„Boala sărutului” este produsă de un virus care rămâne în corp. Infecționist: „Ganglionii inflamați reprezintă caracteristica infecției cu virusul care produce mononucleoza”

Mononucleozei infecțioase i se mai spune „boala sărutului” și este produsă, în 90% din cazuri, de virusul Epstein-Barr. Infecția are loc fie în copilăria mică – 3-4 ani – când copiii intră în colectivități, fie în adolescență. Semnele infecției pot fi ușor confundate cu ale unei răceli. Chiar dacă, în cele mai multe cazuri, evoluția bolii este, în mod natural, favorabilă, există și complicații la care se poate ajunge. Iar acestea nu sunt deloc lipsite de riscuri.  Le detaliem cu ajutorul medicilor.

Oboseala, febra, durerile de gât, de cap și musculare sunt simptome comune pentru o serie de infecții virale. Printre acestea se numără și mononucleoza infecțioasă, o boală cauzată în 90% din cazuri de virusul Epstein-Barr, EBV.

Potrivit Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), semnele specifice bolii apar după patru-șase săptămâni de la infectarea cu virusul, se dezvoltă încet și pot să nu apară toate în același timp.

Mononucleoza infecțioasă este frecvent întâlnită mai ales printre adolescenți și adulții tineri. Cel puțin unu din patru adolescenți și adulți tineri care au fost infectați cu virusul EBV va ajunge să dezvolte boala, potrivit sursei mai sus citate.

Odată contractat, virusul rămâne în organism

„Aproximativ 80% din persoanele adulte au trecut prin această infecție. Virusul de obicei rămâne în organism sub formă de virus «dormant», inactiv, și stă acolo toată viața. De obicei, infecțiile se produc fie în copilăria mică – pe la 3-4 ani, când copiii intră în colectivități, fie în adolescență”, ne-a explicat prof.dr. Emanoil Ceaușu, medic primar de boli infecțioase și tropicale.

Mononucleoza se transmite aerogen, prin picături de salivă, de tuse, de strănut sau prin schimb de obiecte contaminate, jucării, veselă, periuță de dinți. La adolescenți, boala se mai numește a „sărutului”. De asemenea, se mai poate transmite și prin contact sexual sau transfuzii cu sânge contaminat, deși aceste două posibilități sunt foarte rare, potrivit KidsHealth.  

Uneori însă virusul „dormant” se „trezește” și-și face loc către saliva persoanei purtătoare. Aceasta poate deveni contagioasă din când în când, chiar dacă nu are niciun fel de simptom.

Cum se diagnostichează corect

Dintre cei care fac o infecție cu RBV, la un moment dat, în viața lor, doar unii vor avea semne de boală. La copii, semnele mononucleozei infecțioase sunt greu de separat de cele ale altor boli comune, precum gripa. Adolescenții și adulții tineri cu EVB au mai frecvent simptome tipice mononucleozei, potrivit MedlinePlus.

„Ganglionii inflamați este caracteristica infecției cu virusul care produce mononucleoza”, subliniază prof. dr. Emanoil Ceaușu. 

Diagnosticarea corectă, adaugă profesorul, dincolo de examenul clinic, se stabilește prin determinarea prin analize de sânge a anticorpilor specifici  împotriva virusului Epstein-Barr: „Dacă sunt prezenți anticorpii de tip IgM – produși în timpul răspunsului imun primar – înseamnă că infecția este acută, prezentă în ultimele luni. Iar dacă IgM e negativ și IgG este prezent, înseamnă că infecția a fost în urmă cu un an sau cu zece ani.”

Boala nu poate fi prevenită prin vaccinare și nici nu există vreun tratament specific, în sensul unui antiviral care să acționeze asupra infecției. În aceste condiții, tratamentul este unul simptomatic, bazat pe antiinflamatoare și antipiretice, la care se adaugă hidratarea consistentă și repaosul la pat. Antibioticele nu sunt utile întrucât acestea combat doar bacteriile, nu și virusurile.

Ceea ce este bine ca părinții să știe este că administrarea aspirinei la un copil care are o infecție virală este interzisă. Aceasta din pricina riscului de  sindrom Reye, o afecțiune rară, dar extrem de gravă, asociată cu insuficiență hepatică acută și encefalopatie.

Care pot fi complicațiile

De cele mai multe ori însă, evoluția bolii este, în mod natural, favorabilă. Mai ales în cazul copiilor mici. În circa două-patru săptămâni, semne infecției dispar, dar pot fi și situații – la adolescenți mai ales – în care oboseala accentuată și slăbiciunea musculară să dureze timp de mai multe luni.

Formele mai severe de boală includ angine acute, care se manifestă cu dureri importante la nivelul gâtului, cu greutate când copilul înghite, care durează 7-10 zile.

Infecția produce mărirea în volum a ficatului și a splinei. „Uneori, splina devine mai friabilă și se poate rupe mai ușor în cazul unui traumatism minor. Și atunci, cei care au făcut mononucleoză infecțioasă – timp de o lună, două, după aceea – ar trebui să se ferească de exercițiile intense și de sporturile mai brutale”, recomandă profesorul Ceaușu.

Multe persoane care au mononucleoză infecțioasă pot să nu aibă semne, dar pot transmite boala altora. Prin urmare, copiii ar trebui să se spele bine pe mâini, învățați să nu împartă sucurile și vesela cu alți copii, chiar dacă par sănătoși.

Sursă foto: Dreamstime