Sari direct la conținut

Călătorie în anii ’50, când s-a construit Palatul Radiodifuziunii. Sediul vechi, o clădire frumoasă de pe Berthelot, fusese distrus în război

Călătorie în anii ’50, când s-a construit Palatul Radiodifuziunii. Sediul vechi, o clădire frumoasă de pe Berthelot, fusese distrus în război
Palatul Radiodifuziunii / Foto: Biblioteca Uniunii Arhitecților din România

Anii ’20 aduceau, în București, o extraordinară revoluție tehnologică. O minune a tehnicii pătrundea în casele oamenilor, după ce, mai întâi, pe clădirile Art Deco orașului s-au înălțat primele antene radio.

Era motiv de mândrie pentru proprietarii lor, căci reprezentau foarte clar o dovadă a conectării la una din cele mai revoluționare invenții ale secolului XX.

După Automobil, Radioul a devenit simbol al unui elevat statut social. Cine avea radio avea acces la tot ce era nou, uimitor, frumos și interesant în lume.

Toată familia se aduna în sufragerie unde, la loc de venerație, trona aparatul de radio cu design futurist, o bijuterie însuflețită din care se revărsau muzică, teatru radiofonic, știri la zi din toată lumea, divertisment pe alese, mesajul Regelui de Anul Nou, comunicate importante către țară, ba chiar și prima piesă de teatru pentru copii, „Pufușor și Mustăcioară”, în 1929.

Ce ascultau bucureștenii în perioada interbelică? Cum a devenit Radioul martor al istoriei noastre și loc în care s-a scris istoria? Ce gândeau cei care, de exemplu, la 20 aprilie 1960 au auzit cu urechile lor montajul literar-artistic „Lenin a trăit, Lenin trăiește, Lenin va trăi”? Cum am ajuns, în anii ’80, să prindem posturi străine, ilegale, din foame de informație și adevăr?

Și, deloc în ultimul rând, care este istoria unei impresionante clădiri din București: Palatul Radiodifuziunii.

Descoperă răspunsurile pe B365.ro, într-un documentar realizat de jurnalista Antoaneta Dohotariu.

INTERVIURILE HotNews.ro