Brian Michael Jenkins, expert in terorism: Atacurile de la 11 septembrie 2001 intreprinse de Al Qaeda au fost o surpriza. Serviciile de informatii nu pot sa prevada fiecare atentat 

„Atacurile de la 11 septembrie 2001 au fost o surpriza. Serviciile de informatii nu pot sa prevada fiecare atac”, e de parere Brian Michael Jenkins, expert in probleme de terorism si securitate nationala la RAND Corporation, un think tank extrem de influent in Statele Unite. Intr-un interviu pentru HotNews.ro, Jenkins sustine ca atacurile din urma cu opt ani au fost realizate de Al Qaeda (si nu de CIA sau Mossad), iar raspunsul SUA, tradus prin operatiuni militare in Afganistan si un razboi impotriva terorismului, a fost justificat.

Iata in continuare opiniile lui Brian Michael Jenkins, despre atentatele de la 11 septembrie 2001 din SUA, despre Al Qaeda si razboiul impotriva terorismului:

• despre atacatori si motivele lor

Suntem inca nelamuriti in ceea ce priveste motivatia atacatorilor. In mod clar, atacurile de la 11 septembrie au vrut sa fie o demonstratie a capacitatii Al Qaeda, o reclama destinata recrutarii aderentilor, o chemare la lupta adresata lumii musulmane.

Raspunsul celor 1,6 miliarde de musulmani a fost scazut – intre 2002 si 2006, in lume au avut loc, in fiecare an, mai putin de sase atacuri; apoi numarul lor a scazut (nu punem aici la socoteala Irakul si Afganistanul).

Se discuta, de asemenea, despre faptul ca Al Qaeda a dorit ca atacul sa provoace un raspuns masiv din partea americanilor, care sa insufleteasca si sa uneasca islamul impotriva SUA. Din punct de vedere istoric, provocarea unei reactii contraproductive a fost un obiectiv al teroristilor. Nu sunt sigur ca aceasta a fost tinta Al Qaeda si de aceasta data, iar atacurile teroriste intreprinse ulterior in Indonezia, Tunisia, Arabia Saudita, Maroc si Iordania au determinat autoritatile din aceste tari sa ia masuri de anihilare ce s-au dovedit dezastruoase pentru organizatia Al Qaeda.

Totusi, ca raspuns la atacurile din 11 septembrie, SUA si-au trimis soldatii in Afganistan si Irak, o initiativa costisitoare, care continua si in prezent. Iar in cursul razboiului lor impotriva terorismului – o formula care astazi nu se mai foloseste -, SUA au intreprins un numar de lucruri care i-au indepartat de proprii lor aliati.

• despre faptul ca guvernul SUA a acuzat Al Qaeda si Osama ben Laden in legatura cu atacurile, in timp ce unii sustin ca 11 septembrie a fost opera CIA, Mossad etc.

Daca dovezile au o insemnatate, Al Qaeda s-a aflat in spatele atacurilor de la 11 septembrie. Chiar liderii organizatiei s-au mandrit cu succesul lor.

• despre teoriile conspiratiei si rolul posibil pe care guvernul american l-a avut in atacuri

Teoriile conspiratiei reprezinta pur si simplu un singur lucru: teorii ale conspiratiei.

• despre dorinta oamenilor de a crede in teorii conspirationiste, in ciuda faptului ca exista raportul oficial al Comisiei oficiale – 9/11 Commission Report

Teoriile conspirationiste alimenteaza nevoile psihologice ale oamenilor si servesc agendelor politice. De asemenea, ele nu tin cont de faptele produse in realitate.

• despre esecul CIA, FBI si al altor agentii de informatii de a anticipa atacurile si a lua masurile necesare

Nu au existat probleme in a estima faptul ca Al Qaeda va ataca obiective americane. S-a crezut insa ca atacul va avea loc in strainatate.

Iar ideea de a folosi avioane deturnate impotriva unor zgarie-nori nu este noua. Eu am sugerat posibilitatea unui astfel de atac la televiziunea nationala, in 1983, la diferite intalniri ulterioare pe teme de securitate si intr-o depozitie publica facuta in fata Comitetului pentru informatii secrete al Senatului american, in 1996.

Totusi, atacurile de la 11 septembrie au fost o surpriza. Serviciile de informatii nu pot sa prevada fiecare atac.

• despre politica SUA in Orientul Mijlociu si ideea ca ea a stat la baza atentatelor din 2001

Fara indoiala ca politicile Statelor Unite au deranjat pe multi in Orientul Mijlociu. Insa eu vad Al Qaeda ca o subcultura razboinica, aflata in cautarea permanenta a unui conflict. Daca SUA isi vor schimba politicile, Al Qaeda nu va disparea.

• despre reactia lumii musulmane dupa atacuri

Supararea musulmanilor fata de politicile SUA nu s-a tradus in sprijin pentru Al Qaeda. Nu au existat revolte, nu au fost valuri de sprijin popular pentru organizatie. Mai mult, asasinarea nejustificata a musulmanilor alaturi de “infideli” a provocat un boicot impotriva Al Qaeda.

• despre sursele de finantare aflate la indemana teroristilor

Banii continua sa vina de la sponsori bogati, cei mai multi fiind persoane individuale. Fondurile pentru a finanta atacuri locale vin chiar din buzunarele teroristilor locali, deseori obtinuti in urma unor infractiuni de drept comun. Nu costa prea mult sa pui la cale un atac terorist.

• despre declararea razboiului impotriva terorismului si conflictele din Afganistan si Irak

unul dintre consilierii principali ai presedintelui RAND Corporation si unul dintre expertii mondiali cei mai de seama in domeniul terorismului* a fondat programul de cercetare in domeniul terorismului al RAND in urma cu 30 de ani* fost ofiter in cadrul fortelor speciale americane in Republica Dominicana si ulterior in timpul razboiului din Vietnam* capitan in Beretele Verzi* fost director adjunct al Kroll Associates* in 1996, presedintele Bill Clinton l-a numit membru in Comisia pentru Siguranta si Securitatea Aviatiei a Casei Albe* a fost consilier al National Commission on Terrorism (1999-2000)* este consilier special al Camerei Internationale de Comert (ICC) si al Serviciului pentru Infractiuni Comerciale al ICC * a scris numeroase carti, printre care Unconquerable Nation: Knowing Our Enemy, Strengthening Ourselves, International Terrorism: A New Mode of Conflict* editor si co-autor al volumelor Terrorism and Personal Protection, Aviation Terrorism and Security si co-autor al cartii The Fall of South Vietnam* ultima sa carte, Will Terrorists Go Nuclear, a fost publicata in 2008.

Brian Michael Jenkins

Sunt de parere ca eforturile de a distruge Al Qaeda dupa 11 septembrie 2001 au fost justificate. Punerea acestui efort intr-un cadru de razboi mai larg a fost o modalitate de a mobiliza resurse nationale, de a semnala institutiilor noastre ca nu mai putem face lucrurile sa functioneze ca inainte si, cel mai important, de a lua initiativa.

Din cand in cand, Statele Unite au raspuns si inainte atacurilor teroriste prin forta militara, insa ulterior au asteptat urmatorul atac terorist pentru a lovi din nou. SUA ar trebui sa fie capabile sa urmareasca Al Qaeda in mod neincetat si necrutator.

Eliminarea talibanilor care-i protejau pe cei din Al Qaeda si distrugerea taberelor de antrenamant ale organizatiei au fost componente necesare ale acestui efort.

Desi s-a numit “razboi”, niciun strateg credibil nu a fost convins, acesta va fi decis de catre forta militara. De fapt, acest efort a inclus strangerea de informatii secrete, diplomatie, operatiuni psihologice si alte activitati care au fost poate mult mai importante.

Din nefericire, opinia mea este ca aceasta campanie de a distruge Al Qaeda s-a extins rapid intr-un efort mult mai ambitios de a scapa lumea de Al Qaeda, de toate grupurile teroriste care au amenintat sau ar putea sa ameninte SUA. Pe masura ce aliatii nostri s-au alaturat acestui efort, alte grupari teroriste au fost adaugate la aceasta lista.

SUA au complicat insa acest efort invadand Irakul, care nu a avut nimic de-a face cu 11 septembrie. In opinia mea, desi Irakul era condus de un criminal, acest razboi a fost o abatere costisitoare care a revigorat masinaria jihadista.

Ca sa rezum, ceea ce a inceput ca o campanie specifica focalizata pe Al Qaeda a devenit un razboi foarte ambitios si costisitor care nu are finalizare.

• despre amenintarea actuala reprezentata de Al Qaeda si cat de bine e protejata in prezent lumea in fata atacurilor teroriste

Capacitatile operationale ale Al Qaeda au fost afectate masiv, de aceea putem spune ca SUA sunt mai bine protejate in acest moment decat erau in 11 septembrie 2001.

Daca lumea este mai in siguranta, aceasta depinde de perioada istorica cu care ne comparam. In timpul deceniilor Razboiului Rece, lumea s-a aflat foarte aproape de razboiul dintre superputeri, care erau fiecare inarmate cu zeci de mii de arme nucleare. O conflagratie nucleara ar fi pus capat civilizatiei asa cum o stim noi. Acea amenintare a luat insa sfarsit.

Chiar daca teroristii ar obtine o arma nucleara (o posibilitate insa indepartata), nu ar putea sa provoace o distrugere similara cu aceea care s-ar fi putut produce intr-un conflict intre SUA si URSS.

In acelasi timp, puterea, definita la modul brutal drept capacitatea de a ucide, a distruge, a obliga toate tarile sa aloce numeroase resurse securitatii (lucru rezervat altadata doar armatelor), ajunge in mainile unor grupuri din ce in ce mai restranse, ale caror revendicari, reale sau imaginare, nu vor putea fi satisfacute intotdeauna.

Cu alte cuvinte, micile grupari de fanatici si dementi care au existat de-a lungul intregii istorii au devenit o forta potenta in expansiune, de care trebuie tinut seama.

Felul in care noi, ca societati democratice, vom face fata acestei incercari majore, ramanad in continuare societati democratice, este una dintre cele mai importante provocari ale secolului 21.