Bush si discursul despre impacarea natiunii

Discursul despre „Starea Natiunii” pe care presedintele George W. Bush l-a tinut in fata Congresului de la Washington pare, la prima vedere, ca nu a adus nimic nou in ceea ce priveste agenda Administratiei republicane in ultimul an de mandat al fostului guvernator de Texas. Remarcile despre economia suferinda a Statelor Unite si asigurarile ca ea se va redresa curand au fost completate de paragrafe intregi despre razboiul din Irak si continuarea luptei globale impotriva terorismului. Un discurs caruia, aparent, i-au lipsit sarea si piperul.

Un analist american s-a grabit chiar sa afirme ca al saptelea speech al presedintelui Bush in fata legiutorilor si a cabinetului federal a fost „un discurs modest cu obiective modeste”.

Discursul de 53 de minute al celui mai puternic om din lume nici nu putea sa fie altfel. In fata unui Congres ostil, dominat de democrati, si pus in plan secund de confruntarea electorala pe viata si pe moarte pentru Casa Alba, George W. Bush nu avea cum sa anunte schimbarile radicale asteptate de unii. Oricate sperante ar fi avut analistii, era greu de crezut ca liderul de la Washington va soca intreaga lume anuntand retragerea imediata din Irak, un plan de legalizare peste noapte a celor 12 milioane de imigranti sau un proiect ce da unda verde clonarii.

Inceputul impacarii ca natiunea

Si totusi, discursul sau pare sa fie inceputul unei impacari pe care presedintele, stigmatizat de o popularitate ce se zbate de multa vreme in jurul a 30 de procente, pare sa o solicite unei natiuni ce nu a mai fost atat de divizata de la perioada agitata a razboiului din Vietnam si a manifestatiilor hippie de la sfarsitul anilor ’60.

Analistii sunt de acord ca, de la discursurile mobilizatoare tinute dupa atentatele care au pus la pamant Turnurile Gemene, parca niciodata liderul de la Casa Alba nu a folosit atat de des termeni precum „increderea poporului”, „miracolul Americii” sau „cetateni obisnuiti”.

„Miracolul Americii este acela ca maretia noastra nu sta in guvernanti, ci in spiritul si determinarea poporului nostru”, a afirmat la un moment dat Bush, pentru ca dupa cateva paragrafe sa declarare ca „intelepciunea colectiva a cetatenilor obisnuiti trebuie sa fie ghidul guvernarii”.

Chiar si atunci cand a vorbit despre rateurile economiei din ultima perioada sau despre dosarul nuclear al Teheranului, Bush a revenit constant la ceea ce pare ca a reprezentat laitmotivul discursului sau: „atata vreme cat continuam sa avem incredere in popor, natiunea va prospera, libertatea noastra va fi asigurata si starea natiunii noastre va ramane puternica”.

Iar atunci cand a solicitat sustinerea democratilor pentru pachetul de 150 de miliarde de dolari destinat revitalizarii economiei, liderul de la Casa Alba a imbracat discursul in cuvinte atent alese: „Haideti sa le aratam americanilor ca ne recunoastem responsabilitatile si suntem determinati sa le implinim. Haideti sa le aratam ca republicanii si democratii se pot intrece pentru voturi si pot coopera pentru rezultate in acelasi timp”.

Discurs cu „tenta umana”

Criticat peste hotare pentru politica sa externa agresiva si pentru declansarea unor conflicte ce par fara sfarsit, Bush si-a continuat discursul „cu tenta umana” remarcat de analisti, vorbind despre diplomatia „plina de compasiune” si punand accent pe faptul ca America se afla in fruntea luptei impotriva saraciei, a foametei si a bolilor.

Iar faptul ca discursul sau s-a adresat mai mult americanilor obisnuiti cu restaurantele fast-food si finala Super Bowl si nu politicienilor de pe Dealul Capitoliului este demonstrat si de referirile laudative la adresa unor categorii dintre cele mai diverse cu care Bush si-a presarat discursul: contribuabili, doctori, pacienti, proprietari de locuinte, cercetatori in domeniul medical, antrepenori din domeniul energetic.

Intr-un fel sau altul, fiecare dintre acestia si-a gasit locul sau bine gandit in discursul presedintelui la fel cum, in lojile invitatilor din Congres, s-au aflat americani ce par sa exemplifice si ei impacarea presedintelui cu natiunea divizata: veterani mutilati ai razboiului din Irak, un muzician de jazz din New Orleans, un om de afaceri care va beneficia de pachetul economic propus de Casa Alba, o mama infectata cu HIV ce primeste fonduri federale sau un supravietuitor al masacrului de la Universitatea Virginia.

Debutul ultimului an din mandatul de presedinte al lui George W. Bush coincide cu inceputul unei noi abordari pentru Casa Alba. Scos din lumina reflectoarelor de lupta electorala, presedintele Bush are timp sa-si pregateasca o iesire onorabila din fruntea Administratiei. In acest caz, ne putem astepta la masuri si discursuri asemanatoare. Intr-o tara divizata de razboiul din Irak si intrata, se pare, in recesiune economica, intoarcerea catre popor este cea mai potrivita solutie.