ambele proiecte”, spune Agim Gjinali, coordonatorul unui proiect de 3 milioane €, sprijinit de Exim Bank din Statele Unite, care vizeaza construirea unor centrale pe baza de gaz in sud-vestul Albaniei.

Unii directori din domeniul energetic cred ca lipsa capacitatii de alimentare nu este de fapt o problema reala si ca unele dintre investitiile propuse pentru construirea de noi retele energetice nu sunt necesare. „Liniile noatre de inter-conectare au fost concepute pentru a fi utilizate doar in vreme de criza”, spune Ivan Aylov, seful operatorului de distributie din Bulgaria, explicind ca adesea capactatile de alimentare cu electricitate nu sunt utilizate.

„Exista retele de alimentare in Balcani care nu sunt utilizate”, afirma Lubos Pavlas, manager la CEZ Bulgaria EAD. „Problema nu este tehnica sau economica. Este politica”.

Teoretic, retelele de energie din Balcani trebuie sa fie accesibile pentru toti, iar tarifele pentru alimentarea cu energie sunt stabilite intre 0,5 si 5 euro pe MW. Dar aceste reglementari stabilite prin acordul regional de la Atena din 2005 stipuleaza, de asemenea, ca liniile de inter-conectare pot fi scoase la licitatie daca si cind cererea depaseste capacitatea. Aceasta clauza a obligat toate tarile sa deschida sau sa participe la licitatii pentru aceste retele, in ciuda lipsei de transparenta cu privire la depasirea capacitatii.

De vreme ce nu exista nicio informatie publica cu privire la capacitatea actuala disponibila pe liniile de alimentare, guvernele liciteaza liniile prin ofertanti, iar tarifele de alimentare cu electricitate depasesc cu mult tariful convenit, crescind pretul importurilor de electricitate.

In 2007, o licitatie pentru utilizarea liniei de inter-conectare intre Romania si Serbia, de exemplu, s-a incheiat cu un pret convenit de 22€ pe MW, in timp ce tariful de alimentare normal nu ar trebui sa depaseasca 5€ pe MW.

Electricitatea vinduta de CEZ din Cehia catre Romania pentru 40€ pe MW a fost mai apoi revinduta de distribuitorii de electricitate de la bursa din Grecia cu un pret intre 80€ si 90€ pe MW. Practica este cunoscuta ca „spalare de kilowatt”, un termen analog cu spalarea de bani, folosit pentru a descrie procesul de disimulare a adevaratelor origini ale cantitatilor respective de electricitate vindute pe piata energiei.

Pentru ca CEZ nu a avut acces la liniile de alimentare pentru a-si vinde direct propria energie electrica catre Grecia, aceasta trebuie revinduta printr-un intermediar, distribuitor de electricitate, care scoate un profit substantial din acest proces.

Secretariatul Comunitatii Energiei cu sediul la Viena, insarcinat cu liberalizarea pietei de energie din Balcani, este de acord ca nu sunt suficient de transparente capacitatile de alimentare din regiune si nu sunt accesibile tuturor operatorilor.

Nu exista rezolvare fara o crestere a preturilor

Expertii cred ca o alta miscare necesara pentru a domoli criza este cresterea pretului la energie electrica. Acest lucru ar putea sa ajute companiile de energie regionale sa isi acopere costurile productiei si astfel sa indulceasca conditiile pentru a cumpara si a vinde electricitate.

Dar guvernele nu vor sa riste un protest al populatiei prin adoptarea unei astfel de masuri controversate. Gjergj Bojaxhi, director al KESH, spune ca investitorii privati sunt dornici sa investasca in regiune, dar sunt indepartati de hotarirea guvernelor de a mentine scazut pretul la electricitate pentru consumatori. „Acesta este un risc permanent cu care se confrunta investitorii straini”, observa el.

Gurvenul din Albania, de exemplu, declara ca este hotarit sa liberalizeze si sa privatizeze sectorul de distributie de energie. Totusi, oferta pentru privatizare a fost aminata de doua ori in primele trei trimestre ale lui 2008.

In 2001, un studiu finantat de Banca Mondiala arata ca intretinerea corespunzatoare si managementul unei companii nationale de utilitati din Albania ar necesita un cost de 4 centi pentru fiecare kW vindut. Dar Agentia Nationala pentru Reglementare in Energetica din Albania a stabilit o cota maxima pentru distribuitori de numai 1,5 centi pe kW.

Expertii s-au indoit multa vreme ca se va gasi vreodata un cumparator privat pentru compania de electricitate in astfel de conditii dezavantajoase si abia in 29 septembrie 2008 compania de distributie din Albania, OOSH, a fost in sfirsit vinduta catre CEZ din Cehia pentru 102 milioane €. Si mai important, o conditie pentru vinzare a fost ca CEZ sa nu creasca pretul pentru consumatori in 2009, pe perioada desfasurarii campaniei pentru alegerile generale din 2010.

In Macedonia si Bulgaria, unde companiile de distributie au fost deja privatizate, problemele sunt similare. Autoritatile de reglementare, desi teoretic independente, refuza sa permita cresterea pretului, indiferent de pierderile pe care le sufera companiile de energie private. In Macedonia, distributia de electricitate este controlata de compania austriaca EVN, in timp ce in Bulgaria piata este impartita intre compania italiana ENEL, compania ceha CEZ si EVN. „Daca pretul nu creste, nu putem investi, iar calitatea serviciilor noastre va scadea”, avertizeaza Lubos Pavlas de la CEZ din Bulgaria.

O retea de energie defectuoasa implica costuri pentru oamenii de afaceri si pentru consumatori deopotriva. Economiile regionale s-au multumit sa stimuleze ratele de crestere din ultimii ani, scotind sute dintre miile de oameni din saracie. Dar acest proces ar putea sa stagneze sau chiar sa intre in regres fara o rezolvare a problemelor energetice ale regiunii.

In Tirana, Shpetim Nazarko este resemnat cu faptul ca masinaria sa de tiparit continua sa se opreasca de fiecare data cind curentul electric cade. Clientii sai, in principal companii care au nevoie de materiale de ambalat, trebuie sa se adapteze livrarilor intirziate si modificarilor fortate ale graficelor. „Intreaga economie sufera de pe urma crizei energetice”, spune Nazarko.

Acest articol a fost realizat in cadrul programului Bursa pentru Excelenta in Jurnalism, o initiativa a Robert Bosch Stiftung si a Fundatiei ERSTE, in cooperare cu Reteaua Balcanica de Investigatii Media, BIRN (www.birn.eu.com).