Ca-n lagar

Toamna anului 2003. Citiva muncitori intorsi din Germania povestesc obiditi unui coleg de-al meu despre ceea ce li se intimplase. Nu plecasera prin Oficiul de Munca, ci prin firma ministrului Sirbu, o tineau ei. Din vorba in vorba, scapa si numele: Donald’s din Budesti. Cind le spune colegul ca-i ziarist, dispar.

La acea data, informatia nu se confirma pe de-a-ntregul: ministrul Marian Sirbu nu apare la Registrul Comertului, doar fratele sau. Orice incercare de a afla mai mult pare in van: nimeni nu accepta sa vorbeasca.

Contactam citeva institutii specializate din Germania, sperind sa obtinem lista firmelor romanesti cu contingente de contracte si muncitori aferenti.

Landesarbeitsgericht-urile ne refuza ferm, recomandindu-ne sa ne adresam la Bucuresti.

Salt in gura lupului. Ancheta, gindita initial pentru saptaminalul Capital, se blocheaza din lipsa de surse.

Trece jumatate de an; intre timp, povestim cu echipa de la Cutia neagra de fundatura si incercam sa gasim solutii tehnice: cadem de acord sa riscam o vizita under-cover la Donald’s-ul budestean, dindu-ne interesati de un job la abatoarele din Germania, specializarea firmei.

Imprumutam haine adecvate, aruncam o camera in rucsac si-l instruim pe Leu, soferul nostru, ca e de baza: sa demareze in tromba, la o adica. Intre timp, norocul da peste noi si din Germania, de unde, pe filiera sindicate, ne contacteaza un ziarist deloc strain de problema muncitorilor romani. Facem schimb de informatii si ne aventuram in

orasul Budesti de Calarasi.

E chiar urbea de bastina a ministrului, in care ne invirtim deja de o jumatate de ora, fara rost: firma pare fara urma, doar case si citeva blocuri orasenesti, de Budesti. Oprim si-i intrebam pe geamu’ masinii pe doi-trei pustani de cartier, bretonati, dac-au auzit de Donald’s, le dam adresa.

Ne arunca doua ocheade, apoi, fara sa raspunda, se intorc spre o poarta si ne fac semn sa tragem pe dreapta. Nu prea stim ce-i bine sa facem, dar parca n-am risca sa-i stirnim.

Nu dupa mult timp, dintr-o curte iese un personaj – ceva intre un Bulibasa si un Hayssam local: haine de motor, lant de-un deget la git, nelipsitele doua celulare. Ne masoara din cap pina-n parbriz, ca ce

vrem. Ii explicam povestea cu frate-miu somer, s-a cam apucat

de baut si i-ar prinde tare bine sa iasa afara la munca, in

macelarie, poate s-o mai realiza si el…

Si Leu-i cu piciorul pe acceleratie… Personajul nu se lasa

cu una, cu doua: da’ voi stiti cine sint eu? Ati auzit de Pap…?

Tot Leu ne salveaza: la mine, in Rahova, toata lumea-l stie. Inghit

im sec, ca de numele asta am auzit si noi, presa a scris de

ani buni: sef de clan, afaceri cu jocuri de noroc, proxenetism –

inclusiv cu livrare la Ministerul de Interne (!)-, iar Pap… a scapat de fiecare data, cum se intimpla.

„Cautam o firma pentru a lucra afara, am auzit ca cea mai buna e aici, Donald’s parca-i zice“ – inginam noi si-i tot dam cu adresa. Dar Pap… ne priveste inca de sus, jumatate intrigat, jumatate mindru ca el stie „tot ce invirte toti pe aici… firma ministrului, bre?“ – ne arunca.

„Pai, am auzit ca-i o treaba sigura si am zis sa incercam direct prin firma asta“. Pap… inca se uita la noi strimb, dar, gidilat in orgoliu de osanalele pe care i le ridica Leu, da un apel pe celular si apar doi baieti sa ne conduca spre o scara de bloc. Urcam, cu inima batind cam tare: ne temem ca ochiul minuscul din rucsac sa nu fie zarit; in usa

unui apartament, doua fetiscane ne spun ca tati („managerul“

Donald’s) nu-i acasa.

Apare si mama, ten inchis, blond spalacit, accepta sa ne dea mobilul barbatului, da’ mai bine sa trecem luni-marti sa-l cautam la chiosc, ca nu raspunde la telefon, sta mai mult prin Germania.

Sar’ mina de informatie, zburam direct spre chicineta lor, pe-al carui geam ne-amuzam ca scrie PSD. Filmam discret, doua secunde jos din masina si, baga mare, Leu, acceleratie spre Bucuresti.

Citeva saptamini mai tirziu, ministrul Sirbu, care a acceptat in ultimul moment invitatia Cutiei negre, face fete-fete in platoul emisiunii. Episodul din Budesti nu e singurul sau cosmar din dupa-amiaza aceea frumoasa de duminica, cind se difuza, in 2004, emisiunea de anchete

pastorita de Dana Deac.

Vezi articolul complet in versiunea pdf a temei Dilema Veche