Când ajung jocurile violente să reprezinte un pericol și de ce este falsă ideea „copilul se joacă jocuri cu împușcături și de aceea este violent!”

Spânzurătoarea. Hoții și vardiștii. Desene animate cu Tom și Jerry în care cel mai mare îl fugărește pe cel mai mic pentru a-i face de petrecanie. Harry Potter. Mai nou, jocuri video cu vânători de oameni… Sunt jocurile violente periculoase pentru copii? Cât de mult îi influențează pe cei mici și când ar trebui părinții să se îngrijoreze explică doi psihologi.

Atunci când am văzut-o pe fiica mea în vârstă de cinci ani cum se joacă gesticulând cu degetele ca și când ar fi o armă și vorbind despre „uciderea” unui inamic, am avut un moment de îngrijorare, mărturisește un părinte citat de site-ul Parents.

Fetița se juca împreună cu prietenele ei în curtea din spate a casei, încântate, lovindu-se cu bețe și țipând vesel: „Te-am prins!”, detaliază părintele. Apoi a întrebat-o pe fetiță dacă are nevoie de o gustare după ce termină de capturat „băieții răi”. „Oh, nu!”, a răspuns fetița. „Noi suntem băieții răi! Avem arme și-i împușcăm pe toți din sat!”

N-am știut ce să fac, mai spune părintele. Să le confisc bețele? Să le spun că uciderea sătenilor nu este o regulă acceptată la noi în casă? Să-i sun pe părinții celorlalte fetițe și să-i alertez referitor la faptul că odraslele manifestă tendințe de ucidere în masă?

Nimic din toate acestea, a venit replica educatoarei Jane Katch, autoarea cărții Under Deadman’s Skin: Discovering the Meaning of Children’s Violent Play.

„Tuturor copiilor le place să se joace de-a „băieții buni” și „băieții răi”, pentru că așa explorează ce înseamnă să fii puternic. Și dacă ești un copil care respectă regulile, de cele mai multe ori, este foarte distractiv să te prefaci că ești tipul rău”, argumentează educatoarea.

Jocurile fizice dezvoltă copilul

La întrebarea dacă ar trebui să fie îngrijorați părinții atunci când copiii lor se joacă jocuri violente, psihologul și psihoterapeutul Miruna Jovin a subliniat: „Depinde foarte mult de ceea ce înțelege fiecare părinte prin jocuri violente. În principiu, jocurile care implică o anumită agresivitate sunt perfect normale. În plus, sunt o bună oportunitate de a-l învăța pe copil cum să folosească forța și ce impact au acțiunile sale asupra altcuiva. Aș spune, din experiența profesională, că jocurile fizice, nu musai agresive, sunt chiar indicate pentru o bună dezvoltare a copilului.”

Câtă vreme jocul este joc, iar copilul își dă seama de acest lucru, nu sunt semne de îngrijorare, mai spune psihologul. „Evident că un părinte care își cunoaște copilul va remarca schimbări semnificative și ar fi bine să caute sprijin atunci când asta se întâmplă. Jocurile pot să se schimbe în decursul timpului iar asta este un lucru normal. Important este să rămână un joc”, adaugă specialistul. 

Însă, jocul se termină atunci când ne dăm seama că un copil nu mai face distincția între ce este joc și realitate: „Ne putem preface că sărim precum Spiderman, dar, totuși, e important să știm că nu o putem face cu adevărat fără să ne expunem unui risc major. Jocurile copilărești se termină unde apare riscul de a se răni sau de a răni pe altcineva. Și, dacă ar fi să extrapolăm, atunci când un joc aduce consecințe în viața reală  – să te joci de-a hoții în viața reală are drept consecință o amendă, o anchetă, o discuție cu Poliția și cu cei care se ocupă de siguranța copiilor.”

Miruna Jovin recomandă părinților să se joace cât mai mult împreună cu copiii lor. Și cât mai des: „Cu bucurie. Și să folosească această ocazie pentru a le transmite copiilor valori, reguli și limite. Să își permită să fie și ei copii împreună cu copiii lor.”

Jocurile video, activitate preferată de adolescenți

Multe studii au arătat că pe locul al doilea între principalele motive de utilizare a internetului, după folosirea platformelor de socializare, se află  jocurile video, atrage atenția psihologul psihoterapeut Mihai Copăceanu.

„Practicarea unor jocuri video reprezintă una dintre activitățile cele mai atractive pentru adolescenți și preadolescenți”, subliniază specialistul.

Spre surprinderea părinților și nu a cercetătorilor, mai spune acesta, a fost infirmată credința – și  teama – cum că practicarea jocurile video cu violență ar duce la creșterea violenței jucătorilor: „Personal, am întâlnit mulți părinți care, dorind să obțină o explicație rapidă pentru comportamentul agresiv al propriului copil, mi-au spus «se joacă jocuri cu împușcături și de aceea este atât de violent». Nimic mai fals.”

Potrivit lui Mihai Copăceanu, s-a demonstrat că practicarea acestor jocuri video se realizează atât de copii care au un comportament violent în viața reală, dar și de copii care sunt pașnici, iar violența, în acest din urmă caz, se manifestă doar în cadrul jocurilor.

Copăceanu subliniază că există și efecte pozitive ale jocurilor video. Ele nu doar că sunt atractive prin ceea ce propun, prin modul în care sunt construite și prin caracterul lor social – adică în rețea, unde adolescenții se pot juca cu prietenii din viața reală, cu colegii de școală, dar și cu tineri neîntâlniți vreodată din România sau din alte țări. „Ele răspund și unor nevoi ale generației actuale, le stârnesc provocândându-le tinerilor o stare de bine, încurajând competiția și oferindu-le recompense imediate”, punctează Copăceanu.

Psiholog: „Discutați cu copiii”

Cu toate acestea, alte studii au arătat un lucru esențial, mai spune Copăceanu. Și anume că expunerea la jocuri video violente crește riscul relativ de desensibilizare la violență și reduce comportamentul prosocial: „Prin desensibilizare se înțelege reducerea răspunsurilor cognitive, emoționale și/sau comportamentale la un stimul, fiind vorba de un fenomen automat și inconștient de multe ori trăit în mod repetat în viața de zi cu zi.”
Psihoterapeutul recomandă părinților să discute cu adolescenții despre diferențele dintre violența reală și cea de pe ecran, pentru a încuraja rezolvarea non-violentă a problemelor și pentru a le oferi experiențe de exprimare a empatiei.

„Dacă un părinte se întreabă de ce propriul copil are un comportament violent, răspunsul nu-l va găsi în jocurile video. Ar fi prea simplu și prea banal. Răspunsul se poate identifica cu ajutorul unui psiholog, care analizează mult mai în profunzime aspectele unui comportament violent și nu ar putea sugera o soluție simplă: să nu se mai joace jocuri video. Comportamentul violent nu încetează când copiii nu se mai joacă jocuri violente”, explică Mihai Copăceanu.